„Evoluţii social-politice la Chişinău. Analize şi comentarii”. Opinii de la Bucureşti despre unionism

2
15

În data de 13 ianuarie 2011 am avut onoarea de a asista la masa rotundă cu tema „Evoluţii social-politice la Chişinău. Analize şi comentarii” organizată de Fundaţia Europeană Titulescu. La eveniment au participat diverse personalităţi, profesori, istorici, foşti ambasadori. Invitaţii de onoare au fost: Dr. Ion Constantin, Biblioteca Metropolitană din Bucureşti, dl. Ioan Popa, redactorul şef al revistei „Periscop” şi fostul prim-ministru al Rep. Moldova, dl. Mircea Druc.

Discutia s-a axat în mare parte pe evoluţia politică a Chişinăului care necesită abordări pe diferite arii de analiză. Dubla perspectivă dintre prezent şi trecut le-a oferit participanţilor la discuţie şansa de a lega evoluţia politică a Rep. Moldova de evoluţia politică din România, precum şi implicarea altor actori geopolitici ca Federaţia Rusă şi Ucraina. Nu în ultimul rând s-a vorbit şi despre contextul intern al statelor materializat prin voinţă şi atitudine civică de a schimba situaţia şi vectorul geopolitic al unui stat.

Dezbaterea a fost deschisă de istoricul Ion Constantin, cunoscut prin preocuparea sa faţă de problematica românilor de dincolo de Prut, făcând o scurtă incursiune în evoluţiile recente a politicii din Rep. Moldova. A menţionat faptul că, deşi alegerile din 28 noiembrie 2010 s-au soldat cu victoria PCRM, totuşi aceştia nu reuşesc să aleagă de unii singuri Preşedintele. Un alt factor de presiune destul de important a fost implicarea Kremlinului pentru destrămarea Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE2), prin emisarul său Serghei Narîşkin – un alt episod al eşecului geopolitic a Moscovei în zona sa de interes. Istoricul a mai amintit că în istoria postcomunistă a Rep. Moldova nu a existat niciodată o alianţă de centru-dreapta. Critica istoricului la adresa Constituţiei moldoveneşti a vizat existenţa unui paradox al standartelor democratice: deşi preşedintele are atribuţii conform unei republici prezidenţiale, totuşi acesta este nevoit să fie desemnat într-o republică parlamentară. AIE 2 are o perspectivă de 4 ani, şi în acest timp trebuie să reuşească să orienteze RM pe vectorul proeuropean, a mai amintit istoricul. S-a mai amintit şi de politica eşecului promovată de PCRM în ultimii 8 ani, iar soluţia s-ar materializa prin abandonarea politicii „suptului de la două vaci” şi ieşirea de sub aria de influenţă a CSI, în cazul în care Republica Moldova pretinde a fi un stat cu „aspiraţii europene”. Istoricul a ţinut să amintească şi despre o problemă destul de sensibilă, şi anume cea a redobândire a cetăţeniei. În ultima parte a intervenţiei s-a amintit despre eforturile depuse pentru descifrarea pe baza arhivelor a activităţii corifeilor Basarabiei pentru unirea acestei provincii cu România. Aceste studii au adus la lumină colecţia de volume semnate de istoric cum ar fi: „Onisifor Ghibu”, „Pantelimon Halippa” şi „Gheorghe Pântea” etc.

De asemenea, publicistul Ioan Popa a remarcat în discursul său ineficienţa politicii duplicitare a liderilor de la Chişinău. Domnia sa a încercat să analizeze rezultatul alegerilor din 28 noiembrie sub prisma succesului pentru partidele proeuropene: „Este vorba mai degrabă despre un succes indecis. La alegeri au candidat 40 de partide, ceea ce a dus la debusolarea electoratului. Mesajele partidelor nu au fost clare, concludente, iar multe dintre ele asemănătoare, de aceea votul oamenilor a fost bazat mai degrabă pe simpatii. Un alt fenomen la care asistăm astăzi  este întrepătrunderea reprezentanţilor puterii politice cu reprezentanţii forţelor economice, iar cazul Plahotniuc este emblematic. Acesta reuşeşte în scurt timp să apară pe locul 2 în lista PD-ului. Trebuie de remarcat că acelaşi Vladimir Plahotniuc a blocat ascensiunea fostului ministru al apărării şi directorului SIS, Valeriu Pasat. Spre finalul campaniei electorale mesajul proeuropean s-a diversificat şi a căpătat intensitate, însă nu s-a ştiut să se fructifice aest lucru. Nici macar ultimele gafe ale lui Vladimir Voronin: cazul cu deputatul din Adunarea Populară a Găgăuziei şi inscenarea Reşetnicov, nu au schimbat prea mult situaţia electorală. Deşi preşedintele interimar, Mihai Ghimpu, a reuşit să declasifice unele dosare secrete, totuşi era prea târziu.” Pe parcurs s-a  mai menţionat şi prezenţa continuă a Rusiei în Republica Moldova prin intermediul serviciilor secrete. Dacă în ultimul timp apar multe dezvăluiri despre suferinţele multor popoare din URSS, românii rămân sub umbra anonimatului. Sub anonimat rămâne până în prezent şi aşa-numita „operaţiune a românilor” din anii ’37-’38 prin care Stalin a dorit să distrugă „coloană a V-a” din URSS, deoarece acesta se pregătea de război şi avea nevoie de un front curat, fără mişcări de rezistenţă. Operaţiunea s-a soldat cu 8000 de români ucişi, care figurează într-un mod eronat în statisticile ucrainene. S-a mai precizat că în 1991 singura ţară occidentală care avusese pe agenda sa chestiunea Basarabiei a fost Franţa, iar despre arhivele din Rusia, acestea trebuiesc privite şi cu oarecare grad de suspiciune, deoarece multe fotocopii ale dosarelor pot fi uşor de falsificat.

Către finalul mesei rotunde cei prezenţi s-au bucurat de comentariul plin de pathos al domnului Mircea Druc: „În mare parte sunt interesat de modelul prescriptiv şi nu de cel descriptiv: Ce avem? Ce putem face? În 2012 se împlinesc 200 de ani de la prima anexare a Basarbiei din 1812 – poate anume acest eveniment ar reprezenta o oră astrală a românilor. De aceea rog pe toţi prezenţi aici să manifete până la acea dată un anumit grad de implicare. Şi vorbesc aici despre cele trei principii fundamentale a unionismului: sincronizare, interferenţă şi transplant. La fiecare răscruce de istorie românilor li se oferă câte o <<pară mălăiaţă>>, iar aceştia nu ştiu să profite de ea. Şansa din ’90 a fost perestroika gorbaciovistă, însă am ratat-o. Acum rămâne şansa cu Uniunea Europeană. Momentan nu ştim ce va fi, însă trebuie să urmărim cu perseverenţă idealul nostru. În acelaşi timp, nu înţeleg de unde vine această iluzie a Bucureştiului că satul din Basarabia este românesc. Mişcarea de Eliberare Naţională nu a ţinut niciodată de mediul rural,  satul nu are nimic în comun cu românismul. Eu recunosc că în 1990-1991 aveam şanse mult mai mari de a ne uni şi eram puşi într-o situaţie mult mai bună decât acum, însă axa Sneagur-Moşanu  a refuzat sincronizarea cu lumea balticilor aflaţi pe calea integrării în Uniunea Europeană. Noi puteam să luăm atunci decizii majore, însă ccea ce se întâmpla atunci în Bucureşti a blocat orice iniţiativă, şi aici mă refer la „mineriade”. Efectiv am ratat şansa de a decreta unirea. Nu trebuie să uităm şi de semnarea de către preşedintele de atunci, Ion Iliescu a Tratatului de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie cu URSS la 5 aprilie 1991, ceea ce a reprezentat pentru unioniştii de la Bucureşti şi Chişinău <<cuţitul înfipt pe la spate>>. Cât despre Occident, dacă la început acesta era neputincios şi ne recomnada să-l susţinem pe Gorbaciov, iar în 1991 mi se propunea să transform Republica Moldova într-un fel de Hong-Kong, sau un Cipru din cele 6 judeţe româneşti; am constatat că Europa era neputincioasă în faţa dorinţei noastre a unirii; mai mult decât atât, în prezent aceasta nu vrea unirea, şi sunt desigur mai multe motive. Încă o dată trebuie să precizez că în prezent la Chişinău nu sunt oameni politici, ci mai degrabă putem vorbi despre existenţa unor segmente de capital – rusesc, occidental, banditesc, mafiot, transnaţional etc. Acum aceste segmente se reorganizează, aşa cum au procedat aşa-zişii comunişti în 2000, când au exploatat ideea nostalgică a refacerii vechii uniuni cu Rusia. Amintesc că eu nu am nicio pretenţie faţă de România şi că sunt fericit că există români cu sufletul la Basarabia. Frontierele nu trebuie să fie privite ca un obstacol. În primul rând trebuie să ne canalizăm eforturile pentru a disloca acel capital românesc dincolo de Prut, la fel trebuie să procedăm şi cu instituţiile de învăţământ pentru românii de pretutindeni. Ceea ce mă surprinde este că investiţiile basarabenilor în România sunt net superioare celor din România în Republica Moldova; investitorul nr.1 în Moldova este, surprinzător, Olanda şi nu România. În altă ordine de idei, faptul că BERD a investit teritoriul dintre Prut şi Nistru 100 mil. de euro, aceasta în plină criză financiară globală, şi că investiţiile acestei instituţii se vor mări cu 20% de anul viitor, deschiderea ambasadei suedeze în luna octombrie a anului trecut, precum şi creşterea remitenţelor din străinătate cu 6%, sunt fapte clare ce demonstrează noul vector proeuropean al Chişinăului. Noi nu avem ca principala problemă Federaţia Rusă, ci anume cea ucraineană, iar această problemă datează încă de pe vremea lui Bogdan Hmelniţki. Să ne amintim şi de episodul cedării Cernăuţiului şi a sudului Basarabiei; şi paritciparea voluntarilor ucraineni la luptele din Transnistria de partea separatiştilor. Totuşi între Ucraina şi Rusia există multe probleme pe care le generează, într-un mod surprinzător, chiar preşedintele Ianukovici, deoarece acesta este reprezentantul unui alt capital şi nu permite accesul capitalului rus în regiunile din est. Această forţă centrifugă va fi importantul factor al destrămării Ucrainei în două părţi: prima centrată în jurul Kievului, cealaltă în jurul Lvovului. Atât Ucraina cât şi Rusia nu ştiu exact când va avea loc acest eveniment, însă el este preconizat pentru viitor. Cât despre Rusia, aceasta pierde capital uman semnificativ datorită mortalităţii aflate în creştere. Nu ne rămâne decât să fim în expectanţă şi să <<construim>> unirea. Acum avem alt context istoric şi putem fi mai uniţi decât în perioada interbelică. Eu voi rămâne până la ultima suflare unionist şi nu mă pot percepe fără cele cinci elemente româneşti: Carpaţi, Nistru, Dunărea, Pontus Euxin şi Tisa.

Ţin să menţionez că acest ultim discurs de la masa rotundă a stârnit un val de aplauze printre cei prezenţi la eveniment. Întâlnirea s-a încheiat prin cuvântul de rămas bun al organizatorilor şi prin exprimarea intenţiei de a organiza noi dezbateri pe subiectul Republica Moldova.

Autor: Nicu Ţîbrigan

2 COMENTARII

  1. Sa nu uitati ca Ion Ilici Iliescu a fost caracterizat de catre (un alt comunist) Nicolae Ceausescu ca: „..un porc KGB-ist..”; deci ar fi bine sa nu puneti evenimentul in carca tuturor romanilor, ci trebuie sa acceptati ca sfera de influenta a URSS-ului a fost mult mai mare si si-au pus omul la carma Romaniei.

    PS. nu sunt proCeausist. nu ma intelegeti gresit. Pana una alta asteptam sa vedem ce se intapla cu uniunea.

  2. Pe 7 iulie 1941, mareşalul Ion Antonescu, se adresa românilor basarabeni:
    „Un neam trăieşte şi se înalţă prin fapta de credinţă şi luptă, prin muncă şi zbuciumul fiecăruia din fiii lui. Din cenuşa robiei şi din rănile încercării, să ridicăm azi noi temeiuri de viaţă. Trecutul s-a stins, să întemeiem viitorul. Trebuie să ştergem toate urmele prădătorilor şi să distrugem toate uneltele lor…
    O domnie nouă şi curată, o nouă ordine întemeiată pe cinste şi muncă, pe dreptate şi adevăr, stă chezăşie a viitorului. Vom duce lupta şi înnoirea mai departe, prăvălind în ţăndări tot ce a împiedicat Neamul nostru să se înalţe. Românii vor fi cu adevărat stăpâni în ţara lor, iar ţăranii vor simţi cu adevărat bucuria muncii şi rodul pământului lor. Voi veghea până la moarte ca drepturile voastre să fie sfinţite, ca viaţa nouă ce întemeiem să şteargă toate amintirile păcatelor noastre din trecut…
    Am plătit scump blestemul greşelilor trecutului. Să răzbunăm, prin vrednicia noastră de azi, uitarea de ieri. Meritaţi-vă morţii, meritaţi-vă Patria! Trăiască România!”
    Nu e timpul ca şi noi, generaţiile actuale, să conştientizăm îndemnurile eroului naţional şi să facem tot ce ne stă în putinţă sa readucem Patria în graniţele ei fireşti?

LĂSAȚI UN MESAJ