„În România există un interes viu pentru autorii basarabeni”

0
20

Interviu cu scriitorul Marin Mincu

Marin Mincu este poet, prozator, eseist şi critic literar. A publicat peste 40 de volume în România şi 20 de volume în Italia. A fost profesor titular la universităţile din Torino, Milano şi Florenţa între 1974 si 1994. Este coordonator al cenaclului literar „Euridice” şi director al Editurii „Pontica”. În prezent, îşi desfăşoară activitatea la Universitatea „Ovidius” din Constanţa şi la Universitatea Bucureşti. Recent, profesorul Marin Mincu a ţinut o serie de prelegeri pentru studenţii Universităţii de Stat din Moldova.

– Domnule Marin Mincu, ce impresii v-au lăsat tinerii basarabeni care studiază Literele în Republica Moldova?

Am venit la Chişinău cu oarecare neîncredere, deoarece nu ştiam nivelul studenţilor şi nu aveam nicio măsură exactă a nivelului cursului pe care trebuia să-l ţin. Acum, pot să afirm că am o impresie bună despre receptivitatea studenţilor, am observat că sunt interesaţi şi chiar sunt capabili să formuleze din când în când unele enunţuri pertinente. Sunt competenţi, ştiu ce înseamnă procesul literar şi sunt în stare să recunoască mărcile specifice ale unor mari poeţi, ca aceia pe care eu i-am tratat la prelegeri, adică Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, George Bacovia, Nichita Stănescu.

– Aţi predat unor studenţi din Republica Moldova? Cum se integrează basarabenii în mediul universitar din România?

Am avut foarte mulţi studenţi basarabeni în primii ani de după ’90 la Facultatea de Litere din Constanţa şi trebuie să vă spun că erau foarte slabi nu doar la nivelul cunoştinţelor generale, dar erau şi necunoscători ai limbii române, o vorbeau cu erori de pronunţie. Cred că în România nu se manifestă prejudecăţi despre studenţii din Republica Moldova, mai ales că între timp am înţeles că au devenit din ce în ce mai buni.

– Ce cunoaşteţi despre evoluţia procesului literar din Republica Moldova. Cum apreciaţi prestaţia tinerilor scriitori din Chişinău?

De când am început să ţin cenaclul „Euridice” la Bucureşti am putut să mă întâlnesc cu mai multe grupuri de scriitori din Basarabia. Am invitat foarte mulţi autori de aici să-şi citească textele în cadrul cenaclului nostru şi unii dintre ei au avut succes. Mă refer la poeţi precum Dumitru Crudu, Ruslan Carţa, Andrei Gamarţ, Hose Pablo. Au fost şi prozatorii Pavel Păduraru şi Oleg Carp, fraţii Vakulovski, Vasile Ernu, Mitoş Micleuşanu. Pavel Păduraru ne-a produs chiar o surpriză, drept pentru care i-am şi publicat romanul „Karlik”, distins cu premiul literar Euridice ce i s-a conferit pentru proză anul trecut. Acum am venit aici şi am descoperit că Clubul Literar condus de Dumitru Crudu şi Nicolae Popa produce în continuare poeţi competitivi.

– Cum consideraţi, în România există o deschidere spre literatura din RM? Cum sunt percepute scrierile autorilor basarabeni contemporani? Ar fi interesat publicul român să le citească?

Nu e vorba de o deschidere, ci de o atitudine receptivă, normală. Literatura din Basarabia este o literatură românească integrabilă oricând în canoanele pe care critica noastră le foloseşte atunci când validează scriitorii care trăiesc în Regat. În România există un interes viu pentru autorii basarabeni. Ei sunt foarte cunoscuţi la Bucureşti şi sunt apreciaţi în mod corect. Evident că, aşa cum am spus de nenumărate ori, generaţia tânără este foarte puternică şi ea va impune valoarea textelor scrise aici nu numai la nivelul publicului român, ci şi la nivel larg, internaţional.

– Vorbiţi-ne despre modul în care activează cenaclul „Euridice”. Ce formulă adoptaţi atunci când lucraţi textele autorilor invitaţi?

„Euridice” este primul cenaclu instituţionalizat din România. Cenaclul nostru a început efectiv ca o instituţie, în cadrul Uniunii Scriitorilor din România (USR). „Euridice” îşi desfăşoară şedinţele săptămânal, citesc câte doi autori. Sigur că eu am pretenţia ca în cenaclu să existe nişte rigori, în sensul în care noi dăm prioritate textului şi nu anecdotei, discuţiilor serioase, pornind chiar de la textele prezentate. În timp, am asistat la naşterea unor autori ca Mitoş Micleuşanu, Ionuţ Chiva, Adrian Urmanov, Claudiu Komartin, Elena Vlădăreanu, ca să dau doar nişte nume din prima noastră serie, întrucât cenaclul nostru deşi are doar cinci ani de vechime, a ajuns deja la a treia serie de autori.

– Spre ce fel de poezie se îndreaptă ultimul val?

Cred că mijloacele acestea noi, internetul în primul rând, au influenţat enorm mentalitatea literară şi mai ales globalizarea a dus la posibilitatea de informare extraordinară. Aceşti poeţi sunt capabili să capteze în acelaşi timp ce se întâmplă pe mapamond şi să-şi schimbe foarte repede sensibilitatea la fel ca şi scriitura. Al treilea val care se conturează este foarte periculos întrucât se simte că ei deja au antene care abandonează orice urme ale tradiţiei, introducând în discursul lor acele noi elemente ale unei conştiinţe cibernetice, incluzând toate mecanismele maşinii diabolice numită computer.

– La ce proiecte lucraţi acum?

Voi publica probabil la sfârşitul anului o carte importantă care se numeşte „Poezia română în secolul XX” şi sper să găsesc un editor bun pentru o carte a mea de poezie care se va numi – dau titlul pentru prima dată – „Guguştiucul de la Spitalul Fundeni”. A doua ediţie a antologiei „Generaţia 2000” va apărea probabil anul viitor. Probabil că acum se va dubla numărul autorilor din Basarabia.

– Vă interesează ceea ce se întâmplă în spaţiul culturii virtuale? Vizitaţi site-urile literare româneşti?

Le vizitez intermitent pentru că de multe ori descopăr acolo polemici nesemnificative, la un nivel neprofesionist. Răul în acest sens ţine de faptul că oricine îşi permite să-şi dea cu părerea despre lucruri pe care efectiv nu le posedă şi aşa-zişii diletanţi devin foarte agresivi. Din ceea ce am citit, nu am rămas impresionat prea mult.

– Dumneavoastră nu v-aţi gândit să vă faceţi un blog sau un site?

Ba da, şi chiar câţiva dintre prietenii mei euridicieni chiar m-au rugat, dar mi-e teamă ca nu cumva să-mi pierd timpul cu lucruri care ar putea să mă amuze o vreme şi apoi m-ar putea sustrage de la preocupările importante ale propriei mele creaţii, ale cercetării, şi de acelea care ţin de cenaclul „Euridice”.

– Vă mulţumim!

autor: Constanţa Popa

sursa:http://www.jurnal.md/article/3040/

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ