„Operaţiunea română” în „interpretarea” lui N. Ejov şi A. Vâşinski, în cadrul Marii Epurări din anii 1937-1938 (2)

0
10

Continuăm analiza proceselor-verbale alecondamnaţilor la moarte şi ani grei de lagăre de concentrare dinaşa-numita „operaţiune română”, care au fost instrumentate de către doidin cei mai odioşi călăi ai lui I. Stalin – Nikolai Ejov şi AndreiVâşinski. Primul episod al acestei cutremurătoare drame, inserat înultimul număr al revistei Literatura şi arta, se încheia cu analizaprocesului-verbal nr.53, semnat de cei doi protagonişti ai Marii Terori.
Primii80 de condamnaţi la moarte au fost executaţi pe 17 septembrie 1937.Peste 5 zile, la 22 decembrie, au fost împuşcate următoarele 11persoane. Ultimele 7 persoane ce figurau în procesul-verbal nr. 53,semnat de Ejov şi Vâşinski, au avut parte de încă câteva zile de viaţă,ele fiind executate în intervalul 26 decembrie 1937 – 28 ianuarie 1938.În cazul acestor 7 persoane, regimul odios comunist a căutat săsimuleze o verificare suplimentară a dosarelor, pentru a se evitaeventuale erori”regretabile”.
În conformitate cu procesul-verbal nr.61, din 16 decembrie 1937, semnat de aceiaşi Ejov şi Vâşinski, 36 depersoane erau condamnate la moarte prin împuşcare, în baza aceluiaşiverdict stupid de „spionaj şi acţiuni subversive în favoarea României”.Alte 17 persoane ce figurau în acest proces-verbal s-au ales cu opedeapsă la fel nemeritată – 10 ani de lagăre de concentrare, dar care,cel puţin, le oferea o şansă de supravieţuire în cei 10 ani de infernconcentraţional.
În respectivul proces-verbal figurau 13 persoanedin satul Butor, Grigoriopol, –ceva mai mult decât o treime din listacelor 36 de condamnaţi la moarte. Iată lista celor 13 butoreni,catalogaţi de Ejov şi Vâşinski ca „spioni români”: Anton Bagnibov,Victor Bărcuţă, Nichifor Bărcuţă, Terente Botea, Petru Dicusară,Timofei Culeac, Tudor Levcenco (după buletin – Tudor Ducovici), ChirilNagornâi, Ion Pavlenco, Simion Pavlicenco, fraţii Ilarion şi NiconCibotaru şi Maxim Şeptâchin.
Din respectivul proces-verbal maifăceau parte 7 locuitori ai satului Slobozia, Tiraspol: ZaharieBeznosiuc, Pavel Graciov, Trofim Ivanov, Ivan Izofatov, Vasili Pavlov,Marc Polişciuc, Petru Şcebelski, care , cel puţin după numele lor, separe că erau de origine rusă sau ucraineană. Pavel Verbanov şi NicolaiTereşcenco erau din satul Parcani, r-nul Tiraspol. Primul se pare căera bulgar de origine. În aceeaşi listă mai figurau: Maria Voloşencodin satul Speia, Tiraspol, Fedot Tataru, Iacov Caftea şi SpiridonTuchiluşa din satul Delacheu, r-nul Grigoriopol, Grigore Perev, dinsatul Taşlâc, r-nul Grigoriopol, Timofei Gaiburg din satul Hlinoaia,Slobozia, Maxim Grigoriev, din satul Doroţcaia, Grigoriopol, TomaCurlucean, din satul Coşniţa, Dubăsari, Ion Gorcearschi şi PorfiriePrestesco, originari din Basarabia, Ivan Dobreak din satul Fiodorovka,fosta gubernie Ekaterinoslav, Gheorghi Duşkin din satul Dreazghi, fostagubernie Tambov, Martân Kostiuk, originar din Polonia.
În cazulacestor 36 de condamnaţi la moarte, NKVD-ul a acţionat cu opromptitudine prescrisă de la centru. Pe 20 decembrie 1937, şefulNKVD-ului din RSS Ucraineană, Leplevski, semna verdictul de condamnarela moarte, iar peste 6 zile, pe 26 decembrie, toţi 36 au fostexecutaţi. Cel mai tânăr condamnat la moarte era Fedot Tataru de 25 deani, din satul Speia, iar cel mai în vârstă – Grigore Perev, de 65 deani.
În aceeaşi zi de 16 decembrie 1937, Ejov şi Vâşinski au maisemnat un proces-verbal, cu numărul de ordine 62, care făcea parte dinaceeaşi „operaţiune română”. În respectivul document figurau 130 depersoane, învinuite de „spionaj şi activitate subversivă în favoareaRomâniei”, dintre care 62 erau condamnaţi la moarte. Acestproces-verbal fusese alcătuit în baza a două liste elaborate de NKVD-ulde la Tiraspol, care au fost expediate la Moscova, la 28 şi 30noiembrie 1937.
Din lista celor 62 de persoane condamnate lamoarte făcea parte un grup de români basarabeni: Afanasie Aguţă,Grigore Andreev, din Chişinău, Dimitrie Gherasimenco şi GheorgheTocalov din or. Tighina, Simion Dinciuc, Petru Cortinschi, Vasile Tipa– în total 7 persoane. Din aceeaşi listă făceau parte şi doi regăţeni:Jana Niculescu, originară din or. Iaşi, şi Pavel Tulcenco.
Printrecei 62 de condamnaţi la moarte figura şi un grup numeros de persoaneoriginare din regiuni îndepărtate ale Federaţiei Ruse, regiuni din RSSUcraineană şi chiar o persoană originară din Azerbaidjan. AlexeiSoloviov era originar din fosta gubernie Smolensk, NikolaiSveatoslavski era originar din or. Gorki, Nikolai Baraneţki era născutîn satul Ivanovka, judeţul Ghrokceaisk, fosta gubernie Bacu, PetrKuzmin era originar din Polonia, Mihail Sidorenko şi Matvei Iakovleverau din regiunea Vâniţea, iar Meer Tabacinic – din Mohiliov.
Dinlista celor 64 de persoane, care au evitat pedeapsa capitală şi s-auales cu câte 10 ani de lagăre, făcea parte un grup numeros debasarabeni – 23 de persoane şi încă 6 persoane originare din VechiulRegat. Încă doi basarabeni făceau parte din lista celor patru persoaneale căror dosare urmau să fie reexaminate.
Astfel, aproape jumătatedin această categorie de persoane, sancţionate de Ejov şi Vâşinski pentru „spionaj şi acţiuni subversive în favoarea României”, erauoriginare din dreapta Nistrului –Basarabia sau Vechiul Regat.
Şi încazul acestor 62 de condamnaţi la moarte, ca şi în cel al celor 36 dinprocesul-verbal nr. 53, s-a acţionat cu o repeziciune, demnă pentrufapte mai bune. Astfel, primii 56 de condamnaţi din acest proces-verbalau fost executaţi pe 26 decembrie 1937, următorii 5 – pe 29 decembrie,şi ultimul – pe 6 ianuarie 1938.
În aceeaşi lună decembrie 1937,Ejov şi Vâşinski au mai semnat un proces-verbal, cel cu numărul 78 din10 decembrie, prin care s-a decis soarta a 49 de persoane, identificateîn prealabil de NKVD-ul de la Tiraspol ca „spioni” şi incluse în patruliste, expediate la Moscova pe 21, 22, 25 şi 27 noiembrie 1937. Cei doimonştri – Ejov şi Vâşinski – au decis ca 31 de persoane din cele 49 săfie trimise în faţa plutonului de execuţie, 15 erau condamnate la câte10 ani de lagăre, iar ultimele 3 persoane rămâneau în aşteptareaverdictului final, până la o nouă „reexaminare” a dosarelor.Majoritatea absolută a acestor 49 de oameni erau de origine germană,descendenţi din colonişti nemţi, stabiliţi în această regiune laînceputul secolului XIX.
Doar dintr-o singură colonie germană –Glikstaal au fost executate 12 persoane. Din colonia germană Neudorf aufost executaţi 3 oameni, din Bergdorf şi Luntch –câte 2. Din altecolonii germane din RASSM, precum Antonovca, Alexander Hild, Zeltz,Main, cătunul Volcii, au fost împuşcaţi câte un etnic german.
Dinlista persoanelor ce erau condamnate la moarte mai făceau parte doietnici germani, originari din Basarabia. În aceeaşi listă mai figurauun evreu, originar din Polonia, un ucrainean din Ocnele Mari, unaustriac din Austria, precum şi un neamţ şi un român, originari dinUngaria.
Din documentele de arhivă reiese că 28 de condamnaţi lamoarte au fost executaţi pe 22 decembrie, unul – pe 26 decembrie, şiultimii doi – pe 29 decembrie 1937.
Ultimele procese-verbale,semnate în 1937 de Ejov şi Vâşinski, cu sentinţe de condamnare lamoarte sau la ani grei de lagăre din aşa-numita „operaţiune română”, aufost cel cu numărul 78, din 27 decembrie 1937 şi cel cu numărul 80, din20 decembrie.
Procesul-verbal nr. 78 prevedea condamnarea lamoarte a 8 persoane, alte 10 urmând să-şi „ispăşească pedeapsa” înlagăre, fiind condamnate la câte 10 ani de privaţiune de libertate.
Dincei 8 oameni care vor fi executaţi, 7 -pe 5 ianuarie 1938, şi unul –pe6 ianuarie, 6 erau originari din RASSM, unul din Basarabia şi unul dinor. Kirov, RSS Ucraineană. Din cei 10 condamnaţi la câte 10 ani delagăre, jumătate erau originari din Basarabia.
Ultimul proces-verbalcu nr. 80, ce poartă semnătura celor doi – Ejov şi Vâşinski – din şirulcelor câteva zeci din aşa-numita „operaţiune română”, este datat cu 28decembrie 1937. Din cele 18 persoane incluse în acest proces-verbal,nimeni n-a avut norocul să evite glontele kaghebist – toţi au fostcondamnaţi la moarte. 11 persoane erau din satul Mihailovca, Râbniţa,trei din satul Beloci, Râbniţa, 2 persoane din oraşul Râbniţa, unul –din Stroieşti, Camenca, şi unul din Cuzmin, al aceluiaşi raion, unuldin Butor, Grigoriopol, şi un basarabean din satul Jora de Jos.

Ion VARTA,

dr. în istorie, membru al Comisiei prezidenţiale pentru
studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar
(Va urma)
sursa: literaturasiarta.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ