RSS Feed

„Operaţiunea română” în „interpretarea” lui N. Ejov şi A. Vâşinski, în cadrul Marii Epurări din anii 1937-1938

0

aprilie 30, 2010 by Românism

Executările în masă în perioada aşa-numitei Mari Epurări au atins cote inimaginabile în RASSM. Acest lucru îl demonstrează, de o manieră cutremurătoare, documentele desecretizate din arhivele SIS-ului şi MAI-ului ale R. Moldova. Doar în decursul unui singur an (august 1937-octombrie 1938) victime inocente ale politicii diabolice de exterminare au căzut peste 3000 de persoane din aşa-zisa „autonomie moldovenească”.
Chiar dacă, s-a considerat, o anumită perioadă, regimul comunist, în politica sa de exterminare în masă, se conducea, în special, aşa precum o declarau, în repetate rânduri, Stalin şi acoliţii săi, de principiul luptei de clasă, în realitate, nimicirea indezirabililor se efectua şi în baza criteriului etnic. O dovadă elocventă în acest sens o constituie şi aşa-numita „operaţiune română”, care a fost instrumentată şi implementată de către vârfurile organelor de represiune din perioada Marii Epurări – Nikolai Ejov, şeful NKVD-ului, şi Andrei Vâşinski, procurorul general al URSS, care au semnat câteva zeci de procese-verbale ale „Troicii speciale unionale”, trimiţând la moarte, cu preponderenţă, în baza criteriului etnic câteva sute de persoane nevinovate, de origine română din republica autonomă moldovenească. Este adevărat că şi Troica specială a RASSM a condamnat la moarte sute de etnici români, în baza aceluiaşi criteriu etnic, dar, până în prezent, nu s-a ştiut că românii moldoveni din pseudoformaţiunea statală „moldovenească” au avut parte de o „atenţie specială” din partea „corifeilor” terorii comuniste – Ejov şi Vâşinski. Cele câteva zeci de procese-verbale, depistate în arhiva SIS-ului Republicii Moldova, semnate de doi monştri, înfiorează nu numai prin cruzimea fără margini de care erau în stare cei doi promotori importanţi ai terorii „roşii”, de fapt, chiar cele două vârfuri de lance ale acesteia, în acel moment, ci şi prin pedantismul şi scrupulozitatea cu care a fost promovată întreaga „operaţiune română”.
În acelaşi context, este necesar să precizăm că listele persoanelor care au fost parte din aşa-numita „operatiune română” erau alcătuite de NKVD-ul din RASSM, vizate de şeful acestei instituţii de la Kiev şi abia după asta, expediate la Moscova. După ce Ejov şi Vâşinski semnau procesele-verbale de condamnare la moarte, sau la ani grei de Gulag, respectivele procese-verbale, împreună cu alte documente adiacente erau expediate la Kiev şi Tiraspol, pentru a fi puse în aplicare deciziile adoptate de cei doi călăi.
Conform procesului-verbal nr. 46 din 28 noiembrie 1937, semnat de Ejov şi Vâşinski, din cele 119 persoane ce figurau în cele trei liste-anexe la proces, 95 au fost împuşcate, ceilalţi urmând să-şi ispăşească pedeapsa în lagărele de concentrare sovietice. Drintre cei 95 de condamnaţi la moarte, majoritatea covârşitoare erau originari din satele moldoveneşti de pe malul stâng al Nistrului –Molovata, Mahala, Coşniţa, Goian, r-nul Dubăsari, Jura, Raşcov, Mocra, Erjova, Stroieşti, r-nul Râbniţa, Podoima, Severinovca, r-nul Camenca, Slobozia, Hlinoaia, r-nul Slobozia, Hârtop, Butor, r-nul Grigoriopol, oraşele Balta, Grigoriopol, Râbniţa, Camenca.
În această listă figurează mai multe persoane originare din Basarabia şi, probabil, şi din alte regiuni ale României, întrucât în dreptul unora este indicat doar „România”, fără a fi precizată şi localitatea concretă. Din această categorie fac parte peste 20 de oameni, aceştia fiind din oraşele Chişinău, Tighina, Rezina, satele Cişmeaua, Văruita, judeţul Ismail, Tarutino, jud. Cetatea Albă, precum şi din Iaşi. În aceeaşi listă din acest proces-verbal figurează câteva persoane originare din alte regiuni ale URSS, una tocmai din satul Bobenki, reg. Doneţk.
Pe una din paginile procesului-verbal nr. 46 este fixată şi informaţia cu referire la zilele în care au fost executate cele 95 de persoane. Astfel, pe 12 decembrie 1937 au fost împuşcate 28 de persoane , pe 14 decembrie, acelaşi an, 54 de persoane, pe 17 decembrie – 9, de 22 decembrie – 1, şi pe 29 decembrie – ultimii trei condamnaţi la moarte din lista celor 95 de persoane.
La dosar sunt anexate şi actele semnate de persoanele responsabile pentru aplicarea sentinţelor pronunţate de Ejov şi Vâşinski cu referire la cele 95 de persoane executate. Aceştia sunt secretarul operativ al NKVD-ului din RASSM, inspectorul Secţiei a VIII-a a Direcţiei Securităţii Statului şi şeful NKVD (probabil, este vorba despre şeful închisorii NKVD din or. Tiraspol) din RASSM.
La executarea celor 95 de persoane au „asistat şi au constatat moartea” acestora comisarul afacerilor interne al RASSM şi procurorul RASSM. Din respectivele acte reiese, în mod univoc, că toate aceste 95 de persoane au fost împuşcate în or. Tiraspol.
Procesul-verbal nr. 47 din 1 decembrie 1947 prevedea ca 18 persoane, din 34 câte figurau în respectivul dosar, învinuite de „activităţi de spionaj şi subversive în favoarea României”, să fie împuşcate. Celelalte 16 persoane erau condamnate la câte 10 ani de lagăre de concentrare.
Din cele 34 de persoane ce figurau în acest proces-verbal, aproximativ jumătate erau din Basarabia şi alte regiuni ale României (16 persoane). Printre cei 34 figura o persoană originară din regiunea Kursk din RSFS R, una din reg. Harkiv, una din or. Mâkolaiv, toate aceste oraşe la o distanţă apreciabilă de RASSM, dar, iată că şi aceştia au plătit tribut greu într-un dosar din aşa-numita „operaţiune română”.
Procesul-verbal nr. 53 din 10 decembrie 1937, semnat de aceiaşi Ejov şi Vâşinski, viza 106 persoane, învinuite de „activităţi de spionaj şi subversive în favoarea României”. Toţi aceşti proscrişi au fost depistaţi în calitatea lor de „spioni români” de NKVD-ul de la Tiraspol, care expediase 3 liste cu aceste persoane în zilele de 25, 26 şi 27 noiembrie 1937. Dacă luăm în calcul că cele trei liste au ajuns la destinaţie, la Moscova, în timp de câteva zile, ne dăm seama cât de rapid se decidea soarta unui număr atât de mare de persoane – în doar câteva zile.
De altfel, fiecare proces-verbal, cu verdictele finale ale lui Ejov şi Vâşinski, conţin, de fiecare dată, şi somaţia ultimativă a celor doi călăi, ca cei condamnaţi la moarte de către dânşii să fie executaţi în regim de urgenţă.
Aşa cum transpare din documentele de arhivă, toate aceste persoane au fost deţinute în închisoarea NKVD-ului din Tiraspol Toţi cei condamnaţi la moarte au fost executaţi de către angajaţii aceleiaşi structuri din capitala RASSM. Prin urmare, cele câteva mii de victime ale Marii Epurări sunt înhumate în or. Tiraspol. Rămâne ca în viitor să fie identificate gropile comune ale victimelor, pentru ca, cu eforturile comune ale autorităţilor de la Chişinău şi Tiraspol, ale reprezentanţilor ONG-urilor şi societăţii civile, să se stabilească o modalitate de înveşnicire a memoriei victimelor represiunilor staliniste. Cea mai indicată soluţie în acest sens ar fi inaugurarea unui memorial al victimelor regimului totalitar comunist.

Ion VARTA
sursa: literaturasiarta.md


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ChatVorbește instant cu noi !+