„Societatea trebuie să-şi cunoască trecutul, chiar dacă uneori doare şi e prea dur”

0
4

Interviu cu MIHAI TAşCă, SECRETATUL COMISIEI PENTRU STUDIEREA şI APRECIEREA REGIMULUI COMUNIST DIN R. MOLDOVA

– Dle Mihai Taşcă, peste o lună expiră termenul de prezentare a studiului şi raportului analitic al Comisiei. La ce etapă vă aflaţi în procesul de întocmire a lui?

– Cele stipulate în decretul prezidenţial (raportul analitic şi studiul) şi asumate de membrii Comisiei chiar în prima şedinţă, din 17 ianuarie curent, vor fi prezentate la termen – 1 iunie. Avem depuse majoritatea studiilor individuale pe care membrii Comisiei şi le-au asumat. La apariţia acestui interviu, sunt sigur că voi avea toate studiile la mine. Deja a fost creat un colegiu de redactare, iar unii colegi au început acest proces.

Rămâne să adunăm documentele de arhivă inedite pentru editarea celor trei volume de documente preconizate care vor completa studiul.

– Ce înseamnă studiul şi raportul analitic?

– Studiul reprezintă toate lucrările elaborate individual sau în grup de membrii Comisiei, teme care au fost stabilite în primele şedinţe, în urma unor discuţii, unele aprinse chiar, dar constructive. Studiul va fi compus din şase capitole şi peste 35 de paragrafe, circa 500 de pagini, care îmbină atât cadrul cronologic al evenimentelor din RASS Moldoveneasca (1924-1940), RSS Moldovenească (1940, 1944-1991) până în prezent, cât şi cel tematic. Vom examina subiecte precum situaţia din acest teritoriu sub regimul partidului unic, vom elucida ceea ce în literatura de specialitate a fost numită „marea teroare” (epurările masive din raioanele de est ale R. Moldova, organizate şi desfăşurate de Stalin în anii 1934-1938, deportările basarabenilor în Siberia din anii 1941, 1949 şi 1951, foametea organizată din 1932-1933 şi 1946-1947 etc.); ne vom opri amănunţit asupra politicii regimului, la toate formele de rezistenţă anticomunistă a locuitorilor din actuala componenţă a RM – prin cultură, religie, rezistenţă fizică.

Într-un capitol aparte ne vom referi la evenimentele de renaştere naţională de la finele anilor ’80 ai sec. trecut şi vom explica cauzele prăbuşirii colosului sovietic. Cât priveşte raportul analitic, el va reprezenta chintesenţa studiului şi va conţine cca 30 de pagini.

– Să înţelegem că veţi analiza şi perioada de după 1991, parcă aşa s-a spus?

– Da, în Addenda ne vom pronunţa asupra evoluţiei RM de la 1991 până în prezent. Vor fi examinate acţiunile tuturor guvernărilor de după 1990, cărora, în funcţie de „aportul” la dezvoltarea democraţiei în RM, a respectării drepturilor omului, li se va da aprecierea cuvenită. Studiul va conţine şi anumite sugestii.

– Veţi propune condamnarea regimului comunist totalitar? Fostul partid de guvernământ a vehiculat ideea că vreţi să-l scoateţi în afara legii.

– Studiile prezentate conţin suficiente argumente pentru condamnarea regimului comunist totalitar. Vedeţi mai sus doar câteva dintre acestea. Oare nu merită condamnat pentru crimele pe care le-a săvârşit? Apoi, aproape toate ţările din fostul bloc comunist au condamnat deja acest regim antiuman. În fine, vom ţine cont şi de recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi ale Parlamentului European care, prin actele adoptate, sugerează statelor europene să condamne regimurilor totalitare, atât cele naziste, cât şi cele comuniste. Partidului Comuniştilor din RM, în măsura în care a respectat drepturile omului şi libertăţile fundamentale cât timp a fost la guvernare, este sau nu succesorul PC al RSS Moldovenească, îi vom da nota pe care o merită. Comisia nu este un organ de anchetă sau judecată. Ceea ce vom propune vor fi doar recomandări preşedintelui şi forului legislativ. Nu am uitat nici de simbolica comunistă care face obiectul cercetării noastre. Argumente despre folosirea ei abuziva şi fără scrupule avem destule. Amintim că de zeci de ani simbolica nazistă este interzisă în Europa.

– Unul din colegii dvs., Veaceslav Stavilă, a declarat că RM trebuie să ceară despăgubiri de 28 mln. dolari SUA de la Federaţia Rusă pentru perioada de ocupaţie. De ce Comisia nu a comentat declaraţiile lui?

– Aşa-numitul caz Veaceslav Stavilă este cam umflat de presă. Or, dl Stavilă este membru cu drepturi depline al Comisiei, inclusiv are dreptul la exprimare. Cele afirmate de dl Stavilă încă n-au fost discutate în Comisie. Chiar dacă dlui i s-a recomandat să nu apară în presă înainte ca propunerile lui să fie analizate în Comisie, dânsul a ales o altă cale.

– Cunoaştem că, în ultima vreme, lucraţi mai mult în arhiva SIS, cu care anterior aţi avut ceva probleme. Acum nu le mai aveţi? Vi s-a permis accesul la toate dosarele?
– Cu regret, problema arhivei SIS a rămas, în fond, aceeaşi. Instituţia respectivă aşa şi nu ne-a prezentat inventarele la câteva fonduri. Chiar dacă SIS a fost obligat prin decizia Comisiei interdepartamentale pentru protecţia secretului de stat din 8 februarie a.c. să iniţieze procedura de desecretizare a dosarelor care nu se încadrează în prevederile Legii cu privire la secretul de stat, instituţia aşa şi nu a întreprins nimic, cel puţin Comisia nu a fost informată. Doar în urma întrevederii conducerii SIS cu preşedintele interimar, avută la iniţiativa Comisiei, şi până nu am sesizat presa – inclusiv TIMPUL a scris despre aceasta – nu s-a mişcat nimic la acea arhivă. Fiind un domeniu care mă preocupă în special, voi propune Comisiei anumite sugestii în ceea ce priveşte accesul la această arhivă şi, de ce nu, transmiterea ei în custodia unei instituţii civile special create pentru cercetare, aşa cum s-a procedat în alte ţări.

– Credeţi că în următorii ani poate fi desecretizată această arhivă? Şi, în context, cum vi se pare ideea unei Legi a lustraţiei?

– Se pare că SIS ar fi disponibil deja să transmită dosarele unei instituţii civile. Cred că arhiva SIS ar putea pune bazele unui Institut pentru studierea crimelor regimului comunist. Cele peste 70 mii de dosare care fac obiectul cercetării crimelor de aici, la care adăugaţi peste 100-130 mii din arhiva Ministerului de Interne, ar constitui un fond arhivistic minunat, foarte mult căutat de cercetători. Paradoxal, dar în arhiva SIS mai sunt depozitate câteva mii de dosare ale persoanelor suspuse represiunilor politice, care încă n-au fost reabilitate. În unele cazuri nici nepoţii acelor oameni nu mai sunt în viaţă. Societatea trebuie odată şi odată să-şi cunoască trecutul, chiar dacă doare şi e prea dur uneori. Îşi mai poate cineva închipui că cel mai vechi dosar secretizat de la SIS e din… 1920? Tot acolo se păstrează mii de dosare ale celor executaţi de Stalin în Transnistria anilor ’30. Referitor la subiectul lustraţiei, personal susţin această idee. Sper ca şi clasa noastră politică să facă paşi concreţi în direcţia respectivă.

– După dosarele secrete ale troicilor speciale, ce alte date noi aţi găsit în arhive?

– Nu au fost doar troici speciale, au mai existat Tribunalul militar al NKVD-ului RSS Moldoveneşti, Tribunalul militar de la transport al RSS Moldoveneşti, Consfătuirea specială a NKVD-ului a URSS, care executa prin simpla contrasemnare a listelor, a mai fost Procuratura RSS Moldoveneşti, care lua decizia de deportate de una singură. Or, pentru dezlegarea totală a misterului şi cunoaşterea în totalitate a crimelor comise de regimul totalitar comunist, a adevărului, în ultimă instanţă, activitatea Comisiei nu trebuie să se sfârşească la 1 iunie.

Un articol de: Valentina Baciu
sursa: timpul.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ