„Visul lor a fost să înalţe o biserică”

0
25

Prin muzica lor, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici ne-au învăţat să cinstim limba română şi neamul nostru aşa cum cinstim biserica. Din păcate, regretaţii artişti au plecat fulgerător din viaţă şi nu au reuşit să înalţe o biserică, aşa cum visau de mult timp. Asociaţia „Două inimi gemene” intenţionează să realizeze acest vis al lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici şi să construiască o biserică la Baurci-Moldoveni, localitate în care nu există nici un locaş de cult de mai bine de 48 de ani.

Printre ctitorii acestui edificiu spiritual se află fiul Doinei şi al lui Ion, Cristi Teodorovici. Eugenia Marin, mama Doinei, ne povesteşte mai multe amănunte despre această idee, dar şi despre felul în care este valorificată şi promovată creaţia cuplului Doina şi Ion Aldea-Teodorovici.

– Cu ce se ocupă Asociaţia „Două inimi gemene” în perioada în care nu desfăşoară festivalul-concurs cu acelaşi nume?

– Aţi spus „când se desfăşoară festivalul”, dar pentru a avea loc acest festival, e nevoie de multă muncă, el trebuie organizat, trebuie să găsim resurse financiare pentru a-l desfăşura. Festivalul nu presupune doar zilele de 13, 14, 15 noiembrie. El se termină la 15 noiembrie, iar la 16 noiembrie începem lucrul la o nouă ediţie.

– Atunci rectific, Asociaţia „Două inimi gemene” se ocupă doar de organizarea festivalului?

– „Două inimi gemene” se ocupă şi de valorificarea moştenirii pe care ne-a lăsat-o Doina şi Ion. În primul rând, am tipărit două cărţi cu muzica lui Ion Aldea-Teodorovici şi a cuplului Doina şi Ion. Am scos trei CD-uri, dar pentru asta a fost nevoie de o muncă titanică, pentru că toată arhiva video şi audio a familiei Aldea-Teodorovici a fost furată, şi de la Chişinău, şi de la Bucureşti.

„Arhiva video şi audio a familiei Aldea-Teodorovici a fost furată, şi de la Chişinău, şi de la Bucureşti”

– Vă referiţi la arhiva radio şi tv?

– Nu, mă refer la fonoteca personală video şi audio a lui Ion şi Doina. Totul a dispărut, şi notele, şi înregistrările. Pentru editarea acestei cărţi şi CD-uri am făcut o muncă titanică. Auzeam la radio sau vedeam la tv piese sau crâmpeie cu Doina şi Ion şi alergam acolo. M-a ajutat foarte mult Svetlana Platon de la arhiva radio şi îi sunt recunoscătoare. Fotografiile pe care le vedeţi aici sunt tipărite din arhive şi ziare, paşapoarte etc. Acasă am câteva fotografii, dar imaginile ce ţin de activitatea şi de viaţa lor au fost păstrate la ei acasă. La mine erau doar câteva imagini de amator.

Unul dintre obiectivele asociaţiei noaste este promovarea tinerelor talente. Cei care participă la Festivalul „Două inimi gemene” merg la concursuri în Bulgaria, Germania. Recent, Marilena Radu, una dintre câştigătoarele noastre, a participat la un festival în Germania, la Nurenberg, unde s-a plasat pe locul I. Ea a fost şi la un concurs desfăşurat la Moscova, unde a câştigat locul I. Concurentul din Iaşi, care a luat Grand Prix-ul la una din ediţiile „Două inimi gemene”, a participat la un festival la Moscova, de unde s-a întors tot cu Premiul Mare. M-am bucurat acum pentru Ştefănel Roşcovan, care a luat locul II la „Slaveanski bazar” cu cântecul „Eminescu” al lui Ion Aldea-Teodorovici. L-am ascultat, într-adevăr, a cântat foarte bine şi sper că va mai cânta piese din creaţia lui Ion, pentru că are o voce frumoasă.

În statutul asociaţiei noastre mai este un punct ce prevede ajutorarea copiilor orfani talentaţi. Una dintre bursierele noastre este Marilena Radu. Adrian Lisa de la „Ciprian Porumbescu” a fost şi el bursierul nostru. Această bursă este simbolică, dar pentru ei este importantă. Împreună cu laureaţii Festivalului „Două inimi gemene” am fost cu lansări de carte la Leova, Criuleni, Soroca.

– De fapt, la început, când aţi lansat acest festival, spuneaţi că vă propuneţi să mergeţi cu laureaţii „Două inimi gemene” prin republică în turnee.

– Deocamdată, am făcut trei astfel de deplasări, dar cred că pe viitor acest lucru va deveni o tradiţie. Sălile au fost arhipline la Leova şi la Criuleni. La Soroca plănuiam să facem un spectacol de o oră şi jumătate, dar a ţinut trei ore şi jumătate. Această întâlnire a avut loc datorită Anei Bejan, o femeie de mare omenie. Preţ de trei ore şi jumătate, cât a ţinut spectacolul, nu a plecat nimeni din sală. Ne-au însoţit Alexa, Laurenţiu Popescu, Gicu Cimbir, Marilena Radu, Cristi, Ovanesean, laureatul din Armenia al festivalului nostru, şi mulţi alţi participanţii la festival. Îmbucurător este faptul că participanţii din străinătate la acest festival îşi fac recital din muzica lui Ion Aldea-Teodorovici. Cu câtă mândrie şi cu câtă bucurie îmi telefonează să-mi spună că atunci când sunt invitaţi la spectacole prezintă CD-urile lor cu cântece şi neapărat sunt solicitaţi să cânte şi o piesă de-a lui Ion. Şi întotdeauna sunt întrebaţi de unde au descoperit un asemenea compozitor, chiar dacă nu înţeleg limba, muzica lui Ion Aldea-Teodorovici le place foarte mult. Şi de fiecare dată când îmi telefonează, mă salută în limba română.

Asociaţia noastră nu are doar scopul de a desfăşura festivalul „Două inimi gemene”, dar şi de a promova muzica cuplului Doina şi Ion şi de a duce departe, peste hotare, limba română, cultura şi valorile noastre româneşti. Festivalul „Două inimi gemene” este paşaportul Republicii Moldova peste hotare.

– Aţi pomenit despre limba română pe care au proslăvit-o prin muzică Ion şi Doina. Ei ne-au învăţat să ne cinstim limba şi neamul aşa cum cinstim biserica. Acum ştim că Asociaţia „Două inimi gemene” intenţionează să construiască o biserică, vă rugăm să ne spuneţi şi nouă mai multe amănunte.

– Statutul asociaţiei ne permite desfăşurarea mai multor activităţi culturale. Consider că biserica este cea mai mare cultură, cultura curăţării sufletului şi a trupului. Doina şi Ion îşi doreau foarte mult să construiască în satul Baurci-Moldoveni din raionul Cahul o biserică. În 1960, biserica din acest sat a fost distrusă. Ea a fost construită în 1935, cu hramul Sfânta Muceniţă Parascheva, iar pentru că Doina şi Ion n-au reuşit acest lucru, am hotărât să mă ocup eu şi Cristi de asta. Sunt convinsă că oamenii de bună-credinţă, dacă vor citi acest material, vor veni în biroul 305 de pe strada Bucureşti,68, şi, dacă fiecare va aduce câte un leu, vom reuşi să adunăm bani pentru construirea acestei biserici. Vreau să vorbesc cu multă căldură şi pietate despre arhitectul Simion Trifan, care ne-a dăruit proiectul bisericii.
La Baurci-Moldoveni, slujba se ţine în casa unei rude de-a Doinei

– Unde se ţine acum slujba la Baurci-Moldoveni?

– În casa unei rude decedate ale mele. Am fost şi eu la această biserică şi am rămas plăcut surprinsă de slujba preotului Nicolae Petica, de predicile, vocea şi dicţia lui. Din păcate, lumea merge mai mult în satul vecin, pentru că acolo este biserică, dar cei care nu se pot deplasa acolo, vin să se roage în această căsuţă, unde tot sunt câteva icoane şi este un cor nemaipomenit.

– De câţi bani aveţi nevoie pentru înălţarea bisericii?

– De 240.000 euro. Eu nu vreau să socot banii cuiva, ştiu că şi un om de afaceri munceşte foarte mult şi are o mulţime de nopţi nedormite şi mulţi duşmani, dar pentru oamenii de afaceri nu este o sumă mare. Eu îi îndemn să-şi aducă aminte de suflet şi să contribuie la înălţarea acestei biserici.

– De ce la Baurci-Moldoveni?

– Acolo mi-am petrecut eu copilăria, acolo a crescut şi Doina, iar mai târziu îi plăcea şi lui Ion să meargă la Baurci-Moldoveni. Şi visul lor a fost să ridice o biserică acolo.

„Redacţia FLUX a cumpărat cărţi şi CD-uri în valoare de 24.000 lei”

– Ce s-a făcut deja pentru această biserică?

– Câte ceva am adunat. Noi am editat, pe contul nostru, două cărţi. La al doilea volum ne-a ajutat domnul Tampiza şi am hotărât ca banii câştigaţi din vânzarea acestor cărţi să-i transferăm pe un cont pentru construcţia bisericii. Pentru această biserică sunt binevenite şi materiale de construcţie, cine are ne poate ajuta şi vă vom fi recunoscători.

– Unde sunt puse în vânzare aceste cărţi?

– Cine vrea să cumpere cele două volume ale cărţii „Două vieţi şi o dragoste” (o culegere de piese ale soţilor Aldea-Teodorovici), sunt aşteptaţi pe strada Bucureşti,68, în biroul 305. Ele sunt foarte ieftine, costă 45 de lei. La începutul lunii septembrie vrem să sfinţim locul unde se va înălţa viitoarea biserică şi să aşezăm acolo o troiţă. La sfinţire va fi prezent şi un grup de oameni de suflet din Chişinău, cei care vor dori să ajute la construcţia acestei biserici, arhitectul proiectului, oamenii care m-au susţinut. Sunt convinsă că alături de noi vor fi şi postul EU TV, şi ziarul FLUX. Redacţia FLUX a cumpărat cărţi şi CD-uri în valoare de 24.000 lei şi pe această cale vă mulţumesc, banii deja au fost transferaţi pe cont. Zilele acestea, postul EU TV va demara un maraton de colectare de fonduri pentru construcţia acestui sfânt lăcaş. Când vorbesc de această bisericuţă, nu pot să nu mă întorc în trecut! Nici nu vă închipuiţi ce bisericuţă frumoasă era pe vremuri la Baurci-Moldoveni! Mama cânta în strană, şi bunica mea dinspre tată era foarte evlavioasă, ea era bulgăroaică, dar i-a dat pe toţi cei trei copii ai ei la şcoala românească şi ne spunea: „Să nu uiţi niciodată că soarele acesta ne-a încălzit, oamenii aceştia ne-au primit şi pământul acesta ne-a hrănit”. Acolo s-au consumat bucuriile şi dramele noastre. Tatăl meu a fost arestat la 6 iulie 1941 şi în 1948 nu s-a mai întors din Irkutsk. El era director de şcoală primară în Svetloe. Când a venit mama acasă nu l-a găsit. Eu aveam trei ani şi jumătate pe atunci. Îmi amintesc şi acum că l-am văzut, cum era dus, pe mijlocul străzii, de doi soldaţi, el avea capul plecat. Eu m-am repezit la tata, iar ei l-au împins cu patul armei şi el mi-a răspuns fără să se întoarcă: „Du-te la maică-ta, tata vine repede”. Şi tata n-a mai venit. Poate evlavia bunicii mele, poate lipsa tatei şi dragostea pe care i-am purtat-o şi pe care i-am insuflat-o şi Doinei, care asculta întotdeauna cu mare atenţie povestirile mele, m-a făcut să revin la gândul de a construi această biserică.

Dar închipuiţi-vă că în arhivă am găsit acte conform cărora biserica şi-ar fi schimbat hramul cu Sfântul Nicolae şi activează şi astăzi. Dar nu e adevărat. Biserica din satul vecin şi-a schimbat hramul şi acum se numeşte Sfântul Nicolae. La Baurci-Moldoveni nu mai activează o biserică din 1960.

Vreau să mă adresez tuturor oamenilor de bună-credinţă să ne ajute să construim această bisericuţă, pentru că oamenii au nevoie de ea şi e mare păcat să-i privăm de acest drept.

– Doamne-ajută! Sperăm că vor fi receptivi şi alţi colegi din mass-media la această idee a familiei dvs.

Liliana POPUŞOI
sursa: www.flux.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ