9 mai şi dodoniada antiromânească de pe Bâc

0
5

Ziua de 9 mai arată clar că şi după 65 de ani de la capitularea Germaniei fasciste istoria este înţeleasă şi (re)trăită în mod diferit. În aceste zile, presa comunistă de la Chişinău este plină cu materiale antiromâneşti de o violenţă fără precedent şi de un cinism şi o neruşinare cu adevărat remarcabile. Astfel, miercuri, „Nezavisimaia Moldova” publică un… „articol ştiinţific” semnat de un oarecare Dodon, probabil, fostul ministru comunist în timpul lui Voronin. A doua zi, joi, acelaşi articol apare în traducere în „Moldova Suverană”.

Inepţiile pe care le conţine „articolul” sunt atât de evidente, încât s-ar părea că nici nu trebuie luate în seamă. Există un dar însă… Tot în „Nezavisimaia Moldova” de miercuri apare un articol semnat de un oarecare Petro Rojenko, reluat din publicaţia „Ceas pik” din Ucraina. Ambele articole ar trebui să-i pună serios pe gânduri pe istoricii din România şi istoricii normali de la Chişinău, dar şi pe politicienii din aceste ţări. Da, după terminarea războaielor, istoria o scriu învingătorii. Din acest punct de vedere, e „normal” ca Rusia şi Ucraina să-şi scrie istoria lor. Dar şi învinşii au dreptul la replică.

În „articolul” său, Dodon, cu mină serioasă, scrie, de exemplu, că pe 22 iunie 1941 „Romania şi-a însuşit teritoriile Basarabiei şi Bucovinei”, că în 1943 au fost legalizate pedepsele corporale ale muncitorilor din Basarabia şi, până la sfârşitul războiului, torturilor a fost supus fiecare al zecelea cetăţean al republicii moldoveneşti. Circa 200 mii de oameni au murit de foame în primii doi ani de guvernare română. Iar în lagărele de concentrare au murit alte 270 de mii”, că „fasciştii români, împreună cu hitleriştii” au transformat în ruine satele şi oraşele Basarabiei, Bucovinei, Ucrainei, jefuind cetăţenii până la ultima bucată de pâine, omorând copii, femei, bătrâni…”. Şi niciun cuvânt despre crimele odioase ale regimului comunist instalat în Basarabia de tancurile sovietice după 28 iunie 1940! Niciun cuvânt despre foametea organizată de sovietici în 1946-47 în RSSM. Să întoarcă astfel lucrurile cu fundul în sus poate doar un individ bolnav sau un infractor politic plătit. Asemenea „interpretări” ale istoriei sunt grave şi nu trebuie lăsate fără răspuns. Apropo, în acest context, tot miercuri, când la Chişinău apar aceste halucinaţii antiromâneşti dodoniene, la Bucureşti, deputatul de Basarabia Tudor Panţâru face o declaraţie politică în plenul Parlamentului despre Exemplul polonez vs exemplul românesc. Citez un fragment în care se vede adevărul istoric adevărat, spus cu curaj şi demnitate de un român basarabean în Parlamentul României:

Domnilor parlamentari!

Moartea Preşedintelui Poloniei Lech Kaczynski, împreună cu cea a vârfurilor politico-militare ale ţării sale, în catastrofa de la Smolensk, produsă pe 10 aprilie, a readus în discuţiile publice deja cunoscutul masacru de la Katyn. Despre Katyn s-a vorbit în aceste săptămâni mai mult decât despre cei care se aflau în avionul prăbuşit la Smolensk. Preşedintele Kaczynski a murit pentru că a vrut să dea comemorării masacrului importanţa pe care considera el că o merită evenimentul.

Dar în acelaşi aprilie, de data aceasta al anului 1941, 3000 de români bucovineni au fost seceraţi criminal de mitralierele bolşevicilor în localitatea Fântâna-Albă din nordul Bucovinei, în încercarea de a trece în ţara lor peste o graniţă instaurată pe nedrept în urma ocupaţiei sovietice. Din iunie 1940 până în martie 1953, au fost deportaţi în Siberia sute de mii de români basarabeni, iar destinele altor câteva milioane, rămase sub ocupaţie, au fost distruse prin alte metode inumane. Documentele istorice de arhivă ne dezvăluie şi numărul victimelor care au decedat ca urmare a Foametei organizate în Basarabia în 1947 – trei sute de mii. Prin Rezoluţia nr. 1723 din 28 aprilie 2010, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei califică Foametea organizată de regimul stalinist şi soldată cu moartea a milioane de oameni nevinovaţi, inclusiv în R. Moldova, ca fiind o crimă împotriva umanităţii.

Astfel: masacrul românilor bucovineni de la Fântâna-Albă, foametea din ’47 şi martiriul basarabenilor deportaţi în gulaguri, acestora adăugându-li-se torturile din beciurile NKVD-iştilor şi gropile cu var din preajmă, gropi în care erau aruncaţi de vii românii noştri basarabeni. Este greu să ştergi din memorie asemenea crime. Pentru aceste crime încă nu şi-a cerut nimeni iertare!”.

În celălalt articol, din publicaţia ucraineana „Ceas pik”, autorul încearcă să se menţină în limitele bunei cuviinţe ştiinţifice, dar nu reuşeşte, amestecând brutal adevărul cu minciuna. Preocupat de situaţia geopolitică a R. Moldova şi de „pericolul” înghiţirii acesteia de către România, el declară că „Moldova este punctul fierbinte al diplomaţiilor ruse şi ucrainene”, deoarece, „activizarea eforturilor Bucureştiului de a-şi întoarce Moldova va avea ca urmare serioase schimbări geopolitice la frontierele noastre”. Autorul îşi permite îndemnuri directe pentru a opri … românizarea moldovenilor: „Kievul va fi obligat să intervină pentru a păstra identitatea naţională moldovenească nu numai a moldovenilor din Ucraina, dar şi a moldovenilor din însăşi Moldova”. Potrivit lui „şi pentru Rusia, şi pentru Ucraina ideea României Mari prezintă un pericol imens pentru securitatea naţională”, deoarece, citez: „pierderea Moldovei va deschide calea amestecului străinilor din direcţia occidentului”, a ţărilor de dincolo de Carpaţi.

Cred că acest articol trebuie să fie citit cu multă atenţie în ministerele de Externe de la Bucureşti şi Chişinău, pentru că punctul de vedere al Kievului se sincronizează perfect cu punctele de vedere ale Moscovei şi ale comuniştilor de la Chişinău. Acest fapt demonstrează dacă mai era nevoie de spus că comuniştii de la Chişinău sunt coloana a cincea a Rusiei, sunt duşmanii înveteraţi ai independenţei şi suveranităţii R. Moldova şi există deci motive suficiente ca să fie puşi în afara legii. Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, sunt cu totul periculoase încercările Alianţei de la guvernare de a cocheta cu comuniştii şi moldovenismul, pentru că moartea R. Moldova nu vine de peste Prut – moartea R. Moldova este comunismul (şi moldovenismul). Adică dodoniada antiromânească de pe Bâc, dirijată de la Kiev şi Moscova.
P.S. Când am zis „cochetarea” cu comuniştii, m-am referit nu doar la cazurile de… colaborare discretă în plan ideologic dintre unii din actuala Alianţă şi comunişti. Eliberarea celor 24 de poliţişti vorbeşte şi despre un alt gen de colaborare. În 2004, pentru a purifica sistemul de interne, preşedintele Georgiei, Saakaşvili, a eliberat din funcţii, într-o singură zi, 14 mii de ofiţeri de poliţie. Asta-i diferenţa între moldoveni şi georgieni. Nu vă jucaţi cu focul, băieţi, ca să nu se întâmple ca, mâine, cei 24 de poliţişti să se ocupe de voi…

sursa: timpul.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ