A fost odata un… „Pod de Flori“!

4
30

Asa s-ar putea începe astãzi, dupã 19 ani, o poveste adevãratã si, ar spune unii, dureros de frumoasã, în care românii de dincoace si de dincolo de Prut au rupt lantul ce ferecase timp de 50 de ani hotarul dintre cele douã pãrti ale României. 6 mai 1990! Cine, din cei care au trãit acele clipe, ar putea da uitãrii entuziasmul de nestãvilit al sutelor de mii de suflete, de aici si din Basarabia, venite în grabã pe „Podul de Flori“ pentru a-si îmbrãtisa fratii. Vuiau malurile râului de oameni fericiti, care îsi dãdeau mâinile, lãcrimând împreunã, desi poate, multi dintre ei, nu se cunoscuserã niciodatã pânã atunci. Ieri însã, dupã 19 ani, peste „Podul de Flori“ pãrea cã s-a asternut, asa cum poetul Grigore Vieru spunea în aceeasi zi din 2008, „pentru prea mult timp, linistea grea si nedreaptã a uitãrii…“.

TÃCUT

Cine dintre entuziastii care au umplut lunca Prutului si au acoperit apele râului cu brate de flori aduse de departe, s-ar fi putut gândi cã, nu peste multi ani, uitarea va sterge pânã si cele mai îndepãrtate ecouri ale unui moment istoric unic, ce promitea a fi un nou început pentru nedreptãtita Basarabie?! S-a spus atunci cã în ziua de 6 mai 1990, în cele opt puncte de trecere a frontierei (stabilite la Miorcani – Pererâta, Stânca – Costesti, Iasi – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albita – Leuseni, Fãlciu – Tiganca, Oancea – Cahul si Galati – Giurgiulesti) au fost peste un milion douã sute de români, de pe ambele maluri de Prut. 700 de kilometri de granitã s-au deschis atunci pentru ei, pentru acei ce pãreau a fi fãuritorii unei noi pagini din istoria românilor…

Grigore Vieru, primul care a trecut Prutul spre tara-mamã, România!

AMINTIRI… Poetul – simbol al românismului, Grigore Vieru, nu mai este sã vadã tristetea care astãzi s-a abãtut peste apele Prutului si uitarea în care au cãzut roadele unei lupte de 50 de ani (atât cât durase ruperea Basarabiei din trupul României). S-a stins înainte sã vadã cum comunistii au câstigat încã odatã dreptul de a dicta în Moldova, înainte sã vadã cum ei au pus din nou lacãte si lanturi la „poarta“ care, în urmã cu 19 ani, pãrea sã se deschidã pentru totdeauna românilor de pretutindeni! Dar au rãmas, în schimb, vorbele sale, care descriu scurta fericire a poporului român, din istorica zi de 6 mai 1990. „Era o tensiune emotionalã de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe altii si se regãseau dupã ani si ani. La un moment dat, de partea cealaltã a râului s-a aruncat un bãrbat în apã si a început sã vinã spre basarabenii de dincoace. Ai mei, din Pererâta stãteau încremeniti. Aveau mari emotii si nu îndrãzneau sã facã nici o miscare pânã s-a aruncat unul în apã. Dupã el au pornit si ceilalti. S-au întâlnit toti la mijlocul Prutului si au încins acolo, în apã, o horã, lucru nemaivãzut si nemaiauzit nicãieri în altã parte a lumii. De aceea spun cã par caraghiosi astãzi cei care ironizeazã Podul de Flori. Nu poate fi ironizatã lacrima bucuriei“, a spus cândva poetul Grigore Vieru.

Podul de flori

sursa: Vremea Noua

4 COMENTARII

  1. Mesaj pentru Voronin: toţi dictatorii plătesc pentru crimele lor

    În ultima vreme, dictatorul Basarabiei pare tot mai îndepărtat de realitate. Iar când pierzi contactul cu realitatea, este începutul sfârşitului. Dacă tot atacă mereu România şi UE, acest rusofon care stâlceşte limba română ar trebui să-şi aminteească de Ceauşescu, Sadam sau Miloşevici, dictatori ce au sfârşit destul de prost. Nu poţi comite crime şi să speri că nu vei păţi nimic. La un moment dat tovarăşe Voronin vei plăti pentru tinerii ucişi şi maltrataţi în Basarabia din ordinul tău. Până atunci nu uita: Voronin eşti o mizerie!

  2. DA………….A FOST ODATA……….SHI AR MAI PUTEA FI….DACA NU UN LUCRU(UNDE SUNT CEI CE AU FOST AtUNCEA?UNDE E SPIRITUL NATIONAL?NU INTELEG OAMENII CARE S-AU PLICTISIT SA LUPTA PENTRU COPIIi SAI,PANTRU SINE,PENTRU TZARA SA……….. :((:((:(

LĂSAȚI UN MESAJ