Adevărata semnificaţie a votului din 4 aprilie 2005

0
12

Astăzi se împlinesc doi ani de la consumarea votului din 4 aprilie 2005. Acest act politic, de importanţă covârşitoare pentru Republica Moldova, rămâne şi în prezent un subiect extrem de disputat. Analiştii cu pondere reală îl consideră un moment de referinţă pentru definitivarea cursului european al statului nostru, iar pentru alţii acesta constituie doar un prilej de speculaţii ieftine cu puternic iz populist. Din această categorie fac parte atât reprezentanţii aşa-zisei opoziţii „galbene”, constituită din elemente corupte ale fostelor guvernări, care, în prezent, confundă activitatea politică cu datul în stambă la conferinţele de presă, cât şi mass-media mafiotizată care îi mănâncă din palmă în schimbul unor exerciţii contestatare de o calitate mai mult decât îndoielnică. Nimeni dintre aceşti aprigi adversari ai parteneriatului politic definitivat la 4 aprilie 2005 nu are, însă, nici cea mai vagă intenţie de a pătrunde în esenţa lucrurilor şi de a renunţa la jalnicele tentative de manipulare a opiniei publice. Din simplul motiv că limpezirea definitivă a lucrurilor ar însemna, de fapt, certificarea decesului politic al unei părţi însemnate din elita moldovenească, străină intereselor naţionale şi obedientă ambiţiilor imperialiste ale Federaqţiei Ruse. Să ne explicăm.

Cea mai importantă premisă de la care trebuie să pornească abordarea subiectului în cauză este raportarea inevitabilă la factorul extern, definitoriu pentru sistemul politic autohton. Din acest punct de vedere, putem afirma cu certitudine că bazele cooperării instituţionale dintre creştin-democraţi şi exponenţii actualei guvernări au fost puse nu în 2005, ci mai devreme, în 2003, atunci când preşedintele Vladimir Voronin a refuzat semnarea memorandumului Kozak, din câteva raţiuni – pentru că acest document prevedea instituirea unei prezenţe militare ruseşti de lungă durată în Republica Moldova şi pentru că urmărea legitimarea regimului criminal de la Tiraspol prin aşa-zisul model de federalizare a statului nostru, cu doi subiecţi reali – Moldova şi Armata Rusă. Într-un context internaţional defavorabil, când intenţiile ascunse ale Moscovei erau dublate de poziţia duplicitară a Ucrainei şi de politica inocentă, din necunoştinţă de cauză, a Occidentului (OSCE sau SUA), se simţea nevoia unui act de curaj şi clarviziune pentru a evita un dezastru geopolitic de proporţii. Prin urmare, protestele stradale desfăşurate de către PPCD, dublate de gestul pragmatic al preşedntelui Voronin, au zădărnicit acel veritabil act de trădare naţională, determinând, în cele din urmă, nesemnarea memorandumului Kozak.

Votul din 4 aprilie se constituie într-o altă etapă a parteneriatului politic dintre Voronin şi creştin-democraţi. În timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2005, creştin-democraţii au somat, în repetate rânduri, puterea să respecte regulile democratice şi să nu admită fraudarea scrutinului. În cazul în care s-ar fi constatat trucarea acestuia, PPCD îşi rezerva dreptul să declanşeze ample acţiuni de protest. Dincolo de predicţiile sumbre, alegerile s-au desfăşurat în mod corect, fiind recunoscute de către OSCE, Consiliul Europei şi Departamentul de Stat al SUA, care au considerat că nu există suficiente argumente pentru declararea procesului electoral drept nelegitim. Singura ţară care a avut obiecţii în acest sens şi pe care nu o aranja respectiva stare de fapt era Rusia. Structurile politice locale, controlate de serviciile secrete ruseşti, cea mai importantă dintre acestea fiind BMD-ul lui Serafim Urechean, au obţinut un scor politic sub aşteptări şi singura modalitate de a le menţine în prim-planul vieţii politice era doar o eventuală răsturnare prin forţă a puterii legale, instituită prin votul popular. Prin diverse tertipuri oculte, PPCD urma să fie atras într-un joc extrem de periculos şi trebuia să devină vârf de lance al unei lovituri de stat, de care să profite principalii exponenţi ai intereslor ruseşti în Republica Moldova – Serafim Urechean, Dumitru Braghiş sau Veaceslav Untilă. Creştin-democraţii au dejucat, însă, scenariul violent pus la cale de Moscova, intuind că aşa-numita opoziţie intransigentă intenţiona să se plaseze de-a curmezişul instituţiilor europene şi a partenerilor internaţionali ai Republicii Moldova.

Aşadar, şi din aceste considerente, votul din 4 aprilie şi, respectiv, alegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de şef al statului, a fost unul perfect logic. Prin urmare, şi efectele acestuia nu s-au lăsat aşteptate. S-a produs, în primul rând, un mult-aşteptat act de reabilitare morală a principalilor actori politici autohtoni. Protagoniştii votului din 4 aprilie au demonstrat opiniei publice interne şi partenerilor occidentali că sunt dispuşi, prin gesturi cooperante, să servească în primul rând interesul naţional, nu să fie ghidaţi doar de ambiţii înguste, de partid. O altă consecinţă firească a votului din 4 aprilie a fost reluarea, de către FMI şi Banca Mondială, a programelor de finanţare a Republicii Moldova, întrerupte din cauza climatului de instabilitate şi corupţie impuse pe fostele guvernări. Fiind condusă de personaje politice responsabile, dispuse să colaboreze în numele interesului naţional, Moldova a devenit o ţară previzibilă în relaţiile internaţionale. Spectrul politic moldovenesc nu mai este spart în două – între forţe care doresc rămânerea în CSI şi cele care optează pentru integrarea în Uniunea Europeană. Vectorul european a devenit predominant, iar principalii actori politici se raportează în primul rând la Uniunea Europeană.

Or, raportarea la valorile moderne, rezultată anume din votul din 4 aprilie 2005, a făcut posibilă adoptarea unui pachet impresionant de acte normative reformatoare care vor grăbi, în cele din urmă, apropierea Moldovei de familia europeană. Sigur că există încă o sumedenie de divergenţe politice între actualii parteneri – sunt, totuşi, prea diferiţi pentru ca să fie posibilă o asimilare forţată a unuia de către altul. Însă doar punctele comune şi compromisurile dintre creştin-democraţi şi guvernanţi determină, în ultimă instanţă, o stabilitate de lungă durată şi un curs de dezvoltare politică compatibil cu interesele naţionale ale Republicii Moldova. Efectele finale ale acestei cooperări se vor vedea, însă, abia în 2009, atunci când se va face adevăratul bilanţ al dezvoltării ţării. Nu mai e mult până atunci, dar subiectul rămâne, totuşi, deschis.

autor: Igor Burciu

sursa:

http://www.flux.md/p/index.php?cat=Cotidian%20National&rub=Editorial&num=45&action=browse#

NICIUN COMENTARIU

  1. Noi spunem Voronin, înţelegem Roşca, noi spunem Roşca, înţelegem Voronin

    – Există o părere dle vicepreşedinte al parlamentului Republicii Moldova, foarte larg răspândită mai ales după tristul eveniment de la 4 aprilie anul 2005 că sunteţi un trădător, un tip lipsit cu desăvârşire de personalitate, onoare, demnitate, simţire omenească şi alte calităţi pe care trebuie să le aibă un politician… Unii afirmă, că vă hrăniţi copii şi aţi făcut avere din nenorocirea românilor din Republica Moldova…

    – Am fost întotdeauna iubit de unii şi detestat de alţii. Mi se pare firesc pentru cineva care are personalitate să aibă şi adepţi, şi duşmani. Iar această simetrie m-a făcut să învăţ ca nici admiraţia sau laudele să nu mă ameţească, nici ura sau atacurile să nu mă descurajeze. Câţi mă iubesc acuma n-aş putea să vă dau o cifră relevantă, deşi uneori se insinuează că aşi fi detestat mai abitir decât oricând. Nu e adevărat, sunt urât de aceiaşi câţiva foşti demnitari compromişi, pe care am contribuit să îi debarcăm de la guvernare, şi de câţiva gazetari care m-au vândut anume acestor foşti demnitari cu nişte ani în urmă, atunci când au priceput că un ziarist cu o oarecare notorietate publică se poate prostitua aproape onorabil, comercializându-şi sufletul.

    – Care este relaţia dumitale cu canalia ruso-bolşevică Vladimir Nicolaievici Voronin? Pe timpuri mezina dumitale pe care o ţineţi acum cu atâta dragoste părintească în braţe la întrebarea unde lucrează tăticul ei răspundea cu mândrie, că tăticul ei lucrează la „jos comunismul”…

    – Îl respect pe preşedintele Voronin pentru calităţile de bărbat de stat pe care le are şi care prevalează asupra neajunsurilor. Iar când văd cine se erijează în postura de inamici publici ai preşedintelui, de cele mai multe ori aceştia fiind nişte figuri compromise, corupte şi străine intereselor noastre naţionale, foşti guvernanţi care astăzi se complac în postura de opozanţi, în mod firesc respectul meu faţă de el creşte. Parafrazând, putem zice: spune cine îţi sunt duşmanii ca să îţi spun cine eşti. Duşmanii lui Voronin îl onorează. Raportarea la ei se constituie într-un argument în plus pentru prietenia noastră.

    – În ultimul timp canalia ruso-bolşevică Vladimir Nicolaievici Voronin şi-a reluat atacurile turbate de animală alcoolică împotriva României, Patriei noastre Mamă… Cum în aceste circumstanţe se explică respectul pe care îl ai dumneata pentru această lepădătură ruso-bolşevică?

    – Prietenia rezistă în timp. Vorbesc nu doar din auzite, am prieteni de-o viaţă. Dragostea e cea care dă rost şi frumuseţe vieţii. Atât de puternic este sentimentul încât tot ce s-a putut spune despre el s-a spus până la mine. Eu doar am fericirea să îl trăiesc. În tinereţe visam să studiez un număr enorm de cărţi, fascinaţia lecturii fiind cea mai puternică stare pe care o trăiam. Aventura spirituală, plonjarea în lumi necunoscute, obsesia cunoaşterii cuprind sufletul oricărui tânăr dornic să se dumirească ce e de capul lui. Sunt fericit peste ani că am rămas acelaşi bibliofil incurabil. De aceea nu îmbătrânesc. Duminicile îmi place să fiu cu familia. Casa, cărţile, mezina constituie un refugiu necesar pentru unul ca mine. Le duc dorul, deoarece de obicei duminica am activităţi politice, reuniuni, întâlniri cu alegătorii etc.

    – În ultimul timp fraţii noştri români din Republica Moldova au probleme foarte mari cu vizele pentru România… Este vinovată de aceasta canalia ruso-bolşevică, amicul dumitale Vladimir Nicolaievici Voronin? Spurcăciunea a interzis deschiderea consulatelor României la Bălţi şi Cahul…

    – Ribbentrop şi Molotov sunt vinovaţi de problema vizelor pentru România.

    – A trecut foarte mult timp de atunci de când cu atât de multă dragoste v-aţi trimis soţia cu autobusul să vândă în România acel nenorocit calculator personal venit de peste hotare ca ajutor umanitar. Între timp aţi agonisit o avere frumuşică de peste 750 000$. Aţi privatizat banii veniţi pentru partid de la organizaţii româneşti de peste hotare (Elveţia, USA), aţi făcut afaceri murdare cu tot felul de canalii, inclusiv afacerea cu Adriana Chiriac, actuala deputată PPCD…

    – Banii aduc fericire şi nefericire. Depinde. Dacă tu stăpâneşti banii, poţi fi fericit, dacă banii te stăpânesc pe tine, s-ar putea să ajungi nefericit. Timpurile noastre sunt frumoase. De ce? Pentru că sunt ale noastre, iar viaţa e trăită o singură dată. Omul e fericit când are prieteni, familie, ţară, scop, bani.

    – Unii din foştii simpatizanţi ai PPCD-ului vă învinuiesc, că umpleţi pământul nostru sfânt românesc cu sămânţă spurcată şi puturoasă de trâdător şi vă recomandă insistent să-l invitaţii la o cafea pe dr Ciomu cu trusa lui pentru instrumente. Alţii pun pe seama faptului, că vă plac atât de mult copii, încercările repetate de a o corupe pe deputata PPCD Angela Aramă…

    – Copiii sunt bucuria familiei noastre. Sunt fericit. Şi mă gândesc cu groază cât le e de greu celor care nu îi au. Încerc din propria experienţă jocul de cuvinte care zice că, de regulă, părinţii vor să aibă cópii, nu copíi. Uneori vrem să ne semene mai mult decât ar fi cazul.

    – Care este condiţia eroului la noi? Vă consideraţi erou naţional al românilor din Republica Moldova? Dar amicul dumitale, canalia ruso-bolşevică venetică Vladimir Nicolaievici Voronin tot este erou naţional? Şi care dintre voi doi este EROUL NUMBER ONE?

    – Anonimatul este uneori condiţia eroului care se jertfeşte altfel decât eroul romantic. El îşi asumă sacrificiul ca o necesitate, fără a râvni la gloria postumă.

    „Omul e fericit când are prieteni, familie, ţară, scop, bani” Flux, No 41, 2007-03-28
    http://www.flux.md/p/modb2arh.php?action=show&idu=19940&cat=Cotidian%20National&rub=Cultura

LĂSAȚI UN MESAJ