Alb şi negru: Ştafeta lui Urechean pentru Dorin Chirtoacă

0
32

autor: Nicolae Negru

La instalarea în funcţie a lui Dorin Chirtoacă a participat, printre alţi politicieni, şi liderul AMN, fost primar al Chişinăului, Serafim Urechean, care i-a înmânat noului ales însemnul de primar al Municipiului Chişinău. Cu acest „însemn” el ar fi trebuit să-l transmită şi pe cel simbolic de lider al opoziţiei, pe care îl poartă cu sine din timpul alegerilor parlamentare din 2005.

Unul din rezultatele remarcabile ale alegerilor locale, despre care încă nu s-a vorbit, este faptul că, pentru prima dată în istoria de peste 15 ani a RM, în rândurile opoziţiei anticomuniste se profilează figura unui lider acceptat de toate partidele, care, după cum s-a văzut, are şanse să-l învingă pe Vladimir Voronin sau pe oricine ar înainta clanul de la putere. Este vorba despre Dorin Chirtoacă. Intrarea lui pe scena politică, de acum doi ani şi ceva, nelipsită de elementul hazardului, nu prevestea deloc succesul fulminant din alegerile trecute. Alegerea tânărului primar a însemnat respingerea indirectă a lui Voronin, care ar fi condus primăria în cazul dacă era ales Iordan. Chişinăuenii au văzut în tânărul candidat un lider sau un potenţial lider, spre deosebire de candidatul comuniştilor, care se prezenta ca o marionetă.

Departe de noi gândurile triumfaliste, cramponarea de putere a clanului e feroce, după cum se vede după acţiunile comuniştilor şi în afara Chişinăului, dar este pentru prima dată după 1991, când un lider de asemenea rang nu este un fost nomenclaturist, ceea ce înseamnă că şi gusturile electorale ale moldovenilor încep să se schimbe.

Dacă alegerile parlamentare din 2005 au prezentat pentru mulţi o confruntare dintre Urechean şi Voronin, ambii produse ale� nomenclaturii, în alegerile parlamentare din 2009 se va da o bătălie între Voronin, liderul de tip vechi, şi Chirtoacă, liderul de tip nou. Opoziţia unită în 2005 a fost dezavantajată de faptul că i-a lipsit un lider de tip nou, un Saakaşvili basarabean. Acum, situaţia pare să se fi schimbat şi există şansa consolidării opoziţiei în jurul unei persoane şcolite, puternice, cu viziuni moderne, neîmpovărate de prejudecăţi şi reflexe ale trecutului totalitarist. Acesta ar fi un atu în plus, în contextul tendinţei de scădere a popularităţii comuniştilor.

Fireşte, nu intri de două ori în apa aceluiaşi râu şi nu e vorba despre o reeditare a Blocului pentru o Moldovă Democrată din 2005, dar, cu siguranţă, va fi nevoie de o strategie comună a opoziţiei, aşa încât potenţialul lui Dorin Chirtoacă să fie luat în calcul. „Personalizarea” taberelor va simplifica situaţia şi îl va ajuta pe alegător să înţeleagă sensul confruntării dintre puterea comunistă şi opoziţia democrată. Asta cu condiţia, fireşte, că până atunci tânărul primar nu ne dezamăgeşte. Sarcina lui nu e deloc uşoară, iar comuniştii vor încerca să-i pună piedici la fiecare pas. Pe de o parte, el va trebui să demonstreze că posedă calităţi de manager, iar, pe de altă parte, că nu este un primar-nepotul cuiva, ci un politician de sine stătător, care poate lua decizii la nivelul de competenţă al unui primar, făcând abstracţie de interesul îngust al unui partid, conlucrând eficient cu partidele politice reprezentate în Consiliul Municipal.

De altfel, ar fi în interesul democraţiei şi al lui Chirtoacă personal dacă unchiul său, dl Mihai Ghimpu, ar părăsi Consiliul Municipal, punând astfel capăt unor eventuale speculaţii pe tema cine comandă la primărie. Chiar dacă, din punct de vedere legal, relaţia lor e fără cusur, situaţia nu e totuşi una obişnuită şi poate genera chiar unele conflicte de interese, având în vedere că dl Ghimpu este şi om de afaceri. Oricum, rolul său de mentor şi protector s-a încheiat. Dorin Chirtoacă nu mai aparţine doar Partidului Liberal.

http://www.jurnal.md/article/3662/

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ