RSS Feed

Alexandru Vakulovski: „Dacă eram din Africa de Sud, aş fi fost deja cetăţean român”

0

august 21, 2007 by Românism

Pavel Păduraru – Timpul

– Alexandru, de ce nu eşti membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova?

– Nu ştiu. N-am depus cerere, dar nici ei nu m-au chemat. Nici nu-mi pare un lucru esenţial.

– Academicianul Mihai Cimpoi îmi spunea că aşteaptă cererea ta.

– Da? Eu îl respect foarte mult pe Mihai Cimpoi, dar un scriitor poate exista şi fără carnet de „membru”. Sincer, nu m-ar deranja să fiu în acea uniune, dar cu ce m-ar ajuta?

– Ai primi, uneori, câteva kilograme de cartofi, de orez sau de zahăr. Nu te-ai bucura?

– Ba da. Ca să le las, pe urmă, la vamă.

– Cu ce te ocupi la Cluj?

– Sunt ziarist în momentul de faţă – la „Zile şi Nopţi” şi la „Clujeanul”, dar am fost şi copywriter, şi scenarist… Fac lucruri care ţin de scris, în general.

– Printre intelectualii din Chişinău, când se vorbeşte despre primul tău roman, nimeni nu-i pronunţă titlul. Ei zic numai: „romanul lui Vakulovski” şi râd cu subînţelesuri. De ce n-ai ales alt titlu?

– Din cauza asta nici tu nu-i zici numele? L-am numit aşa, pentru că romanul a vrut să transmită anume acea stare extremală – de „pizdeţ”. Iar voi vă temeţi să-i rostiţi numele, pentru că românilor, în general – fie ei moldoveni sau ardeleni – le e ruşine de ceea ce sunt.

– Ce înseamnă să fii „pizdeţ”?

– Să fii la marginea societăţii, într-o societate marginală.

– După apariţia recentă, la „Polirom”, a romanului tău „Bong”, unii spun că timpul lui Vakulovski trece, că tu nu mai şochezi şi începi să te epuizezi. După încheierea trilogiei „Letopizdeţ”, ce scrii acum?

– Păi, sigur că timpul trece. Şi nu numai pentru mine – pentru toţi. Dar nu uita că eu nu am scris doar această trilogie, am mai scris şi poezie, şi teatru, şi critică literară. Următorul roman, la care scriu, se va numi „Salvaţi-mă la Roşia Montana”. Vreau să mai scriu o carte de eseistică. O voi numi „Lumea deja a murit”.

– Aici se mai speră că, după trilogie, vei renunţa la limbajul indecent şi vei deveni „un scriitor serios”…

– Cred că sunt foarte serios, poate chiar, uneori, iau lucrurile prea în serios. Din cauza asta apar şi cuvintele la care „lumea bună” roşeşte. Dar prefer să fiu în secolul XXI, să fiu scriitor contemporan şi nu un mort care scrie din inerţie. Eu nu scriu numai „cu prostii”, iar limbajul din trilogie este o parte a cotidianului nostru infect. Nu eu l-am făcut, deşi mi-ar plăcea, într-un fel, să dispară.

– Citez dintr-un text de-al tău: „Moldoveni idioţi. Suntem conduşi de idioţi. Şi idioţi suntem, dacă aşa e. Deci, idioţilor! Vorbitori într-o limbă de stat!”. Înseamnă că acest interviu îl facem doi idioţi – eu şi tu. De ce?

– Aşa scriam eu? OK. Păi da, suntem idioţi. Văd că nu suntem nicicum în stare să ieşim din ghetou şi ne aflăm tot timpul la margine – la limita limitelor. Unii oameni mai învaţă ceva din greşelile lor, iar noi, moldovenii, suntem varză. Orice lovitură sub centură ne face handicapaţi şi nu facem nici un pas înainte, când primim şuturi în cur. Ţie ţi se pare normal să avem comuniştii la putere acum?

– Şi continuai: „Când mi-am făcut paşaportul, am văzut în cabinetul de acolo portretul lui Voronin. Vouă nu vi-e rău? Toţi stau în rând la primul cabinet, când de fapt ar trebui să se uite ce scrie pe uşă, să stea unde le trebuie. Cât de prost poate fi un moldovean? Uitaţi-vă la preşedintele vostru”. De ce nu-ţi place Vladimir Voronin?

– Fiindcă e comunist. Fiindcă e un om al sistemului vechi, care şi-a pus portretele peste tot, de zici că-i Lenin. Mie nu-mi place să-l vad nici pe Eminescu, nici pe altcineva la fiecare colţ de stradă sau în orice instituţie, iar pe Voronin – nici atât. Chiar dacă nu umblă el singur să-şi pună portretele, oricum, atrage oamenii care s-au obişnuit să pupe un fund, să idolatrizeze pe cineva. Experienţa cu Lenin şi Stalin nu ne-a învăţat nimic. Nici cealaltă variantă, cu Zelea Codreanu, nu ar fi mai bună.

– Textul din care citam se numeşte „Chişinău – oraşul vostru”. Chiar de mult n-ai mai fost pe aici. Nu ţi-e dor şi ţie de oraşul „nostru”?

– De Chişinău mi-e dor, dar nu ştiu când am să vin. Sunt prea multe beţe în roate… Şi din partea autorităţilor din Moldova, dar şi din partea românilor. Se pare că trebuia să ne năştem în gintă, ca să fim liberi. Sau să mă întorc pentru totdeauna? Nu vreau, fiindcă nu-mi place să stau ca într-o cuşcă, deşi aici stau tot într-o cuşcă, dar un pic mai mare. N-am fost la Chişinău de vreo trei ani, când mi-am depus actele pentru cetăţenia română, pe care n-am primit-o nici acum, deşi stau în România de peste zece ani. Asta e – dacă eram din Africa de Sud, aş fi fost deja cetăţean român.

– În cărţile tale scrii mult despre relaţiile dintre basarabeni şi români. Totuşi, de ce basarabenilor le e atât de dificil să obţină cetăţenia română?

– Problema e că nu eu trebuie să explic asta. Vedem, cu stupoare, însă, că autorităţile, care ar trebui să ne dea un răspuns, nu se deranjează. Cred că sunt de vină atât conducerea Moldovei, cât şi cea a României. Şi UE are, din păcate, o contribuţie discriminatorie…

– Observăm şi noi că, după integrarea României în UE, românii de pe ambele maluri ale Prutului sunt înstrăinaţi de forţe din exterior. Nu vreau să cred că UE a făcut Prutul şi mai greu, pentru că acelaşi lucru l-a mai făcut o uniune – cea sovietică.

– Păi UE şi URSS sunt „uniuni”, iar acestea se separă de restul lumii. În cazul dat, noi, basarabenii, suntem restul lumii.

– Kalman Mizsei, reprezentantul UE la Chişinău, a declarat că solicitarea cetăţeniei române de către basarabeni e un motiv de îngrijorare pentru Chişinău şi Bruxelles, sugerând Bucureştiului să-şi schimbe legea cetăţeniei.

– Din păcate, trebuie să recunosc că pe mine, ca român, mă împiedică şi UE să-mi capăt cetăţenia. Asta face Europa – dacă nu suntem cu ei, suntem împotriva lor. Ei gândesc ca Lenin, care şi el a creat o uniune. Istoria are o ironie tare.

– Dacă înainte era greu să obţii cetăţenia română, acum e chinuitor să capeţi o viză chiar şi pentru câteva zile. Crezi că se va produce vreodată unirea dintre ţările româneşti?

– Nu cred că Moldova se va uni cu România. Unirea e posibilă doar prin intrarea Moldovei în UE, dar şi atunci va fi o unire din punct de vedere economic.

– Ce s-a schimbat în România după integrarea în UE?

– În afară de faptul ca românii călătoresc prin Europa mai liber, nu mare treabă. Poate, pentru ochii lumii, mimează mai mult lupta cu corupţia, dar, de fapt, pică doar câte un peşte mic – câte o “tiulcă”. Iar rechinii continuă să vâneze.

– Despre ce e noul tău roman – „Salvaţi-mă la Roşia Montana”?

– Nu-mi prea place să vorbesc despre ceva ce nu e gata. Să vă zic aşa, foarte general: despre terorism.

– Are multe vulgarităţi?

– Deocamdată, nu prea. Dar nu se ştie niciodată… „Prostiile” nu-s o problemă pentru mine. Eu nu văd lucrurile aşa, pentru că ar fi prea simplu.

– Poate, totuşi, renunţi la ele?

– Nu poţi scrie despre o anumită parte a lumii fără să-i foloseşti limbajul.

– Astăzi, unii scriitori interpretează literatura ca pe o realitate fantomatică. După tine, în ce măsură literatura trebuie să se îmbrace în haina realităţii?

– Literatura e un domeniu prea vast ca să-l bagi doar într-o paranteză. Există foarte multe feluri de literatură şi e loc pentru toate, atâta timp cât scriitorul e profesionist, nu amator.

– Îţi mulţumesc şi te aşteptăm la Chişinău.

– Am să pot veni acasă numai atunci când voi fi cetăţean român. Altminteri, nu-mi vor mai permite să intru în România – acolo unde e Mihnea şi Laura.


0 comments »

  1. Vakulovski spune:

    Ma, Padurarule! Ce dracu’ faci? Doar ti-am trimis varianta corectata, nu „ce ai inteles tu ca as fi spus eu”, ca sa ma completezi. Ma supar pe tine.
    in primul rand, ce dracu’ e cu ultimul raspuns? Ce e cu Mihnea si Laura? Ai innebunit? Cu Laura nu mai sunt de vreo 3 ani. Nu mai face asa ceva si te rog sa bagi, macar pe net, ultima varianta a interviului, altfel kiar voi fi suparat. Uite asta se numeste „pizdetz”. Daca citeste mama mea crede ca am innebunit… Nu te gandesti la asta?

  2. Vakulovski spune:

    si nici asa ceva n-am spus: „Vedem, cu stupoare, însă, că autorităţile, care ar trebui să ne dea un răspuns, nu se deranjează.”
    Lasand „stupoarea” – BAGA ULTIMA VARIANTA PE CARE TI-AM TRIMIS-O!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ChatVorbește instant cu noi !+