Apel pentru înfiinţarea Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza consecinţelor Pactului Hitler-Stalin

0
7

Domnului Traian Băsescu – Preşedintele României

Stimate Domnule Preşedinte al României,

Astăzi 1 Decembrie 2008, de Ziua Naţională a Reîntregirii României, vă cerem să înfiinţaţi Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Teritoriile Româneşti anexate de Uniunea Sovietică în urma Pactului Hitler-Stalin.

Considerăm că raportul care ar urma să fie elaborat de această comisie este necesar pentru împlinirea dezideratelor Proclamaţiei pentru decomunizarea României din 23 August 2008, exprimate la punctele 1.6, 1.7.1, 1.7.2 şi 1.7.3.

Propunem în funcţia de preşedinte-coordonator al acestei comisii pe D-l prof. Vladimir Tismăneanu – Preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR). Facem această propunere având în vedere bunacredinţă şi competenţa de care domnia sa a dat dovadă în coordonarea Raportului Final al CPADCR în baza căruia, la 18 decembrie 2006, aţi condamnat regimul comunist din România ca ilegitim şi criminal.

Propunem cooptarea în viitoarea comisie a unor experţi de recunoaştere internaţională astfel încât viitorul raport să fie un document de stat incontestabil din toate punctele de vedere.

Anexăm în continuare Proclamaţia pentru decomunizarea României din 23 August 2008.

1 Decembrie 2008

Cu încrederea că aveţi datoria morală şi dreptul legitim să condamnaţi Pactul Hitler-Stalin şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale,

Sorin Ilieşiu – iniţiator, vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului

http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.libertates.com/en/content/view/40/7/

Vasile Paraschiv – simbol al luptei anticomuniste, laureat al Ordinului Naţional “Steaua României” şi a Premiului GDS 2006

Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte

Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv

Asociaţia 15 Noiembrie 1987 Braşov, Preşedinte – Florin Postolachi

Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, avocat Antonie Popescu – Senior

Fundaţia Culturală Timpul Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte

Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu – Vicepreşedinte

Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte

Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte

Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte

Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte

L’Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte

Organizaţia Neguvernamentală Ecomondia, prof.dr.Alexandru Ionescu – Preşedinte

Consiliul Român American, Neculai Popa, Preşedinte

Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte

Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte

Asociaţia Cives, Ioan Roşca – Preşedinte

Asociaţia Apolitică “Societatea Târgovişte”, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte

Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte

Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea – Preşedinte

Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte

Grupul văduvelor de eroi martiri

Federaţia sindicală “Solidaritatea – Virgil Săhleanu” a siderurgiştilor din România, Gheorghe Tiber – Preşedinte

Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte

Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – Preşedinte

Sindicatul Solidaritatea Hunedoara, Marian Mititelu – Preşedinte

Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte

Bucureşti, 23 August 2008

PROCLAMAŢIA

PENTRU DECOMUNIZAREA ROMÂNIEI1

1.0. Având în vedere că:

1.1. La 23 august 1939, la Moscova, a fost semnat Pactul Hitler-Stalin (cunoscut ca Pactul Ribentropp-Molotov) care prevedea într-un protocol secret interesele sovietice de a anexa ţările baltice, estul Poloniei şi teritoriul românesc Basarabia;

1.2. În iunie 1940, prin ultimatumul Guvernului sovietic care a ameninţat cu invazia armată imediată, România a fost forţată să cedeze nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, ultimele două neaparţinând niciodată Rusiei;

1.3. Cedarea acestor teritorii a fost “oficializată” de Tratatul de pace de la Paris din 1947 ca urmare a trădării intereselor naţionale de către puterea comunistă impusă în România de armata de ocupaţie sovietică;

1.4. Teritoriile româneşti ocupate de Uniunea Sovietică au o suprafaţă de 44.000 km2, fiind locuite în momentul cedării de 3.200.000 de oameni, majoritatea etnici români; după cedare, aceştia au fost supuşi deznaţionalizării forţate, persecuţiilor etnice, deportării (inclusiv în lagăre de muncă în Siberia), asasinatelor în masă, precum şi altor forme de exterminare; teritoriile româneşti au fost masiv colonizate cu populaţii alogene;

1.5. Insula Şerpilor, teritoriu românesc din Marea Neagră, a fost anexată printr-un alt abuz, în anul 1948, de Uniunea Sovietică.

1.6. Preşedintele şi Parlamentul României au datoria morală şi dreptul legitim să condamne Pactul Hitler-Stalin şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale.

1.7. Preşedintele şi Parlamentul României vor acţiona pentru:

1.7.1. condamnarea, de către forurile competente internaţionale, a Pactului Hitler-Stalin şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale.

1.7.2. reunificarea legitimă – în cadrul Uniunii Europene şi cu acordul forurilor competente internaţionale – a teritoriilor româneşti menţionate mai sus, în acelaşi spirit cu reunificarea Germaniei din 1990.

1.7.3. despăgubirea morală şi materială a României faţă de crimele, fărădelegile şi abuzurile comise de Uniunea Sovietică împotriva României şi a cetăţenilor ei, nivelul şi modalităţile de despăgubirie urmând a fi stabilite de o comisie mixtă patronată de foruri competente internaţionale.

1.8. Parlamentul, susţinut de Preşedintele României, va adopta punctul 9 al Declaraţiei de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul, prin care se cere „stabilirea datei de 23 August, data semnării pac­tu­lui dintre Hitler si Stalin – cunoscut ca Pactul Ribben­trop-Molotov, ca zi comemorativă a victimelor regi­murilor­ nazist şi comunist”.

2.0. Parlamentul, în consens cu Preşedintele României, având susţinerea UE şi NATO – interesate de o Românie decomunizată, va adopta o declaraţie explicită de asumare a următoarelor documente:

2.1. Actul condamnării regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal, de către Preşedintele României, în 18 Decembrie 2006, precum şi Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR), în baza căruia s-a făcut condamnarea.

2.2. Declaraţia de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul.

3.0. Parlamentul, în consens cu Preşedintele României, având susţinerea UE şi NATO – interesate de o Românie decomunizată, va adopta cât mai curând posibil legile decomunizării, din următoarele considerente:

3.1. Poporul român a respins total comunismul înainte ca acesta să-i fie impus prin forţa armată de către Uniunea Sovietică. Dintre toate ţările europene, România interbelică a fost ţara cu cei mai puţini comunişti raportat la numărul populaţiei. La 23 august 1944, PCR avea numai 80 de membri în Bucureşti şi mai puţin de 1000 în întreaga ţară. Menţionăm că în 1938 România avea 316 710 km² şi 19 933 802 locuitori. Aşadar, înainte de sovietizare, comuniştii reprezentau sub 0,005% din populaţia României.

3.2. Comunismul a fost impus împotriva voinţei poporului român exprimată la alegerile din noiembrie 1946 câştigate în realitate cu o majoritate covârşitoare de opoziţia anticomunistă care a obţinut între 70% şi 90% din voturi, comuniştii inversând rezultatul oficial.

3.3. Poporul român a îndurat cel mai cumplit regim comunist din Europa, recunoscut ca atare de întreaga comunitate internaţională.

3.4. Dintre statele europene, România a avut cel mai mare număr de deţinuţi politici raportat la numărul populaţiei (între 500.000 şi 2.000.000) şi cea mai înfricoşătoare poliţie politică – Securitatea.

3.5. Dintre toate fostele ţări comuniste din Europa, doar în România s-au înregistat victime la căderea comunismului. Nu au fost doar câteva victime, ci a fost un masacru uriaş – peste 1200 de morţi şi peste 4800 de răniţi – vinovaţii nefiind judecaţi până în prezent.

3.6. Conform Raportului final al CPADCR, “comunismul a căzut doar oficial la 22 decembrie 1989. Neoficial, structuri, dar mai ales metode şi mentalităţi comuniste au continuat să existe sub diferite forme, unele extrem de grave (…) : a) reprimarea manifestaţiilor anticomuniste din perioada decembrie 1989 – aprilie 1990; b) diversiunea etnică de la Târgu-Mureş din martie 1990; c) reprimarea manifestaţiei anticomuniste din Piaţa Universităţii din Bucureşti (…); d) „mineriadele” din 1991 şi 1999. Toate acestea au fost diversiuni şi manifestări tipic comuniste”. Majoritatea covârşitoare a vinovaţilor nu au fost judecaţi până în prezent. Dimpotrivă, ei au devenit personalităţi publice şi politice, infestând de aproape 19 ani societatea românească.

3.7. Reforma morală nu a fost posibilă din cauza nejudecării masacrului din timpul revoluţiei anticomuniste, precum şi a fratricidului din iunie 1990 împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente.

3.8. O parte din clasa politică de astăzi se face vinovată de complicitate morală cu autorii masacrului din decembrie 1989 şi a fratricidului din iunie 1990, comise pentru a reprima şi a deturna caracterul anticomunist al revoluţiei începute în decembrie 1989. Acum, când România este membră a NATO şi UE, această revoluţie trebuie terminată şi se cuvine să devină “de catifea”.

3.9. În România nu va fi posibilă reforma morală dacă nu vor fi adoptate legile decomunizării.

3.10. În 18 Decembrie 2006, regimul comunist din România a fost condamnat ca ilegitim şi criminal de către şeful statului în faţa camerelor reunite ale Parlamentului, în baza Raportului final al CPADCR, document de stat edificator şi incontestabil, sintetic şi analitic (care însumează 880 de pagini), elaborat de peste 40 de autori, majoritatea experţi în domeniile abordate. Actul condamnării comunismului este începutul renaşterii morale a României, cel mai important act din istoria postcomunistă a ţării noastre alături de aderarea la NATO şi integrarea în UE, un exemplu pentru condamnarea internaţională a regimurilor comuniste.

4.0. Legile decomunizării României2:

4.1. Legea cercetării prin Justiţie a crimelor istoriei recente a României. Finalizarea urgentă a cercetărilor justiţiei referitoare la masacrul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990 comis împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Cercetarea prin justiţie a următoarelor evenimente: reprimarea revoltei muncitoreşti din Valea Jiului, 1977, reprimarea revoltei anticomuniste din Braşov, 1987; diversiunea etnică din Târgu-Mureş, 1990; mineradele din 1990, 1991, 1999. Desecretizarea imediată a arhivelor lămuritoare faţă de aceste evenimente.

4.2. Legea recunoaşterii caracterului anticomunist al revoluţiei începute în decembrie 1989. Recunoaşterea Proclamaţiei de la Timişoara (martie 1990) şi a manifestaţiei din Piaţa Universităţii din Bucureşti (aprilie-iunie 1990) ca momente constitutive şi reprezentative ale revoluţiei.

4.3. Legea lustraţiei anticomuniste.

4.4. Legea declarării crimelor şi abuzurilor regimului comunist ca fiind crime împotriva umanităţii şi imprescriptibile juridic.

4.5. Legea interzicerii şi pedepsirii actelor de apologie a regimului comunist.

4.6. Legea anulării sentinţelor de condamnare politică emise de justiţia comunistă după principiile luptei de clasă între anii 1945–1989; anularea condamnărilor la moarte a celor care au au dat pe faţă criminalitatea comunismului; abrogarea prevederilor decretului lui N.Ceauşescu din 1988 referitor la crimele politice.

4.7. Legea pentru reînhumarea victimelor comunismului îngropate în gropi comune.

4.8. Legea recunoştinţei faţă de luptătorii anticomunişti, faţă de foştii deţinuţi politici; majorarea semnificativă a pensiilor acestora şi acordarea de gratuităţi.

4.9. Legea reducerii la minimum a pensiilor responsabililor pentru crimele comuniste: foşti activişti comunişti de frunte, foşti conducători şi torţionari ai Securităţii, foşti conducători ai Miliţiei, ai Ministerului de Interne şi ai „Justiţiei” comuniste.

4.10. Legea desecretizării şi deschiderii arhivelor comuniste şi postcomuniste; garantarea accesului liber şi neîngrădit la aceste arhive; transferul urgent al acestora la CNSAS sau la Arhivele Naţionale; publicarea pe internet a arhivelor; trecerea Arhivelor Naţionale în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor.

4.11. Legea împotriva distrugerii, manipulării, falsificării, ascunderii sau sustragerii de documente din arhivele comuniste şi postcomuniste; urmărirea penală a făptuitorilor.

4.12. Legea restituirii arhivelor confiscate abuziv (arhivele cultelor religioase, arhivele sioniste ş.a.).

4.13. Legea reparaţiilor faţă de foşti cetăţeni români exilaţi sau „vânduţi” în perioada comunistă.

4.14. Legea prezentării adevărului referitor la perioada precomunistă, comunistă şi postcomunistă în manualele şcolare şi cursurile universitare de istorie.

4.15. Legea pentru instituirea Zilei Memoriei Victimelor Comunismului, pentru înfiinţarea în Bucureşti a Muzeului Dictaturii Comuniste, pentru construirea în centrul capitalei a Monumentului Victimelor Comunismului.

4.16. Legea cercetării prin Justiţie a reconsolidării oligarhiei securisto-comuniste în România postcomunistă. Confiscarea de către stat a averilor dobândite prin fraudă.

4.17. Legea cercetării prin Justiţie a privatizărilor făcute de oligarhia securisto-comunistă care a acaparat puterea economică în România. Confiscarea de către stat a fostelor bunuri ale statului privatizate fraudulos şi reprivatizarea acestora în beneficiul exclusiv al poporului român.

5.0. Solicităm Preşedintelui României să ceară poporului să-şi exprime voinţa cu privire la adoptarea dezideratelor şi legilor decomunizării României, printr-un referendum organizat cât mai curând posibil.

5.1. Solicităm Preşedintelui României, Parlamentului, Guvernului, organizaţiilor civice şi sindicale, tuturor cetăţenilor, mass-mediei, să se solidarizeze în jurul idealurilor Proclamaţiei pentru decomunizarea României.

5.2. Facem apel la Uniunea Europeană, Consiliul Europei, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, Curtea Internaţională de Justiţie (Haga), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Strasbourg), Organizaţia Naţiunilor Unite, să acţioneze pentru decomunizarea României.

23 August 2008

Sorin Ilieşiu – iniţiator, vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului

http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.libertates.com/en/content/view/40/7/

Vladimir Tismăneanu – preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România

Mihai Şora – scriitor

Vasile Paraschiv – simbol al luptei anticomuniste, laureat al Ordinului Naţional “Steaua României” şi a Premiului GDS 2006

Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte

Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv

Asociaţia 15 Noiembrie 1987 Braşov, Preşedinte – Florin Postolachi

Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, avocat Antonie Popescu – Senior

Fundaţia Culturală Timpul Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte

Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu – Vicepreşedinte

Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte

Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte

Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte

Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte

L’Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte

Organizaţia Neguvernamentală Ecomondia, prof.dr.Alexandru Ionescu – Preşedinte

Consiliul Român American, Neculai Popa, Preşedinte

Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte

Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte

Asociaţia Cives, Ioan Roşca – Preşedinte

Asociaţia Apolitică “Societatea Târgovişte”, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte

Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte

Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea – Preşedinte

Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte

Grupul văduvelor de eroi martiri

Federaţia sindicală “Solidaritatea – Virgil Săhleanu” a siderurgiştilor din România, Gheorghe Tiber – Preşedinte

Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte

Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – Preşedinte

Sindicatul Solidaritatea Hunedoara, Marian Mititelu – Preşedinte

Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte

1 Proclamaţia pentru decomunizarea României din 23 August 2008 a fost adoptată de cei aproape 400 de delegaţi la Congresul PNŢCD din 24 August 2008.

2 Legile decomunizării sunt în spiritul următoarelor documente: Proclamaţia de la Timişoara (martie 1990), Proclamaţia pentru România (aprilie 2005), Apelul pentru România (iunie 2005), Rezoluţia nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (ianuarie 2006), Apelul pentru condamnarea comunismului (martie 2006), Concluziile Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (decembrie 2006), Actul condamnării regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal de către Preşedintele României, în baza Raportului final, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României (decembrie 2006), Apelul către Parlamentul României şi Parlamentul European (martie 2007), Apelul pentru Adevăr (ianuarie 2008), Rapoartele Comisiei Europene privind România (2007, 2008), Declaraţia de la Praga (iunie 2008).

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ