Arcadie Gherasim: Pământul care ne curge prin vine

0
34

Ce este sângele care ne curge prin vine, dacă nici fraţi de sânge nu suntem uneori noi, cei, care ne numim consângeni, ori compatrioţi, ori de acelaşi sânge – odată strămoşesc, altădată comun, al nostru, din tată în fiu etcetera şi repet: ce fel de sânge curge prin noi dacă nu-l simţim al nostru? Ce ar trebui să ne lege, să ne unească, să ne consolideze şi să ne cimenteze, ce ar putea să ne sudeze din punct de vedere naţional, din punct de vedere al neamului şi din punct de vedere al solidarităţii instinctive de obârşie, mă întreb – ce ar putea fi mai trainic decât legătura de sânge dintre fraţi? Ce este mai trainic şi mai peren decât unitatea de sânge la georgieni, la armeni, la uzbeci, la estonieni, la ceceni, la ruşi şi la mulţi alţii pe care ăi cunoaştem în de mai aproape? Nimic altceva mai trainic decât această sevă umană de aceeaşi culoare însă foarte şi foarte specifică fiecărui neam care a supravieţuit vitregiilor istoriei anume datorită legământului de sânge.

Şi noi, basarabenii avem un fel de a zice şi, cu diferite ocazii, exclamăm exaltaţi de euforia clipei „Sângele apă nu se face”.

Ei, nu se face! – aş exclama eu acum, după ce îndemnaţi să treacă împreună nişte cumpene şi să susţină testul la nişte responsabilităţi comune, basarabenii au fost atât de inerţi, încât întreaga lume din jur a crezut că le-a îngheţat sângele în vine ori că în loc de sânge, prin majoritarii acestui petic de pământ a început să curgă un fel de clorofilă şi ei s-au pus pe aşteptat ca să aştepte să vină coasa pentru iarba asta de neam mai întotdeauna gate de a întinde gâtul în faţa ascuţitei lame de oţel.

Uneori la noi, la basarabeni, sângele se face apă. Însă nu numai. De aceea au aş spute că pentru poporul nostru era mult mai bine, pentru unitatea poporului nostru de pe toatea malurile noastre nale râurilor noatre, era mult mai folositor dacă Dumnezeu ne slobozea prin vine nu sânge ci pământ. Bolovani secetoşi, câmpuri nearate, văi mocirloase de atâtea ape revărsate, luturi pe care le ardem şi din care mâncăm, pietre din care ne extragem casele dar şi judecăţile de la CEDO, dealuri cu mărăcini, vii părăsite, ogrăzi pustiite, livezi omorâte de omizi, cimitirele eroilor, ocupanţilor şi ale oamenilor simpli… dacă ne turna Dumnezeu în vine acest amalgam de pământ al nostru, poate că nu ne mai amorţeau niciodată simţămintele unităţii de neam, de cuget, de dorinţă de a ne impune ca o viţă de oamenii de perspectivă ci nu una gata oricând să dispară doar din pentru a le face în ciudă conducătorilor din fruntea statului. Ar fi trecut prin vinele noastre pe cerc toţi bolovanii noştri de pământ de care ne-am zgâriat picioarele cândva, atunci când eram copii, sau bolovanii pe care i-am aruncat în uliul ce venea să ne fure puişorii, ori bolovanul pe care l-am ţinut ascuns în pumn atunci când ne era peste măsură să mai răbdăm o înjosire, ori un duşman intrat în casa noastră, ori bolovanii din deal, pe care se tot chinuiesc sărmanele noastre femei de la ţară ca să-i sfărâme cu colţul sapei în arşiţa necruţătoare a unei veri, sau bolovanii pe car i-am primit în cap de la alţii şi nu i-am mai întors înapoi, zic eu, stimaţii noştri ascultători, că dacă în loc de sânge, domnul nostru Dumnezeu ne-ar vi turnat în vene şi artere bulgări mari şi grei de pământ strămoşesc, trecerea lor hopuroasă şi anevoioasă şi nefluidă prin noi ne-ar fi zdruncinat şi carnea, şi sufletul de fiecare dată când cumpenele prin câte suntem nevoiţi sau impuşi să trecem sunt atât de mari şi de periculoase încât, dacă nu vom fi uniţi, am putea pierde sângele ista al nostru de pământ dat de sus, de la Dumnezeu. Pentru că, stimaţi consângeni, dacă o transfuzie de sânge s-ar mai pute îndura să ne facă cineva, credeţi oare dumneavoastră că s-ar apuca vre-un popor să-i salveze pe basarabeni şi să le dea pământul său?

Pământul strămoşesc înseamnă în primul rând simţul patriei. Care simţ ar trebui să ne reînvie în vene şi artere atunci când vine vremea să ne facem şi noi simţiţi pe acest pământ.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentSatul Pepeni (Bălţi)
Articolul următorLeşco Alexandru

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ