Arhanghelul, ca o găină plouată

0
11

Opoziţia care, după luni penibile de tăcere, începuse să se umfle în pene pentru a trâmbiţa, aidoma unui arhanghel al izbăvirii, căderea şi pedepsirea iminentă a puterii de ocupaţie comunistă, acum creează impresia că brusc şi-a lăsat în jos aripile.

Pasărea măiastră a democraţiei moldoveneşti, singură şi nesilită de nimeni, a năpârlit înainte de termen, degenerând, chiar în preajma marii bătălii numite alegeri locale, într-o găină plouată.

Îmi pare foarte rău s-o spun, dar singura satisfacţie pe care opoziţia o poate da simpatizanţilor săi este, se pare, nevoia de şoc. Electoratul anticomunist n-a scăpat de ceea ce s-a temut mai mult. După ce Vitalia Pavlicenco a lăsat să se înţeleagă acum câteva zile că va lupta pe cont propriu pentru primăria Chişinăului, se poate constata că adversarii formaţiunii de guvernământ rămân mai dezbinaţi ca oricând. Democraţii, social-democraţii, liberalii şi naţional-liberalii şi-au desemnat deja candidaţii, obligând, astfel, celelalte partide de opoziţie să meargă separat în alegeri. Şi asta cu toate că ei, în urma înfrângerilor umilitoare din ultima vreme, nu aveau pur şi simplu o altă soluţie decât să-şi strângă rândurile, de la stânga la dreapta, pentru a nu muri într-o confruntare inegală cu regimul Voronin.

E la mintea oricui că scrutinul din capitală se va constitui într-o bătălie decisivă pentru viitorul politic imediat al Republicii Moldova. În cazul în care comuniştii vor pierde Chişinăul, ei vor intra inevitabil în panică şi, ca rezultat, în disoluţie. Vor lua-o care încotro, ca şobolanii de pe o corabie naufragiată. Tocmai de aceea puterea este acum atât de nervoasă, încât dă prin gropi pe mică pe ceas. Hărţuieşte presa, intimidează opoziţia, provocând, volens-nolens, nemulţumirea Occidentului, care se arată de la un timp încoace extrem de îngrijorat de modul autoritar în care comuniştii guvernează ţara.

Astfel, chiar şi în condiţiile unei opoziţii fragile, nerefăcute încă după eşecul politic din 2005, moralul lui Voronin e la pământ. Şi nu întâmplător. PCRM astăzi e ca URSS în anul retragerii din Afganistan. În aparenţă, e încă mare şi tare, dar pierde şi în faţa unui inamic închipuit. Ca să nu mai vorbim de unul real, fie şi slab. Iată de ce latră şi muşcă aşa ca un câine rătăcit şi disperat care ţine cu tot dinadinsul să se lege cu vreo curea de ziua de mâine.

Paiul de care se agaţă actuala guvernare muribundă pentru a supravieţui e frauda. De aceea partidul de guvernământ, secundat de PPCD, a avut grijă din timp să-şi asigure controlul total asupra justiţiei, audiovizualului şi Comisiei Electorale Centrale. Ni se pregăteşte o făcătură ordinară în loc de alegeri, aceasta fiind pentru comunişti singura lor şansă de a se crampona de soclul tot mai lunecos al puterii. La mijloc e un scenariu obraznic care poate fi dat peste cap doar de o opoziţie reală, nu imaginată sau simulată. Şi în plus, sub rezerva ca oponenţii comuniştilor să nu-l mai imite pe Arhanghelul Mihail, ci să-şi ia zborul, politiceşte vorbind, cu adevărat. Pentru asta, însă, nu-i destul să se înfoaie în pene fiecare în parte. Trebuie să se adune, în sfârşit, împreună pentru a prinde aripi.

autor: Petru Bogatu

sursa:http://www.jurnal.md/article/2818/

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ