Artiştii români şi basarabeni se solidarizează în identificarea problemelor celor două Moldove de pe ambele maluri ale Prutului

0
17

Artiştii din Republica Moldova şi România colaborează de aproape o lună de zile în cadrul unui proiect de investigare comparată a situaţiei actuale şi a contextelor social-politice şi economice dintre cele două Moldove (Regiunea Moldova din România şi actuala Republica Moldova). Proiectul intitulat „RO-MD/Moldova în două scenarii” este un produs al colaborării dintre Centrul de Artă Contemporană din Chişinău şi Asociaţia „VECTOR” din Iaşi, România.

Acesta urmează să analizeze şi să comenteze condiţiile societăţilor postcomuniste privite din perspectivă istorică. Totodată, în urma acestui proiect vor fi elaborate mai multe scenarii de viitor pentru societăţile în cauză. Mai multe detalii despre specificul acestui proiect ne va dezvălui curatorul proiectului „RO-MD/Moldova în două scenarii”, artistul vizual Ştefan Rusu.

– Dle Ştefan Rusu, ce presupune acest proiect?

– Logica acestui proiect presupune un dialog pe vectorul Chişinău-Iaşi. În mare parte, ne-am axat pe principiul acţiunii între două regiuni ale Moldovei, de pe ambele maluri ale Prutului. În acest context, am încercat să tranşăm unele dileme, contradicţii şi confuzii legate de mai multe aspecte, precum ar fi problema identităţii naţionale, relaţiile bilaterale dintre Republica Moldova şi România.

– De unde aţi obţinut resursele financiare necesare pentru implementarea proiectului?

– Asamblarea unor proiecte, de genul celor de artă vizuală, pentru că acest proiect este legat în primul rând de contextul în care activăm noi, artiştii de artă contemporană şi vizuală, reprezintă un lucru destul de anevoios pentru Republica Moldova şi această chestiune ne preocupă de foarte mult timp. Pentru a fi mai explicit, vreau să accentuez că Centrul pentru Artă Contemporană din Chişinău este o instituţie nonguvernamentală şi nonprofit. În acest sens, existenţa noastră, ca instituţie, devine o problemă în fiecare zi. Resursele din care Centrul se întreţine vin în mare parte din direcţia Programului „Patterns”, care aparţine „Erste Foundation” din Viena, Austria. În ceea ce priveşte direct proiectul „RO-MD/Moldova în două scenarii” cel mai substanţial suport l-am primit din partea Institutului Cultural Român prin programul „Cantemir”, apărut recent la Bucureşti. Vreau să accentuez că, inaugurând acest program, suntem plasaţi în capul listei programului „Cantemir”. Spun acest lucru pentru că de acest program beneficiază mai multe proiecte, noi fiind printre premianţii săi. Nu trebuie să ne subestimăm capacitatea, pentru că sub aspect managerial, suntem destul de bine pregătiţi încât să oferim un randament maxim în implementarea acestui proiect. Mai concret, suma pe care am primit-o din partea Institutului Cultural Român este de 40 de mii de euro. Aceste resurse financiare au fost acordate pentru organizarea unei expoziţii de profil, publicarea unei cărţi care va conţine mai multe texte şi prelegeri a unor experţi sociologi, istorici, filozofi, politologi şi economişti, încadraţi în proiectul nostru. Cartea va conţine o importantă secţiune legată de nişte practici ale unor teritorii divizate, precum ar fi Germania, care a fost divizată şi s-a unificat după căderea Zidului Berlinului. În acest sens, artiştii îşi vor expune opiniile despre aceste fenomene, în special, punctând aspectele politice şi economice, dar şi cele demografice. Alte exemple ce pot fi menţionate sunt Coreea de Nord şi Coreea de Sud, care încă sunt divizate, în această ordine de idei, în categoria ţărilor fragmentate poate fi încadrată şi Republica Moldova, care nu e nici teritoriu integru, dar nici divizat (mă refer la conflictul de la Nistru). În acest context, opiniile artiştilor vor face parte din publicaţia care urmează să apară şi, totodată, din discuţiile care vor avea loc la Chişinău în cadrul unui seminar care este parte componentă a programului „RO-MD/Moldova în două scenarii”.

În urma acestui proiect ne dorim foarte mult să motivăm artiştii pentru a analiza situaţia în care se află statele divizate, dar şi unele aspecte identice care se profilează între ele. Aici apar unele circumstanţe pe care artiştii vor încerca să le evidenţieze.

– Aţi încercat să atrageţi în implementarea acestui program şi tinerii artişti?

– Preponderent, în programul nostru sunt racolaţi artişti tineri. Totuşi, unii tineri artişti încă nu sunt capabili să-şi articuleze vizual mesajul. În acest context, Centrul pentru Artă Contemporană din Chişinău devine o platformă care îi poate forma şi care le oferă unele instrumente pentru a se dezvolta. Vârsta acestora este cuprinsă, în medie, între 25 şi 35 de ani, aceasta fiind şi marja de vârstă cu care noi operăm.

– Aţi vorbit mai mult despre un suport extern în implementarea acestui proiect. Cum aţi fost susţinuţi de reprezentanţii Republicii Moldova?

– Iniţial, când am elaborat conceptul proiectului, ne-am gândit spre o colaborare şi cu partea moldovenească. Avem deja experienţa unei colaborări anterioare, destul de restrânsă, cu Ministerul Culturii şi Turismului de la Chişinău, însă această colaborare s-a evidenţiat doar la nivel de parteneriat, care nu presupune neapărat nişte fonduri. În acest sens, unele structuri ale Ministerului Culturii, precum sunt muzeele de Etnografie şi istorie Naturală, Muzeul Naţional de Istorie sunt unele părţi din colaborarea noastră cu autorităţile Republicii Moldova pe care noi încercăm să le exploatăm din plin. Or, nu ne propunem să transformăm aceste aspecte în unele probleme de ordinul obţinerii unor resurse financiare. Încercăm să împăcăm „capra şi varza” şi să obţinem măcar ceea ce se face a fi posibil. Un alt lucru pentru care suntem recunoscători autorităţilor autohtone este că Centrul pentru Artă Contemporană este amplasat într-un sediu care aparţine sistemului de învăţământ din Moldova. Într-un fel sau altul, suntem dependenţi de mai multe structuri ale conducerii de la Chişinău. Deşi încă nu suntem recunoscuţi în totalitate, această problemă urmează a fi rezolvată puţin mai târziu, când vom întreprinde mai multe activităţi ce vor duce, nemijlocit, la consemnarea şi legitimarea totală a instituţiei noastre.

– În luna octombrie a anului curent, acest proiect va expira. Ce proiecte şi strategii aveţi pentru a vă continua la fel de fructuos activitatea instituţiei pe care o reprezentaţi?

– Centrul de Artă Contemporană din Chişinău deţine o strategie de activitate pe termen lung. Acest lucru presupune şi un proiect, intitulat „Campania Culturală”, care vizează o interacţiune cu mai multe regiuni din Moldova, inclusiv Transnistria şi Găgăuzia. În toamnă, vom încerca să mai implementăm un proiect care va viza, în special, contextul cultural din stânga Nistrului şi va interacţiona cu alte structuri de genul Asociaţiei Artiştilor Plastici, Galeria de Artă din Tighina şi Colegiul de Artă din Tighina, aceştia urmând să fie partenerii cu care intenţionăm să organizăm o serie de evenimente cu caracter cultural pe teritoriul transnistrean. În acest context, vom încerca să colaborăm cât mai exigent şi profitabil cu regiunea transnistreană, în pofida conflictului care domină aici de mai bine de 18 ani. Acelaşi lucru vom încerca să-l facem şi cu vecinii noştri de peste Prut. Chiar dacă România este un stat care face parte din Uniunea Europeană şi este mult mai dezvoltată sub aspect economic decât ţara noastră, acest lucru nu denotă că putem iniţia o colaborare cât mai fructuoasă în domeniul cultural, mai ales că suntem două state atât de apropiate ca valori culturale şi tradiţii.

– Vă mulţumesc şi vă doresc succese cât mai impunătoare în activitatea pe care o practicaţi cu atâta sârguinţă.

Alex LUCA

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ