Avionul IAR-80

1
120

iar 80
Cand publicatia bucuresteana Cotidianul a publicat o aproximare de studiu de “cost al reunificarii” cu Basarabia, a facut-o în mod simplistic si daunator Tarii. Cu presa rusa fiind singura care i-a cântat în struna acestui studiu, Cotidianul a gresit fatal, omitând din studiu poate cel mai valoros element al reunificarii: oamenii tarii.
Un caz de studiu în acest sens sunt inginerii români-basarabeni, care au inventat si construit cel mai puternic avion românesc al epocii, faimosul IAR-80.

Dupa cum ne informeaza domnul Ion Cernei de la publicatia chisinauneana Timpul, elaborarea unui avion de vânatoare de conceptie româneasca a început în anul 1937 cu inginerii Ion Grosu, Mircea Grosu-Viziru, Teodor Gârnet, Ion Cosereanu, Gheorghe Zota si Gheorghe Valner. Acestia proveneau din zonele basarabene Chisinau, Balti si Cetatea Alba. Ministrul Calinescu l-a însarcinat pe directorul Uzinelor de Aeronautica Româna (IAR), Elie Carafoli, ca sa le puna
la dispozitie celor sase ingineri facilitatile uzinelor. Fara laboratoare de aerodinamica si de proiectare si cu un buget infim, cei sase basarabeni s-au bazat pe cunostintele aerodinamice ale timpului si pe propriul geniu si au prezentat în numai 14 luni regelui Carol al II-lea si prim-ministrului, primul exemplar.
Avionul de vânatoare IAR-80 era confectionat în întregime din metal, cu un motor de 24 de cilindri, cu rezervoarele de benzina între motoare, era înarmat cu sase mitraliere, viteza rapida. Inginerii au lucrat zi si noapte pentru a-si finaliza aceasta opera de arta mecanica, cu un motor de 1,000 de cai putere care-i permitea aparatului sa ajunga la mari înaltimi. Se stie ca Ion Grosu a proiectat întregul schelet din tuburi de otel, Mircea Grossu-Viziru a avut în grija armamentul, Gârnet a proiectat motorul si compresorul, iar Cosereanu si Alexandru s-au concentrat asupra cabinei ermetice si asupra sistemului de aterizare.
Dupa ce pilotul de încercare francez Michel Detroyat l-a testat cu succes la aerodromul de la Pipera, IAR Brasov a început fabricarea sa în masa din septembrie 1940. Initial se producea câte un avion pe zi, iar dupa intrarea României în razboi, se produceau câte doua avioane pe zi.

În 1940, IAR-80 era printre primele patru cele mai bune avioane de vânatoare din lume. Nici avioanele americane si nici cele rusesti nu aveau la acea data caracteristicile avionului de vânatoare românesc.
Simbolic este ca primele reprezentante ale Fortelor Armate Române care au trecut Prutul pentru eliberarea Basarabiei la 22 iunie 1942, au fost escadrilele de IAR-80 ale Aviatiei Românesti. Conform rememorarilor pilotului român Serghei Ciachir, originar din regiunea basarabeana Orhei, sub comanda capitanului Virgil Trandafirescu, dupa numai 20 de minute de asalt asupra aerodromului Bolgrad, avioanele rusesti au devenit hârburi fumegânde.
“Maturam totul în cale – amintea cu mândrie Ciachir -, ceea ce i-a facut pe rusi sa porecleasca escadrilele românesti de IAR-80 drept Maturoiul Românesc”.

În luptele de eliberare pentru Basarabia, aviatorii români au distrus cu pierderi minime 242 de avioane sovietice, 150 la sol si restul prin lupte aeriene si cu ajutorul artileriei anti-aeriene. Iar în luptele pentru Odesa, aviatorii români au doborât în lupte aeriene 215 avioane rusesti, iarasi cu pierderi minime.
Mai târziu, în luptele pentru eliberarea Nordului Transilvaniei de sub ocupatia ungureasca, Ciachir amintea ca locotenetul Zamfirescu punea ramasag si câstiga, ca putea lovi cu bombe de la mare înaltime, din picaj, cuiburi de mitraliere de marimea unei fântâni. Aviatia Româna, cu avioanele IAR-80 si IAR-81, a dus lupte cu germanii si asupra Budapestei si asupra Vienei.

IAR-80/81 au fost în dotarea Aviatiei Militare Române pâna în 1950, când sovieticii au impus importul de aparate rusesti si au preluat tehnologia româneasca pentru folos propriu. Prin anii ‘90, amatorii de istorie aviatica au gasit ca Muzeul Aviatiei Turcesti avea în posesie un model IAR-80 în stare functionala, construit în 1942-1943 în România. Tara noastra nu are asemenea exemplar.

În ceea ce priveste echipa inginerilor români, destinul lor a fost unul fericit: Mircea Grossu-Viziru a fost angajat de catre concernul american “Martin Marietta”, proiectând si aducând la realitate multe din modelele de bombardiere americane care au devenit parte din arsenalul militar american. Este recunoscut în special pentru elaborarea faimosului bombardier B-52. A murit la New York, în 1983. Ion Grosu si Elie Carafoli au devenit profesori la Bucuresti si respectiv, Brasov.
Teodor Gârnet a construit, în 1942, IAR-7, cel mai usor motor de avion din lume, care mai este folosit pâna în ziua de azi de mai multe avioane usoare. A murit în 1994. Ion Cosereanu si Alexandru Zota au fost consultanti principali la crearea avionului IAR-93, avion pentru atac la sol, aflat acum în dotarea Aviatiei Militare Românesti. Serghei Ciachir, unul dintre marii piloti români din Basarabia, care a pilotat
IAR-80 si IAR-81 din prima si pâna în ultima zi de razboi, a murit în vara lui 2003.

Dupa venirea comunismului si ramasitele neo-comuniste ulterioare din România (inclusiv Basarabia), multi ingineri si în general oameni de stiinta care puteau aduce beneficii imense României, au luat calea “exportului de materie cenusie” si s-au dus în alte tari pentru a trai liberi. Si-au adus aportul genial în tarile adoptive, unde unii au fost onorati si altii dati la o parte, dupa predarea inventiilor lor.

Însa atâta timp cât exista posibilitatea de reunire a pamânturilor românesti si se ridica subiectul “costului”, fara ca sa se ia în considerare enormul beneficiu al geniului uman si românesc, este vorba pur si simplu de ineptitudine în analiza, ca sa folosim o expresie blajina.

În ceea ce priveste repararea greselilor din trecut, este revista poloneza “Orlik” cea care a sintetizat cazul României:
“Turcii au de întors României doua trofee inestimabile pentru poporul român: Sabia Regelui Stefan cel Mare si avionul
functional IAR-80

Scris la Bucuresti, pe 01.12.2006 de Gabriel Teodor Gherasim

1 COMENTARIU

  1. Cele mai mari defavoruri pentru cauza nationala sunt produse de cei ce exagereaza si distorsioneaza fapte si lucruri ce pot fi usor dovedite ca neadevaruri! Si, din pacate, articolul de fata este plin de ele! Poporul romana are destule lucruri cu care sa ne mandrim, nu e nevoie sa le inventam. Practica stalinista pura, vezi „Piticul sovietic e cel mai pitic dintre piticii din lume”. Personal sunt in dragostit de IAR-80, dar nu cred ca este nevoie sa mintim. Iar daca nu stim ceva, cautam – Internetul este plin de informatii, nu trebuie decat sa le selectam.
    Nu stiu de unde proveneau cei sase care au coordonat proiectarea IAR-ului 80. Desi Valner pare mai mult german decat basarabean. Dar in fine!
    Motor de 24 cilindri cu rezervoare de benzina intre motoare? Avea un motor de 14 cilindri in dubla stea, racit cu aer, rezervoarele de benzina plasate in fata pilotului, multi piloti au murit arsi datorita acestei solutii. Viteza era buna pentru 1939, dar in 1941, cu doar 510 km/h, era cam putin. Noroc ca rusii nu au avut piloti sia avioane mai bune! Initial a avut doar patru mitraliere si asta este armamentul cu care a facut campania din Basarabia. Carlinga nu era deloc etansa, cam batea vantul prin ea.Trenul de aterizare era francez, Messier. Firma produce si astazi trenuri de aterizare.
    Al patrulea din lume ca viteza? O statistica trasa de par si partinitoare, in stilul binecunoscut comunist. Desi merituoas, nu era deloc al patrulea. In statistici nu sunt cuprinse toate avioanele de vanatoare de la acea data si mai ales nu sunt cuprinse prototipurile. Caci in 1939 IAR-80 era doar un prototip, ar fi fost cinstit ca in statistici sa fie incluse si prototipurile ce zburau deja la acea data.
    Nu cred ca IAR-80 au fost primele care au trecut Prutul. Au facut misiuni de escorta, asa ca au trecut in acelasi timp cu PZL.37, Savoia, Blenheim, Bf.109E, He.112B si altele. Avioane italiene, poloneze, germane, englezesti. Dar toate pilotate de piloti romani! Cum adica, daca nu pilotau un avion romanesc nu mai sunt eroi? Le facem un deserviciu!
    Mi-as dori ca turcii sa fi avut un IAR-80 la ei! Din pacate, faptul nu este real. Si la fel de neadevarat este si ca ne-au dat inapoi sabia lui Stefan. Ne-au dat doar o copie, sabia adevarata a Marelui Stefan ramane inca la Istambul. Nu mai exista nici un IAR-80 original in lume, doar doua copii si piese prin muzee. Trist, dar adevarat!
    Frati basarabeni, rog nu mai scrieti neadevaruri, le dam altora prilejul sa rada de noi si ne facem un deserviciu imens! Sa recunoastem cinstit ce suntem si ce am facut, este de ajuns – cum am mai spus, avem o groaza de lucruri cu care sa ne mandrim!

LĂSAȚI UN MESAJ