RSS Feed

Basarabeni în România

0

martie 18, 2007 by Românism

„Trebuie să alegem oameni care doresc binele Republicii Moldova”
Zilele trecute, aflându-mă în Bucureşti, am reuşit să mă reîntâlnesc cu un tânăr basarabean, care, ca mulţi alţii, şi-a găsit rostul în România.
A ajuns pe meleaguri dâmboviţene pe vremea când în stânga Prutului abia lua fiinţă, ceea ce apoi avea să se numească statul Republica Moldova.

Vitalie Bolboceanu, căci despre el este vorba, un tânăr puţin peste 30 de ani, deşi nu se laudă cu afaceri nemaipomenite, şi-a aranjat viaţa în aşa fel, încât să nu îi pară rău de ce a realizat. A început ca tânăr compozitor, însă cărările vieţii l-au îndepărtat puţin de începuturi.
L-am întrebat cum a ajuns în România. „În debutul 88 creaţiei mele, ghidat de profesorul de compoziţie Tudor Chiriac, puneam pe hârtie primele creaţii muzicale inspirate din folclorul naţional. Eram impresionat de dulceaţa şi armonia izvorâtă din ceea ce au lăsat strămoşii noştri. După o prezentare a unei lucrări de pian pe scena Uniunii Compozitorilor din Moldova, am primit numai cuvinte de laudă. De aici a pornit totul. Într-o bună zi, 1991, Tudor Chiriac, mi-a sugerat să-mi continui studiile în România. I-am dat ascultare şi am depus dosarul la MEC pentru a obţine o bursă în România. În 1991, prin iulie, am primit vestea că am fost acceptat la Conservatorul din Bucureşti”.

Între oportunităţi şi piedici
„Bucureştiul anilor 1991 era extrem de primitor, eram primit cu multă căldură. Stilul compozistic nu mi l-am schimbat. Continuam să scriu, inspirându-mă din folclor. Mă cunoşteam cu multe personalităţi din domeniul artei. Am avut ocazia să fiu şi în preajma unor nume sonore ca, de exemplu, Iosif Sava, cu care nu am reuşit să punem la cale un proiect, deoarece, din păcate, s-a stins din viaţă, poate mult prea devreme.
În 1992, l-am cunoscut pe muzicologul George Bălan, stabilit în Germania, care m-a invitat să particip la şcoala pentru formarea ascultătorului de muzică. Domnia sa a dorit să renunţ la Conservatorul din Bucureşti pentru a deveni formator în cadrul acelei şcoli, dar ideea de a finaliza studiile nu m-a determinat să accept.
Printre dezamăgiri se numără un caz petrecut la un examen de compoziţie, unde un membru al comisiei m-a întrebat de ce mă axez atât de mult pe folclor. O întrebare pe care nu am aşteptat să o aud în România. Dar, mă rog, consider nesemnificativ acest aspect”, povesteşte Vitalie.
În perioada studenţiei (anii 1993-1994), când piaţa publicitară din România era încă debutantă, Vitalie Bolboceanu s-a angajat ca producător de publicitate la postul de radio PRO FM. „Pentru mine se deschidea o altă lume. Era o muncă grea dar extrem de plăcută. Da, avea finalitate. Lucram asupra textelor citite de actori profesionişti, aveam acces la o fonotecă bogată. Mi-am adus contribuţia la peste 300 de spoturi publicitare.
Peste un timp, patronul trustului, Adrian Sârbu, mi-a propus funcţia de regizor muzical la postul de televiziune PRO TV. Aproape 5 ani i-am dedicat sectorului audiovizual.
Apare întrebarea de ce m-am retras dacă mi-a plăcut atât de mult. Desigur, la orice întrebare există şi un răspuns. Da, sesizam un aspect ce se strecura în sectorul privat audiovizual. Adică – amatorismul, lipsa calităţii. De fapt, asistam la construcţia unei scări ce ducea în underground. Aspectul moral din producţiile audiovizuale dispărea. Şi mereu mă frământa o întrebare: cum se va reflecta acest aspect asupra tinerilor? La această întrebare m-a ajutat să obţin un răspuns Dl George Vaideanu, coordonatorul meu ştiinţific, care m-a îndemnat să cercetez o temă extraordinară, „Calitatea etică a audiovizualului şi educaţia tineretului”. Aceasta a fost teza de doctorat pe care am susţinut-o la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi”.
În prezent, Vitalie Bolboceanu este angajat la Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) şi monitorizează modul de respectare a legislaţiei audiovizuale de către operatorii de radio şi de televiziune.
Referitor la aderarea României la UE, Vitalie este de părere că aceasta reprezintă o reuşită a celor care şi-au propus-o. „Aderarea nu înseamnă doar consum, ci şi producţie, competiţie, corectitudine, atitudine etc., virtuţi la care am renunţat din cauza nesiguranţei, disperării, care a dus la o formă de anarhie socioumană. Pentru unii, cetăţenia română reprezintă un scop de a obţine acel drept de a circula liber. Un impuls axat pe patriotism nu prea există. În prezent, lumea este axată pe câştig. Orbiţi de bani au renunţat la lucruri sacre, la copii, familie, părinţi. Numai cei care au pârghiile legislative şi economice pot readuce speranţa şi bunăstarea în R. Moldova. Rămâne un lucru de făcut. De a alege oameni care să dorească aceste lucruri”, a mai spus Vitalie Bolboceanu.


http://www.flux.md/p/index.php?action=show&idu=19691&cat=Editia%20de%20Vineri&rub=Social&num=11


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+