Basarabenii din Iaşi nu-şi uită Patria

4
9

Basarabenii din Iasi nu-si uita Patria În seara asta de joi, 11 martie, ca de obicei, fiind obosită rău de tot, mă îndreptam cu pas grăbit spre cămin. Unica mea dorinţă majoră fiind să mănânc. Apoi, tot vorbind cu un prieten prin sms-uri, mi-am amintit că văzusem un afiş pe care era anunţată o prezentare de film, tema fiind războiul din 1992 din Transnistria. Chiar mă intrigase. Eram curioasă să văd ce poate prezenta o organizaţie de barabeni referitor la tema conflictului transnistrean din primăvara lui ’92. Cei care au organizat evenimentul sunt ATRAG (Asociaţia Tinerilor Români din Afara Graniţelor), din Iaşi.
Am intrat, cu prietenul de care vorbeam, în sală printre ultimii. După ce salutasem câţiva basarabeni din cei 100 prezenţi am luat şi noi loc să vedem ce se va întâmpla: ne vom plictisi sau va fi ceva care nu mă va face să regret că n-am mers să mănânc.
La început, tânărul basarabean din zona transnistreană, Nicolae Mocanu, a făcut o scurtă prezentare a regiunii cu pricina, mai apoi s-au stins luminile şi s-a început.
Prima impresie a fost: “Wow, creăm romantism într-o sală de economie :D”, iar mai apoi s-au început bubuieturi, imagini cu soldaţi, răniţi, femei plângându-şi feciorii şi soţii, copii uitaţi. Toate gândurile despre plictiseala ce-o presupuneam, romantismul stupid acelui moment, foamea au trecut.
Filmul se intitula “Durere şi speranţă”, regizat de Ion Mija, persoana care a fost la faţa locului în acei ani grei de nedreptate. Tot timpul vizualizării filmului am simţit rece în tot corpul şi mi-am dat seama că ceea ce ştiam eu despre războiul de pe Nistru nu înseamnă nimic în comparaţie cu cele văzute în acest film. Atâta durere aveau acei oameni în ochii lor, deznădejde, teroare… tot publicul a fost captivat de cele văzute. După ce s-au aprins luminile am avut o scurtă ezitare de a mă mişca. Eram prea impresionată de ceea ce am văzut şi nu cunoşteam. La final, reprezentanţii ATRAG ne-au acordat timp pentru a le da întrebări. La întrebarea mea dacă moldovenii de pe teritoriul Transnistriei ar fi de acord să se integreze în Moldova, în pofida faptului că acolo au condiţii mult mai bune de viaţă, Nicolae Mocanu a răspuns că sunt păreri diferite şi nu este o determinare concretă. Dar e de aşteptat că dacă Moldova ar oferi condiţii bune de existenţă, cu siguranţă oamenii ar fi dispuşi să se consolideze cu Moldova, a mai menţionat Nicolae. Se tot vorbea de rezolvarea conflictului transnistrean. Fiecare îşi dădea cu părerea când se va pune capac la aceste fărădelegi. Igor Rotaru, vicepreşedintele ATRAG, s-a dat cu presupusul că în 20 de ani se rezolvă treaba. Sigur, fusese o glumă, care m-a făcut să mă conving că au trecut 18 ani, dar carul încă nu s-a mişcat din loc.
Seara a reuşit. ATRAG au făcut o treabă bună. Şi chiar dacă filmul nu este soluţia întoarcerii celor pierduţi în acea primăvară pe Nistru, totuşi este cheia spre sensibilitatea sufletelor noastre de tineri care nu au simţit glontele războiului şi care am înţeles că eroii nu mor niciodată!
P.S. scriu aceste cuvinte din punctul de vedere al unei basarabence, care iubeşte orice este românesc, şi nu al unei basarabence care diferenţiază tinerii într-o organizaţie sau alta.

Doina Rusu, Iaşi,
11 martie, 2010

Filmul proiectat de ATRAG poate fi vizionat şi online, pe siteul campaniei EROII NU MOR NICIODATĂ – MARTIE 1992, organizată de grupul Spirit Românesc. Click aici

4 COMENTARII

  1. „Preanefericitule” adriane, in Transnistria am fost chiar cu-o luna in urma si-am vazut multe si pe multi cum traiesc. Fii sigur ca-o duc mai bine decat parintii mei din Moldova.
    P.S. „cuconita” sa numesti acele persoane care toata ziua stau in saloane de frumusete, prin mall-uri, cu masini de lux si care, in final, depun flori la monumentul lui Lenin din Rabnita.
    Noroc!

  2. Am fost si eu prezent in sala unde a avut loc aceasta actiune.Este adevarat ca dramatismul pe care documentarul in inspira ridica multe semne de intrebare in zilele noastre.Dar pentru a fi inteles mult mai bine, situatia politica trebuie judecata raportand-ne la influentele din ’92, lucru pe care organizatorii l-au punctat in mare parte.

LĂSAȚI UN MESAJ