Basarabia, pamint romanesc: Miclestii din Basarabia

3
104

� � � � Cuvintul Basarabia reprezinta, chiar daca luam in consideratie numai aspectul sau sonor, un adevarat poem. Un fiu al Bugeacului exprima astfel aceasta realitate: „Basarabia/ Cuvint cu patru a /Ca patru turle albe de biserici“. La inceput, a denumit numai unghiul format la varsarea Prutului in Dunare, zona care, adevarata expresie a unitatii romanilor, a apartinut Munteniei si domnitorilor acesteia din neamul Basarab. Pe urma, realitatile istorice au impus acest nume pentru spatiul dintre Prut si Nistru, si a fost normal sa fie asa. Titulatura „Republica Moldova“ este un fals, ascunde vechea dorinta ruseasca de a acapara intreaga tara romaneasca a Moldovei, de la Nistru pina la Carpati, de la Cernauti pina la Focsani. Este vorba numai de o parte, smulsa de rusi tarii mama in 1812, o parte ce nu poate purta denumirea unui intreg. Intre 1812-1918, iunie 1940 – iunie 1941, 1944-1989 si, prin uneltele lor, in continuare, rusii au folosit toate mijloacele, de la tortura la cumpararea constiintelor, pentru a-i indeparta pe basarabeni de neamul romanesc. Pe de o parte i-au asimilat, altora le-au strimbat mintile si sufletele, multora le-au inoculat o spaima atavica, sint infricosati si acum la ideea ca ar putea sa se declare romani. Putini, dar cei mai valorosi dintre ei, au insa acest curaj si prin aceasta salveaza totul.
Adevarurile biblice isi pastreaza oriunde si oricind valabilitatea. In dialogul dintre Avram si Dumnezeu asupra soartei Sadomei, cel de al doilea spune ca cetatea pacatului nu va fi nimicita daca intre zidurile sale mai exista un numar cit de mic de oameni drepti. Intre basarabeni sint inca destul de multi, unul dintre acestia fiind si colonelul medic Ioan Mardari, un adevarat roman, autorul monografiei „Miclestii din tinutul Orheiului“.

Repere istorice

Cartea a ajuns la noi fiindca in judetul Vaslui sint doua sate care se numesc Miclesti, ca si localitatea de origine a lui Ioan Mardari. Miclestii domniei sale se afla la 27 de kilometri de Chisinau, in directia vechii vetre romanesti a cetatii si tinutului Orheiului. Determinat mai precis in spatiu de valea Ichelului si localitatea geamana Perescina, satul Miclesti se inscrie firesc in istoria romaneasca a Moldovei propriu-zise prin dovezi documentare a caror vechime este de invidiat.
Un hrisov datat 4 mai 1436, provenit din cancelaria comuna a celor doi voievozi care au domnit in paralel, Ilie Voda (cu resedinta la Suceava) si Stefan Voda (cu resedinta la Vaslui), se refera la marele sat razasesc Perescina, de pe valea Miclestilor. Un nou document, din 1451, foloseste chiar denumirea de Miclesti, fiind emis de sfatul domnesc al lui Bogdan Voda, tatal lui Stefan cel Mare. Este vorba de un act de intaritura, se certifica boierului Coltea stapinirea satului Miclesti cu toate partile acestuia, ceea ce inseamna ca familia respectiva, ca si satul, erau mult mai vechi. Traditiile istorice locale, descrise de autorul monografiei, sint intru totul asemanatoare cu cele din Moldova, inclusiv din judetul Vaslui. S-a pastrat amintirea codrilor care au trebuit defrisati pentru a face loc satului si ogoarelor, a carelor cu doua protapuri pregatite pentru vremurile de bejenie, a focurilor de pe munte, care anuntau venirea dusmanilor. Domnitorul Petru Rares intareste si el, la 1528, proprietati la Miclesti, de data aceasta pentru boierul Luca. De aici inainte, atestarile documentare sint nenumarate desi, din cauza vitregelor imprejurari istorice sau unor interese personale, multe acte s-au pierdut ori au fost distruse. Totusi, ele sint mai numeroase decit in cazul altor localitati.
Un aspect particular pentru istoria satenilor din Miclesti si a celor din tinutul Orheiului, in general, il constituie participarea lor deosebit de intensa la evenimentele de ordin extern sau intern, care au marcat trecutul Moldovei. Tinutul fiind preponderent razasesc si situat in apropierea granitelor cu pirdalnicii tatari, orheienii au fost in permanenta pe picior de razboi, participind intotdeauna in primele rinduri la luptele pentru apararea teritoriului moldovenesc. Experienta capatata pe cimpurile de batalie le-a creat un statut aparte, care, adaugat la fireasca mindrie razaseasca, a stat la baza unor rascoale celebre in epoca. Condusi de capitanul Ionasco, se ridica, in 1592, impotriva lui Aron Voda, adus de turci si supranumit „tiranul“. Ionasco isi ia chiar numele de Bogdan Voda, rasculatii sint insa infrinti pe riul Raut, iar cel care se afla in fruntea lor „are cinstea“ de a fi pedepsit ca un pretendent domnesc: taierea nasului si calugarirea. Peste 28 de ani, in 1620, orheienii vor porni iarasi la lupta, de data aceasta impotriva voievodului Gaspar Gratiani. In 1653, sub domnia lui Vasile Lupu, neastimparatii orheieni vor reusi sa-l impuna pe tronul Moldovei, numai pentru 25 de zile, pe Gheorghe Stefan, conducatorul lor. Infringerea rasculatilor intrerupe temporar scurta domnie, insa peste citiva ani Gheorghe Stefan va ajunge din nou in fruntea tarii. Cea mai importanta miscare va fi cea din 1672, impotriva lui Duca Voda, de origine greaca, predecesor al domniilor fanariote. Conducatori sint boierii Mihalcea Hincu si Durac, de unde a ramas si zicala „Voda da si Hincu ba“.

Familia Donici

Intre stapinii de pamint din Miclesti, cei din familia Donici se remarca prin contributiile pe care le-au adus culturii romanesti si nu numai. Din neamuri foarte vechi – un Apostolache Donici este mentionat inca din timpul lui Stefan cel Mare – o ramura a acestei familiii se stabileste la Miclesti. La 15 iulie 1730, un Andronache Donici stapinea parti insemnate din mosia satului, fiind totodata unul dintre cei mai insemnati dregatori ai Moldovei, avind rangul de mare spatar. Un alt Andronache Donici, traitor intre 1760-1829, stapineste mosia si satul Miclesti, se dovedeste un bun specialist in drept, ridica trainice curti boieresti care dureaza si astazi, ctitoreste biserica Sfintul Spiridon in 1802, constructie de zid pe locul uneia mai vechi din lemn.
Interesant este insa destinul unui urmas al sau. Sa-i dam cuvintul autorului monografiei, colonelul medic in armata romana Ioan Mardari: „Alexandru Donici, nascut in 1806 si decedat in 1866, a fost scriitor roman basarabean. A studiat la Petersburg. A slujit o vreme in armata rusa ca ofiter. Venind in concediu in Basarabia, a constatat ca a uitat sa vorbeasca romaneste, limba parintilor sai. A demisionat din armata rusa in 1834, avind ulterior functia de magistrat la Iasi. A scris multe fabule. A tradus din scriitorii rusi, printre care si «Caruta Postei» de Puskin, compusa in timpul cit s-a aflat in exil in Basarabia. Impreuna cu C. Negruzzi a tradus satirele lui Antioh Cantemir“.
Un urmas al sau, Leon Donici (1887-1926), a fost un alt important scriitor si istoric, operele sale fiind realizate in romana, rusa si franceza, cea mai cunoscuta fiind o descriere fidela a revolutiei ruse, la evenimentele legate de aceasta fiind martor ocular. Urmasii unei alte ramuri a familiei Donici au fost prezenti si la Vaslui, printr-un prefect al carui nume il poarta un cartier.

Vin rusii!

Ioan Mardari prezinta sintetic evenimentele care, in 1812, au determinat trecerea teritoriului dintre Prut si Nistru , inclusiv a Miclestilor, de la jugul de lemn turcesc, la cel de fier rusesc. Dupa razboiul din 1806-1812, rusii au pretins de la turci intreg teritoriul romanesc pina la Dunare, acest fluviu urmind sa fie granita dintre imperiile tarist si otoman. Amenintarea razboiului iminent cu Napoleon i-a facut sa-si infrineze lacomia, multumindu-se cu actuala Basarabie, de frontiera caruia se apropiasera in 1792. Mintind ca de obicei, la tratativele de pace rusii au promis o larga autonomie, instituirea unui Consiliu Suprem la Chisinau, format din boierii paminteni. Dupa numai 16 ani, dispare orice urma de autonomie, din „oblasti“ (regiune), Basarabia devine „gubernie“ – parte a Rusiei.
La Miclesti, pe cit a fost posibil, viata romaneasca va continua, sub obladuirea boierilor patrioti din familia Donici, care este confirmata in rindul nobilimii. In intreaga Basarabie, insa, masurile de rusificare devin tot mai draconice: in 1829, este interzisa folosirea limbii romane in administratie; in 1833, este interzisa in biserici slujba in limba romana; in 1842, este interzisa limba romana in scollie primare si cele gimnaziale; in 1860, este interzisa si in invatamintul secundar.
In legatura cu un alt fapt cutremurator, il citam din nou pe Ioan Mardari: „Se aduna toate cartile bisericesti din Basarabia, care erau in limba romana cu litere chirilice. Acest fapt era o masura radicala impotriva acelor preoti care nu se conformasera dispozitiei din 1833 de interzicere a oficierii serviciului religios in limba romana. Ordinul de colectare a cartilor a fost dat de Pavel Leheder, rus, numit arhiepiscop al Basarabiei. Au fost adunate la Mitropolia din Chisnau, unde au fost arse in sobe timp de 7 ani, neavind nevoie de lemne de foc. Au fost inlocuite cu cartile bisericesti in limba rusa, fiind adusi in acelasi timp preoti rusi si inalti functionari de stat. Concomitent, au fost stramutate 855 de familii moldovenesti in Siberia, aducindu-se in Basarabia alte nationalitati, oferindu-li-se cele mai bune loturi de pamint agricol, cu inlesniri de impozite si alte facilitati“.
Si totusi, in 1890, tarul Nicolae isi exprima uimirea ca rusificarea nu a facut progrese in Basarabia. Ea s-a lovit de rezistenta unor mici dar numeroase citadele ale limbii romane, de sate in care nu se folosea limba rusa decit oficial, cum a fost la Miclesti.

Unirea

In conditiile impuse de primul razboi mondial si de desfasurarea miscarilor revolutionare din Rusia, se declanseaza si in Basarabia lupta pentru eliberarea nationala. Primele revendicari s-au referit la reintroducerea limbii materne in Scoala si Biserica, au urmat cererile pentru autonomie si reforma agrara. Aceasta miscare reuseste sa antreneze reprezentanti ai tuturor mediilor si paturilor sociale, de la intelectuali si studenti la militari si tarani. Dupa proclamarea Republicii Democratice Moldovenesti, la 2 decembrie 1917, si a independentei acesteia, in mod simbolic, la 24 ianuarie 1918, are loc marele act de la 27 martie 1918, cind Sfatul Tarii a proclamat Unirea cu Romania. Tatal autorului, care a facut parte din garda nationala a Sfatului Tarii, i-a relatat despre marele entuziasm, imbratisarile, sarutarile si lacrimile de bucurie ale tuturor, din momentul acela. Cu atit mai mincinoase, peste limita absurdului, apar afirmatiile conducatorilor actuali de la Chisinau, care sustin cu nerusinare ca in 1918 a avut loc o anexare cu forta a Basarabiei la Romania.
Satul Miclesti, unde toti erau romani, cu exceptia a trei familii evreiesti, s-a incadrat firesc in procesul general de evolutie a tarii, cunoscind cultivarea limbii materne si o relativa dezvoltare economica bazata pe agricultura. Scoala a ocupat un loc tot mai important, de pe bancile sale iesind tot mai multe personalitati marcante. Linistea si ordinea domneau pretutindeni, se crease acel echilibru al existentei dorit de veacuri.

Prapadul

In urma pactului Ribbentrop – Molotov, incheiat pe 23 august (data fatidica pentru Romania) 1939, pe 28 iunie 1940 incepe evacuarea Basarabiei. Rusii incalca prevederile acordului de retragere si apeleaza la o serie de violente asupra armatei romane. Astfel, prin manifeste si megafoane, basarabenii sint indemnati sa jefuiasca bunurile militare si in urma acestor incitari au loc: acte de jignire si ostile, prin orase, „impotriva armatei romane de catre populatia evreiasca aceasta antrenind si alte elemente degradate social“. La Miclesti au sosit primii activisti de partid, care aveau mari dificultati cu limba romana. Ce au realizat acestia? Ne spune autorul: „Cei care erau coada satului la romani au devenit in fruntea satului. Nici un gospodar de frunte. Cam asa s-a procedat si in satele vecine in zilele ce au urmat. Dar cine erau acesti «proletari» si «saraci»? Erau lenesii si betivii carora nu prea le placea munca. Au ajuns sa conduca satul cei care isi vindusera pamintul primit ca lot de improprietarire in urma reformei agrare facute de romani si au baut banii“.
In Basarabia au inceput imediat represiunile. Numai pina la 4 iulie au fost deja arestate 1.122 de persoane. Bisericile au fost inchise, in scoli s-a introdus obligatoriu limba rusa, cartile romanesti au fost interzise si in locul lor au fost aduse de peste Nistru, din asa-zisa Republica Autonoma Moldoveneasca, tiparituri cu litere chirilice. A inceput si o crunta vinatoare a deputatilor din Sfatul Tarii, care au semnat Unirea. Cei prinsi au fost exterminati, a scapat doar Ion Codreanu, schimbat cu Ana Pauker. Intre marile valuri de arestari, „s-a distins“ cel din noaptea de 12-13 iunie 1941, cind au fost duse in Siberia mii de familii intregi, inclusiv copii sugari. Din Miclesti au fost arestati sotii Arsene, invatatori, impreuna cu mama soacra si copilul Danut, in virsta de 5 ani.
Spre onoarea basarabenilor, a existat si o puternica miscare de rezistenta. In subsolul cladirii NKVD din Orhei, se auzeau noapte de noapte tipete si impuscaturi. 50 de elevi si profesori de la Liceul „Vasile Lupu“ din Orhei formeaza organizatia secreta „Magadahonda“, care raspindeste manifeste si reuseste in noaptea de Craciun 1940 sa arboreze tricolorul romanesc pe cladirea NKVD din Orhei. Membrii organizatiei au infruntat moartea fara sa se dezica de idealuri. Unul dintre ei, arestat fiind, a declarat: „Lupt impotriva regimului de ocupatie care ne-a furat libertatea si am un scop bine determinat: reintregirea cu Patria-Mama“. In fiecare zi se efectuau sute de arestari. Pe 22 iunie 1941, armata romana trece Prutul si atunci calaii se grabesc. Pe 24 iunie, o parte dintre membrii arestati ai organizatiei „Magadahonda“ sint impuscati in celulele subterane. Vagoanele de vite au fost umplute cu deportati pentru Siberia.
Incheiem prezentarea monografiei, despre care ar fi inca multe de spus, cu relatarea unui eveniment care ilustreaza elocvent bestialitatea rusilor, eveniment petrecut la Orhei pe 24 iulie: „Pe la ora 23 au aparut la poarta inchisorii mai multi militari sovietici imbarcati intr-un camion deschis. Comandantul, un locotenent, a intrat singur inauntru si a vorbit citeva minute cu seful pazei inchisorii. Au fost deschise portile metalice si camionul a intrat in curte. Grupa de militari avea canistre de benzina. S-au urcat la etajele superioare si au varsat benzina pe culoare, urmind in jos aceeasi varsare de benzina, dar si in interiorul citorva camere in care detinutii dormeau. Au dat foc, s-au urcat in camion si au plecat in viteza. Inchisoarea era ticsita cu oameni arestati (politic), barbati si femei. In citeva minute cladirea a fost cuprinsa de flacari. Detinutii au inceput sa tipe, unii au reusit sa rupa gratiile de ferestre si sareau ingroziti de la etaj, insa gardienii de paza ii impuscau pe loc. Pina dimineata arsese tot ce era de ars“. (Dan RAVARU)

Pagina realizata de Centrul Judetean de Conservare si Promovare a Culturii Traditionale Vaslui

Obiectiv de Vaslui

3 COMENTARII

    • Nu stiu la ce te referi… Daca tu te simti roman, atunci e de ajuns, indiferent ce scrie in acte. Daca vrei sa fii cetatean roman si in acte, procedura este destul de bine cunoscuta. Iar te referi la a fi iar parte din Romania…, ei bine, aici e de munca! Pe langa romanii basarabeni indoctrinati dare vor „statalitate moldoveneasca”, mai trebuie convinsi si veneticii din RM ca daca vor cu adevarat binele pamantului si poporului care ii gazduiesc, atunci nu ar trebui sa fie impotriva dorintei bastinasilor. Asta, insa, este o utopie, din pacate. Cat vor trai pe acest pamant ei tot vor visa ca RM sa fie „independenta”, rusofona, cu ei la conducerea „cioenilor” de moldoveni, si inlocuirea limbei „proste” romanesti cu limba „mamei Rusia”. Ti-am raspuns la intrebare? 😉

LĂSAȚI UN MESAJ