Bocet dinspre Basarabia

0
12

Bocet dinspre Basarabia

Trufanda Ștefan

 

Se lasă asfințitul încet pe Prut și s-aude de pe splaiul drept un bocet
Disperat după acel ajutor cerut, dar fără rost, acum suspină cu regret…
Atâția ani în care strigă ne-ncetat, mai are puțin și nu mai are glas
Și-ar dori din nou la pieptul mamei să fie strânsă,
Se luptă cu greu clipă de clipă ca iubirea ei să nu fie stinsă
De cruzii săi dușmani în roșu, asasinii inimii românești
Monștrii reali ce nu te lasă familia să ți-o iubești…
Așteaptă cu sufletul la gură ziua în care vom face nuntă,
Și vom sărbători asemeni unor nebuni: UNIREA fraților străbuni!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ