Bogat şi sărac: De ce Diacov e mai critic decât Roşca?

0
5

Vă propun un exerciţiu creativ. Găsiţi asemănări şi deosebiri între oamenii politici Dumitru Diacov şi Iurie Roşca. Dincolo de faptul că o să vă distraţi pe cinste, veţi avea şansa să dibuiţi şi nişte tendinţe noi în jocul scenic al acestor doi actori care în aprilie 2005 au bătut palma cu preşedintele comunist Vladimir Voronin, formând tustrei aşa-zisul parteneriat dintre putere şi opoziţie.

O vreme, diferenţele, precum se ştie, lipseau. În orice caz, nu se vedeau cu ochiul liber. Comportamentul lor se numea tace şi face. Iată de ce, în ciuda disensiunilor anterioare, ei semănau ca doi gemeni. Sau, dacă vreţi, ca două picături de apă pe care au luat-o în gură pentru a-i spăla astfel obrazul preşedintelui comunist ori de câte ori acesta dădea prin gropi.
Treptat, însă, mai cu seamă după retragerea lui Oleg Serebrian din pretinsul parteneriat, au început să se nuanţeze şi nişte lucruri distincte. Roşca s-a hotărât să deschidă mai des gura. Dar nu doar ca să-l apere pe Voronin de atacurile opoziţiei, ci şi ca să-l laude pentru cursul european, pentru caracterul şi principialitatea de care dă dovadă în politica internă şi externă etc. Între timp, Diacov continua să tacă, dar nu mâlc, ci afişând o fizionomie politică pe zi ce trece tot mai dezamăgită. Ulterior nu s-a sfiit chiar să facă şi nişte observaţii critice la adresa guvernării.
Pe măsură ce deosebirile dintre Iurie Roşca şi Dumitru Diacov au început să se adâncească, au ieşit la iveală şi nişte asemănări tot mai uluitoare între preşedintele comunist şi vicespeakerul creştin-democrat. S-a constatat, bunăoară, că ambii au aceleaşi ticuri logice. Ori de câte ori, de exemplu, Moscova îi trăgea clapa în negocierile transnistrene, Voronin susţinea cum că de vină nu-i Putin, ci anturajul liderului de la Kremlin. Roşca, la rândul său, ca să-l scoată basma curată pe preşedintele comunist, afirma cum că nu acesta poartă răspundere pentru declaraţiile sale provocatoare la adresa României sau pentru tentativele riscante de împăcare cu Moscova pe la spatele Occidentului, ci nişte prezumtive persoane ascunse în culisele preşedinţiei ş.a.m.d.
În fine, îndată după referendumul de sâmbătă, a sărit în ochi o diferenţă de atitudine dintre Roşca şi Diacov care mi se pare simptomatică. Cel dintâi, deşi a speculat ataşamentul românesc al votanţilor pentru a organiza o manifestaţie politică, derulată în Piaţa Marii Adunări Naţionale, n-a reacţionat în niciun fel la atacul mitocănesc al preşedintelui Voronin împotriva „Bucureştiului oficial”. Cel de-al doilea, dimpotrivă, cu toate că n-a făcut mitinguri şi nu a încercat să se pună bine pe lângă Băsescu, l-a criticat fără menajamente pe Voronin pentru insinuările sale belicoase la adresa României, dar şi pentru afirmaţiile mincinoase, potrivit cărora Putin n-ar fi răspunzător pentru impasul în care a intrat reglementarea transnistreană.
Aşadar, tot mai puţine asemănări şi, în acelaşi timp, tot mai multe deosebiri dintre oamenii politici Roşca şi Diacov. Asta dă în vileag faptul că familia lor poligamă de tip suedez, cu Voronin în frunte, a dat chix. De altfel, m-a bătut gândul că PD divorţează fără scandal de PCRM şi PPCD încă după ce Vladimir Filat s-a antrenat în lupta pentru primăria capitalei. Mergând în alegeri de unul� singur, partidul lui Diacov a dat peste cap, de fapt,� planurile lui� Roşca şi Voronin care vroiau, după toate probabilităţile, să aibă în capitală un candidat independent unic, sprijinit de comunişti, creştin-democraţi şi democraţi.
Poetul britanic Alexander Pope scria odată că „iubiţii visează atunci când fac curte, dar se trezesc după căsătorie”. Faptul că se deşteaptă, totuşi, din moleşeala unui somn putred dovedeşte că Diacov, legându-se cu preşedintele comunist şi liderul PPCD, a fost tras pe sfoară. A făcut o partidă proastă care l-a lăsat cu buzele umflate. Se pare că doar Voronin şi Roşca au, la vârf, un mariaj politic fericit, bazat pe un contract beton.

autor: Petru Bogatu

sursa:http://www.jurnal.md/article/3254/

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ