Când moldovenii s-au simţit dispreţuiţi

0
59

moldovean

Nu ne putem pronunţa dacă solicitarea în masă a cetăţeniei române de către moldoveni constituie o preocupare pentru Bruxelles. S-ar putea ca domnul Kalman Mizsei să aibă dreptate, s-ar putea ca aceasta, cu adevărat, să constituie o problemă pentru UE. Dar, în mod sigur că a susţine că acest lucru „este un motiv de preocupare pentru Chişinău” este, cel puţin, exagerat.
De ce aceasta ar constitui „o preocupare” pentru Chişinău, dacă multipla cetăţenie este permisă prin lege în Republica Moldova, dacă solicitarea şi obţinerea cetăţeniei româneşti este o acţiune perfect legală?
De ce Chişinăul nu se arată preocupat de faptul că locuitorii regiunii transnistrene adoptă în masă cetăţenia Federaţiei Ruse?
Şi de care Chişinău este vorba? De autorităţile comuniste? Judecând după rezultatele recentelor alegeri locale nu se prea poate afirma că PCRM ar fi foarte reprezentativ. Că Partidul Comuniştilor mai are de stat la putere încă doi ani până la expirarea mandatului este adevărat. Dar asta nu înseamnă că orice demers, oricât de stupid, al acestui partid trebuie satisfăcut. Demersul autorităţilor comuniste este izvorât din raţionamente ideologice şi politice. Aceasta nu este o preocupare a moldovenilor, care, în marea lor majoritate, doresc redobândirea cetăţeniei române, ci a comuniştilor, care percep acest fenomen drept unul ce atentează la ideologia lor, la doctrina moştenită de ei încă de la Stalin privind existenţa naţiunii moldoveneşti, diferită de cea română.
Autorităţile comuniste mai bine s-ar arăta preocupate de faptul că Republica Moldova, ţară în care PCRM guvernează din 2001, este cea mai săracă din Europa. Mai bine ar avea grijă ca să rezolve problemele cetăţenilor săi, să-i asigure cu locuri de muncă la baştină, ca aceştia să nu fie nevoiţi, mânaţi de sărăcie, să adopte cetăţenia română pentru a găsi nu loc de muncă în Uniunea Europeană.
Domnul Kalman Mizsei afirmă că „România a avut uneori atitudinea de frate mai mare şi mai bogat faţă de Republica Moldova şi a privit-o uneori dispreţuitor”. Şi are dreptate. Este adevărat că moldovenii au trăit în câteva rânduri acest sentiment (şi îl mai trăiesc şi acum). Dar nu atunci când li s-a acordat cetăţenia română, de care cândva au fost lipsiţi în mod nedrept, ci atunci când acest proces a fost stopat sau când au fost impuşi să îndure umilinţa de a stat zile în şir la poarta Consulatului României pentru a obţine viza română. Atunci moldoveni s-au simţit dispreţuiţi.
Nu îndrăznim să dăm sfaturi Uniunii Europene cui să permită obţinerea cetăţeniei române şi cui să nu permită. Dar am vrea să credem că UE nu se va opune redobândirii de către moldoveni a cetăţeniei româneşti pe care românii din actuala Republica Moldova au pierdut-o independent de voinţa lor, ca urmare a ocupaţiei sovietice din 1940 şi 1944. Acesta este un act reparatoriu şi faptul dacă se va produce sau nu va întări sau, dimpotrivă, va spulbera credinţa moldovenilor că măcar în mileniul trei li se poate face şi lor puţină dreptate.
http://www.flux.md/c/pr100.php?action=show&idu=21633&cat=Cotidian National&rub=Editorial&num=91

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ