Românism

Cimitirul eroilor din Chişinău a fost amenajat în perioada interbelică pentru a adăposti osemintele militarilor români, ruşi, austrieci, cehi, francezi şi polonezi căzuţi în Primul Război Mondial. Accesul în cimitir se făcea printr-o intrare monumentală, compusă dintr-o scară – având 50 de trepte şi 6 m lărgime – şi un portal arhitectonic constituit din doi piloni, a cîte 10 metri înălţime, purtând fiecare cîte un vultur cu aripile desfăcute. De forma unui poligon neregulat cu suprafaţa de 2,4 ha, cimitirul avea în centru o capelă î n stil bizantin vechi. În jurul acesteia au fost amenajate 6 parcele de morminte – cu 136 morminte (individuale şi comune) în care au fost înhumaţi 202 eroi – şi 2 cripte cu 572 eroi români şi ruşi neidentificaţi. Iată cum se prezenta situaţia pe naţionalităţi a militarilor înhumaţi în acest cimitir: 431 români (66 în morminte, 365 la criptă), 234 ruşi (27 în morminte, 207 la criptă), 29 austrieci, 39 cehi, 35 francezi şi 6 polonezi.
După anul 1941 aici au fost amenajate morminte şi pentru 96 militari români căzuţi în Al Doilea Război Mondial.
Cimitirul a funcţionat până în anul 1959. În prezent pe locul fostului cimitir se mai păstrează doar construcţia monumentală de la intrare, precum şi fundaţia capelei, alături de alte edificii mai noi, cum ar fi un complex locativ, un centru comercial („Jumbo”) şi, până nu demult, Institutul de Pulmonologie şi Ftiziatrie „Chiril Draganiuc” (demolat la sfârşitul anului 2007). Citește în continuare →

I. Lista publicaţiilor interzise

După sfârşitul celui de-al doilea război mondial, una din cele mai importante şi mai crunte acţiuni ale tânărului partid comunist român, susţinut de Comisia Aliată de Control (unde ultimul cuvânt îl aveau ofiţerii sovietici), a fost epurarea cărţilor. Pornind de la aşa-zisa defascizare, mii de autori, zeci de mii de titluri, au fost eliminaţi/eliminate din biblioteci şi din conştiinţa românilor. S-au publicat o serie de broşuri, Publicaţii scoase din circulaţie (1945), Publicaţiile interzise până la 1 mai 1948 etc. care conţineau liste cu cărţi urmând a fi scoase din circulaţie (din biblioteci, anticariate, librării). Pe baza acestora, în doar câţiva ani, literatura română a devenit de nerecunoscut. Printre primele cărţi cenzurate în România postbelică au fost cele dedicate Basarabiei, unirii românilor, Transnistriei. Orice afirmaţie, orice aluzie la Basarabia putea leza interesele Uniunii Sovietice.

Au fost interzişi autori cu numele Basarabeanu, Basarabescu. De asemenea, au dispărut din biblioteci scriitori, istorici care au publicat despre Basarabia: Alexandru V. Boldur, Zamfir C. Arbore, Ion Buzdugan, P. Cazacu, Ştefan Ciobanu, N. Dunăreanu, Efrem-Enăchescu Tighineanul, Aurel I. Gheorghiu, Onisifor Ghibu, Paul Gore, Pan Halippa, Petre V. Haneş, Liviu Marian, Ion Nistor ş. m. a.

Au dispărut cărţile publicate la Chişinău, Bălţi, Cetatea Albă, indiferent de conţinut. Au fost interzise:

Publicaţiile periodice, volume de documente precum:

Almanahul ziarelor Basarabia şi Bucovina. Ed. Dacia Traiană, Bucureşti, 1941; Almanahul ziarului Moldova, 1941; Basarabia Vânătorească. Chişinău. Toată colecţia; Biserica basarabeană. Organul Eparhiei Hotinului, Bălţi. Toată colecţia; Călătoria Regelui şi a reginei în Basarabia şi Bucovina; Liga monarhistă contra mitei. Orhei-Chişinău. Toată colecţia; Regele Ferdinand I şi Unirea Basarabiei, Chişinău, 1939; România. Legi şi decrete. Decret pentru organizarea justiţiei în Basarabia. Iaşi, 1918; Documente din Basarabia. Chişinău, 1928; Documente privitoare la târgul şi ţinutul Lăpuşnei, B., Fundaţia Regelui Carol I, 1937. 327 p.;  Pierderea Basarabiei 1812 şi 1878. Buc., 1907.

Cărţile cu caracter economic:

Antonescu, Corneliu, Creditul în Basarabia, Chişinău, 1923; Atanasiu, Oreste A., Spre o mai bună aşezare a marii industrii cu privire specială asupra Basarabiei; Ghenzul, V. Cincizeci de ani ai cooperaţiei de credit din Basarabia, Chişinău, 1924. etc.; Giurgea, Eugeniu N., Observaţii economice asupra Basarabiei, cu o introd. de Corneliu Antonescu, Chişinău, 1921, 67 p.; Panaitescu Scarlat. Aspecte economice şi sociale din Basarabia (1920-1926), Chişinău, 1926.

Studiile în alte limbi:

Babel, Antony. La Bessarabie. Etude historique, etnografique et économique, Paris, 1926; Casso, L. La Russie au Danube et l’organisation de la Bessarabie; Hoffmann. Der Zug der V.D. aus Bessarabien;Frunză I., The rightsof the Rumanians upon Bessarabia, Bucharest, 1944;  Frunză I. Dr., Bessarabien, Rumänische Rechte und Leistungen, Ed.I şi a II-a. 1941; Pambuch. Heimkehr der Bessarabien Deutschen; Panaitescu Emil, La frontiera orientale della latinita. La Romania e la Bessarabia. Roma, 1924; Tătărescu, Gh. Bassarabie et Moscou. Discours. Bucarest, 1926.

O serie de cărţi, broşuri pe teme istorice, sociale, etnografice, religioase, juridice etc., privind trecutul şi „prezentul” (până în 1944) Basarabiei:

Alexinschi, Alexa, Basarabia de Nord; Baldovin, Tache, Basarabia noastră şi actul unirii votat de Sfatul ţării la 27 martie st.v. 1918, Buc., 1918; Brătianu, Gheorghe.I., La Bessarabie. Droits nationaux et historiques, B. 1943; Antonescu, Mihai, Basarabia se răzbună, 1941 (15 p.); Brăiescu, Vasile C. Chestiunea primăriei Chişinău în discuţia Senatului, B., 1927 (23 p.); Brătescu, Const., Hotare răsăritene. Valea Nistrului, Craiova, 1941; Brânzeiu, Constantin Preot, Moldova gloriilor şi a tuturor încercărilor sub primirea marilor şi crudelor îndurerări ale răpirii Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Craiova, 1940; Bucur Vasile, Jertfa Basarabiei, Beiuş, 1941; Cioflec, Romulus, Pe urmele Basarabiei. Note şi impresii din revoluţia rusească. Ed. Cultura Românească; Constantinescu (col.) Din datina Basarabiei; Culea A.D., Cetăţile Moldoveneşti depe Nistru, Buc., 1926; Culici, Al. (Colonel) Cetatea Hotin, Sf. Gheorghe, 1926; David Al., Bibliografia lucrărilor privitoare la Basarabia, C., 1934; David Al., Tipărituri Româneşti în Basarabia, sub stăpânirea rusă. C., 1934; Dragomir, G.M., Coloniile bulgare din Sudul Basarabiei, Tulcea, 1923; Dragu Ion, Pe urmele bolşevicilor. (Notele, impresiile unui ofiţer român în Basarabia). B., 1918; Dumitrescu-Tighina, U.P. Pe căi basarabene. Note şi documente. B., 1928; Eminescu, Mihai. Bucovina şi Basarabia. [Studiu istorico-politic prezentat de prof. I. Creţu], B, 1941, 173 p; Făcăoaru, Gheorghe, Înstrăinarea Basarabiei sub stăpânirea rusească. Cluj, 1940; Filipescu, C.; Giurea, Eugeniu N., Basarabia, ., 1919; Giuglea, Gh., Cum au pătruns străinii în Basarabia după 1812. Sibiu, 1941; Ionescu-Morel, D., Vă ordon să treceţi Prutul, 1942; Iov, Dimitrie, Basarabia şi Bucovina de Sus, sub noua stăpânire. Noembrie 1940, 20 p; Lascarov-Moldovanu, Al. Cutreierând Basarabia desrobită, B., 1943; Lungulescu, George, Pentru apărarea Basarabiei… Cu o hartă şi documente istorice, de Stroe Darna. Malski, Boris, Olăneştii. Monografia sociologică a unui sat de pe Nistru. Cu o prefaţă de prof. Dimitrie Gusti. Cetatea Albă, 1939; Marghiloman, Al. Reintrarea Basarabiei în sânul patriei mame. Buc.; Mateiu, Ion, Renaşterea Basarabiei. Pagini din lupta pentru unitatea naţională. Buc., 1921; Mâţu Constantin, O necesitate desconsiderată: presa românească în Basarabia (Câteva constatări şi precizări), C., 1930, 27 p.; Mihailovici, Paul. Tipărituri româneşti în Basarabia dela 1812 până la 1918. Buc., 1941, M.Od. (Academia Română). Rămâne în bibl[iotecile] de spec[ialitate].; Moisiu, V. D. Ştiri din Basarabia de astăzi., Buc., 1945; Moroşan, N. Despre Basarabia; Moroşan, Nicolai Nic., Noi contribuţii preistorice asupra Basarabiei de Nord, Buc., 1929; Müller, Jaroslav, Basarabia, pământ românesc, Cernăuţi, 1925; Munteanu, Cassian R., Prin Basarabia românească. Însemnări de călătorie. Lugoj, 1919; Munteanu-Râmnic, D. Pentru Basarabia. Culegere de texte privitoare la ţara, trecutul, literatura şi starea actuală a fraţilor basarabeni, Ploieşti, 1912; Murafa, Andrei. Doruri sfinte. Pagini din lupta pentru redeşteptarea Basarabiei. Cu o prefaţă de Onisifor Ghibu. Chişinău, 1918, 64 p.; Negrescu, I. (Dr.). Figuri culturale din trecutul Basarabiei. Chişinău, 1926; Negruzzi, I. În drum spre Cahul. Buc.; Nica, Antim arhimandrit, Aspecte misionare din Basarabia, Chişinău, 1942; Pamfile Tudor, Ţinutul Hotinului la 1817. Chişinău, 1920; Pantea[apare şi  Pântea], Gherman, Unirea Basarabiei. Acte şi documente cu ocazia împlinirii a 25 ani dela săvârşirea marelui act istoric. Odesa, 1943; Pădure, D., Basarabia şi Bucovina de Sus  sub noua stăpânire.1941; Pâcu, M. N. Basarabia. Buc., 1912; Pierderea Basarabiei 1812 şi 1878. Buc., 1907; Popa-Lisseanu, G. Basarabia. Privire istorică de…, B., 1924; Popovschi, Nicolae. Mişcarea dela Balta sau inochentismul în Basarabia. C., 1926; Ralea M.D.Cetatea Albă. Buc., 1928; Rădulescu, Andrei, Dreptul românesc în Basarabia, Buc., 1943, 38 p. (Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice); Rădulescu-Pogoneanu, Ion. Patru scrisori către Alecsandri în legătură cu o misiune în chestiunea Basarabiei. Buc., 1941, 28 p.; Rosetti, Radu. Războiul pentru reeliberarea Bucovinei şi Basarabiei. Buc., 1942. (Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice); Sănulescu , Tr.; Rayss T. Materiale pentru flora Basarabiei, B., 1934. 250 p. + XIV f. pl.; Stănoiu, Eugeniu D. Schiţă monografică a judeţului Lăpuşna. B., 1926; Sulacov, Ioan. Studentul din Bugeac. Roman. Buc., [193-]; Tătărescu, Gh. Evacuarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, Craiova; Teodorescu-Kirileanu, Poveşti basarabene. Buc.; Teodorian-Carada, Marius. Răpirea Basarabiei, Buc., 1912; Tittoni, Tommaso. Basarabia, România şi Italia. Buc., 1943; Topologeanu, N. N. Pr. Încercarea Ruşilor de a desnaţionaliza Basarabia, prin biserică. R. Vâlcea, Cozia.

Cărţi, broşuri (şi periodice) despre Transnistria: Balaur, Dimitrie, Destinul unui preot transnistrean, Bălţi; Bănescu, Marcu Pr.Dr. Pe pământul Transnistriei. Caransebeş, 1942; Buletinul Transnistriei. Toată colecţia.  Chişinău. Toată colecţia. Bucureşti; Condrus, Mihail. Graniţa roşie. Ancheta mea la Nistru. Cu o prefaţă de Geo Lodon, Bucureşti, 1932; Constantinescu, C.Gh., Românii transnistreni, Buc., Tip. Viaţa Literară; Constantinescu, N.A. Nistrul fluviu românesc, Buc., 1941; Glasul Nistrului. Gazeta Moldovenilor dintre Nistru şi Bug. Toată colecţia. Odessa; Harea Vasile, Românii de peste Nistru, Bucureşti, 1934; Ilün, Paul Şt., Transnistria şi Ucraina, Bucureşti, 1941, 32 p. cu h[ărţi]; Ionescu Horaţiu; Andrei, Florin. 1941-1943. Transnistria. 1943.116 p. cu ilustr. şi portr.; Litani, Dora, Transnistria, Prefaţă de Iţok Anţi, Tel-Aviv, 1981; Mailat, Căp. Ioan N. Transnistria (Studiu de documentare biografică, istorică, socială şi politică. Cu o prefaţă de Romulus Şeişanu), Buc., 1942; Nestorescu I.A. Transnistria noastră. Buzău, 1942; Netea Vasile, Transnistria, B., 1941; Nica, Antim, Viaţa religioasă în Transnistria, Ch., 1943; Popp, Dr. Nicolae M. Transnistria. Încercare de monografie regională. B., 1943; Sava, Aurel V. Documente  moldoveneşti privitoare la românii de peste Nistru (1574-1829). B., 1942; Smochină, N.P. 10 mai şi românii transnistreni, Odesa, 1942, 15 p.; Teodorescu, Gh. (Prof.) Transnistria.

Au fost interzise toate volumele de istorie a românilor care au mers până în 1940-1944 şi toate studiile, hărţile, manualele de geografie care conţineau hotarele româneşti cuprinzând Basarabia şi Bucovina de Nord. Au trebuit să dispară cărţi în care bănuim că se făcea referire la Basarabia, de pildă: Candrea, I. A.; Densuşianu, Ov.; Speranţia, Th., Graiul nostru din toate părţile locuite de Români, Bucureşti, 1908; sau Cojocaru Toma, Cum se obţine un vin bun. La o nouă ediţie să se elimine pasagiul cu Basarabia. Ed. „Universul”, Bucureşti, 1944.[menţiunea aparţine cenzurii şi astfel ne putem da seama de motivul interzicerii]. Sau cărţi care nu conţin în titlu cuvântul „Basarabia”,  dar se subînţelege din conţinut, de pildă: Nicolae Filipescu, Pentru România-Mare. Cuvântări din războiu 1914-1916. Cu o prefaţă de Matei B. Cantacuzino. Bucureşti, 1925.

După 1945, se putea remarca interesul constant al cenzurii şi al organelor de partid faţă de Basarabia, probabil că ajungeau multe cărţi (vom vedea că se citeau cu atenţie câteva periodice), dar acestea nu au fost niciodată accesibile marelui public, ajungând de la bun început la „fondurile speciale”:

Istorija norodnovo haiziaistvo Moldavscoi S. S. R. Chişinev, 1974, 375 p.; Lungu V., Politica de teroare şi jaf în Basarabia. Anii 1918-1920. Kişinău, „Kartiia Moldoveniaska”; Rolul trădător al sfatului Ţării. C., „Cartea Moldovenească”, 1969. 204 pagini.

Cea mai importantă şi mai completă listă a publicaţiilor interzise a fost tipărită sub coordonarea lui Paul Caravia, în volumul Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. România 1945-1989, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2000. Chiar dacă informaţia despre cărţi este incompletă, aşa cum apărea în listele cenzorilor, iar titlul acestora poate fi greşit (printre cenzori erau şi analfabeţi), putem restabili o bibliografie impresionantă de care au fost privaţi ani în şir specialiştii şi cititorii de rând. Unii autori interzişi au fost recuperaţi încă înainte de 1989, alţii după, dar cei mai mulţi au rămas necunoscuţi.

II. Buletinele „Agerpres”, de „uz intern”, destinate topirii

Referinţe la Basarabia şi R.S.S. Moldovenească se pot găsi în dosarele cenzurii (Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Comitetul pentru Presă şi Tipărituri), în care sunt enumerate procesele-verbale ale buletinelor „Agerpres”, de „uz intern” destinate topirii sau distrugerii prin tocare. Sunt nişte liste cu titluri aranjate cronologic, fără a se indica uneori sursa. Documentele se distrugeau lunar. Referinţele la R.S.S.M. pot fi atât din presa sovietică, dar şi din ziarele occidentale. Sursa se indică foarte rar.

De pildă: „Criza cehă este îndepărtată, în timp ce Moldova sovietică îşi culege strugurii”; R. S. S. Moldovenească: probleme de ling­vistică – Comunistul Moldovei; Din cuvîntarea lui Bodiul – R. S. S. Moldov. (noiembrie 1968); Victoria puterii sovietice în Moldova şi apărarea ei în ianuarie – febr. 1918 (decembrie 1968).

III. Direcţia Import-Export

O echipă de cenzori citea presa (şi uneori cărţi) din Occident şi din U.R.S.S., făcând note sau „informări”, oprindu-se la ceea ce este susceptibil, discutabil şi interzis pentru publicul românesc. Direcţia Import-Export se ocupa şi de ceea ce se trimitea din România în străinătate, de obicei, pe cale oficială. Aceste relatări scurte (1-4 pagini) conţin informaţii despre numărul de abonaţi la acea publicaţie, modul prin care va ajunge sau nu la destinaţie („Poşta”, „Poştă simplă şi recomandată”) cu indicaţii generale asupra destinatarilor (instituţii, străini, particulari etc.). Deşi notele despre publicaţiile din R.S.S.M. sunt foarte numeroase, nu există niciuna cu asemenea indicaţii. Concluzia nu poate fi decât că publicaţiile veneau pentru cenzori şi alţi „specialişti” (de la C.C.), dar niciun muritor de rând n-a fost abonat vreodată sau n-a primit prin poştă vreun ziar din fosta Basarabie. De asemenea, la sfârşitul notei, se punea sentinţa hotărâtoare: „Propunem: nu – poştă simplă, da – rest”, „Propunem difuzarea pentru personalităţi”, „Propunem oprirea revistei”, „Nu propunem aprobarea”, „Propun eliberarea revistei pentru instituţii şi specialişti” etc. Nu există desigur o sentinţă asemănătoare pentru ziarele moldoveneşti.

Cea mai solicitată era „Moldova socialistă”, urmând „Comunistul Moldovei”, „Sovetskaia Moldavia”, „Cultura”, „Tinerimea Moldovei”, „Femeia Moldovei”. Procesul de rusificare a ţării, abordarea istoriei RSSM, evoluţia socială şi economică, noile apariţii editoriale şi tot ce ţine, în general, de relaţiile moldo-române sunt principalele teme ale „informărilor” din dosarele direcţiei Import-Export.

Vom aduce un singur exemplu: În „Moldova socialistă” nr. 10/13.1.1971, după ce este comentat un articol dedicat „memoriei fiului credincios al poporului moldovenesc N. N. Bantche” (semnat de N. Berezniakov), cenzorul notează: „Pe aceeaşi pagină se publică un anunţ al Şcolii profesionale tehnice din Bender. Se anunţă primirea elevilor la cursurile de pregătire a muncitoarelor la depănarea coconilor pentru combinatul de mătase din Bender. Termenul de învăţătură e de 3 luni. Lecţiile se ţin în limba rusă.” (ANIC, CPT, dosar 41/1971).

IV. Material documentar

Textele care serveau drept „material documentar” erau de maximă importanţă. În general, pe baza lor se constituiau direcţiile ulterioare de cenzurare. Probabil erau aduse la cunoştinţa întregului aparat de cenzură, spre deosebire de informările direcţiei „import-export” care aveau un circuit închis. Aceste materiale, articole din presa sovietică, de obicei, aveau foarte rar vreo legătură cu Basarabia sau R. S. S. M. (şi atunci când un asemenea document devine „material documentar”, el capătă o semnificaţie cu totul deosebită).

În dosarul 48/1962 se află o traducere din revista „Voprosî literaturî”, nr. 8, 1962, titlul şi subtitlul materialului fiind Au cuvîntul literaţii moldoveni (Comentarii pe marginea articolului lui I. Kojevnikov „Să avem o atitudine plină de atenţie faţă de moştenirea clasică”). Se pare că I. Kojevnikov, comentând volumul „Istoria literaturii moldoveneşti” (vechi?), îi acuză pe A. Babi, D. Dragnev, P. Sovetov (care făcuseră o recenzie negativă la această carte) de „sociologism vulgar” şi că nu sunt în stare să deosebească particularităţile specifice ale literaturii moldoveneşti.

La dezbatere participă, susţinând poziţia lui Kojevnikov şi mergând chiar mult mai departe H. Corbu, S. Ciubotaru (Problemele complexe să fie rezolvate prin eforturi comune), A. Lupan (Să păstrăm şi să respectăm moştenirea), I. C. Ciobanu (Mai multă principialitate), Ion Druţă (Mici observaţii), R. Portnoi (Să aprofundăm problemele clasicismului) ş. a. Cu abilitate şi curaj, moldovenii încearcă să găsească soluţii pentru cel mai mare tabu şi cea mai delicată problemă care-i despărţea de patrimoniul cultural românesc. O pledoarie exemplară în acest sens îi aparţine lui Andrei Lupan: „Adevărul e că moştenirea literară şi limba literară, în virtutea dezvoltării istorice, sînt aceleaşi atît pentru poporul român, cît şi pentru poporul moldovenesc. Din fondul de aur al literaturii române fac parte scriitori ca G. Ureche, M. Costin, I. Neculce, D. Cantemir, G. Asachi, C. Stamati, A. Donici, M. Kogălniceanu, A. Russo, C. Negruzzi, V. Alecsandri, I. Creangă, M. Eminescu, B. P. Hasdeu şi mulţi alţii, de care, pe bună dreptate, se mândreşte literatura română şi poporul român. Şi exact aceşti scriitori formează şi moştenirea clasică a poporului moldovenesc.” (A. Lupan). Această poziţie e susţinută şi de ceilalţi interlocutori. Ba chiar sunt criticate unele „exagerări” ale cenzurii moldoveneşti: „Poemul Epigonii de M. Eminescu, care ar fi putut înlesni elevilor cunoaşterea crezului artistic al poetului, în care se vorbeşte cu atîta înflăcărare despre scriitorii militanţi pentru marile idealuri sociale şi naţionale, poemul în care sînt caracterizaţi atît de clar, laconic şl profund în acelaşi timp predecesorii marelui Eminescu, acest poem nu a fost inclus in progra­mă pe motivul că printre precursori sînt amintiţi o serie de scriitori transilvăneni şi valahi.” (R. Portnoi). Pentru cenzorii români, acest document a fost, cu siguranţă, o revelaţie. Se vede şi după nenumăratele sublinieri ale pasajelor considerate mai importante. A însemnat începutul detabuizării relaţiilor dintre aceste două ţări, una sovietică, alta socialistă. În România, multe din cărţile interzise au putut reveni în biblioteci, mulţi clasici cenzuraţi au putut fi reeditaţi. Chiar dacă a urmat o perioadă de „îngheţ”, „moştenirea clasică” a literaturii române a rămas în bibliotecile şi manualele cetăţenilor Moldovei Sovietice.

Autor: Liliana Corobca

Articol apărut în revista CONTRAFORT, 11-12, (169-170), noiembrie-decembrie

Anii ’70 ai secolului trecut s–au inscris in istoria RSSM drept ani de ascensiune in cultura. Procesul de numire in functie de raspundere a bastinasilor, inceput la sfarsitul anilor ’60; promotiile de studenti, care pe parcursul studiilor au adus, din Moscova, Kiev, Cernauti, Odesa si alte orase ale URSS, mii de volume de carte in limba romana (opere de Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Constantin si Dinu Jurescu, Nicolae Balcesu, Adrian Paunescu, Gheorghe Cosbuc, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu si altii), dar si discuri cu formatiile “Mondial”, “Savoy”, “Sincron”, “Coral”, Dan Spataru, Margareta Paslaru, Constantin Draghici, Irina Loghin, au stimulat tineretul studios, amplificand sentimente patriotice si de mandrie nationala.

O situatie similara se inregistra si in stiinta. Desi in anii 1970–1980 istoricii sovietici din Moldova au semnat cateva tone de maculatura, pretinzand a le califica drept monografii sau lucrari stiintifice, trimiterile la literatura citata (N. Mohov, A. Lazarev, M. Satnic, I. Braseachin s.a.), pe care le faceau acestia in “operele” lor, demonstrau ca despre Moldova si Basarabia romana au fost scrise lucrari mult mai numeroase decat mentiona istoriografia sovietica moldoveneasca.

Pe atunci apareau si lucrari in continutul carora se strecurau opinii total diferite de linia generala a partidului comunist. In respectiva categorie se inscrie si articolul “Pe calea socialismului”, publicat in organul de presa al CC PC RSSM, “Sovetscaia Moldavia”, la 23 august 1970 si semnat de savantul Alexandru Mosanu, cel care, ulterior, a detinut functia de prim presedinte al Parlamentului R. Moldova, tot el semnand si documentul privind interzicerea activitatii PCUS pe teritoriul Moldovei.

Cat despre articolul nominalizat, demnitarii de partid l–au pus in discutie la sedinta Biroului CC. In procesul–verbal nr. 106 al Biroului din 15.09.1970, de rand cu alte probleme, a fost discutat si subiectul “Despre articolul lui A. Mosanu” “Pe calea socialismului”. In acest proces–verbal se mentioneaza ca “Sovetscaia Moldavia” a publicat articolul secretarului stiintific al Institutului de Istorie al AS a RSS Moldovenesti A. Mosanu “Pe calea socialismului” in care sunt denaturate evenimentele si faptele istorice. Autorul minimalizeaza rolul Armatei Sovietice in eliberarea Romaniei de fascism, importanta ajutorului economic si politic ale URSS la diferite etape de construire a unei noi societati in Republica Populara Romania. Sunt tratate gresit si problemele internationalismului proletar si principiile relatiilor dintre tarile socialiste si partidele comuniste.

Cei care au initiat dezbaterile au calificat articolul drept unul “politic daunator, care dezorienteaza cititorul”. Ei constata ca “Pe calea socialismului” “a patruns” pe paginile gazetei “Sovetscaia Moldavia” din cauza iresponsabilitatii si miopiei politice a redactorului adjunct, tov. Macarov L.N., dar si a altor colaboratori.

In procesul–verbal citat se mai mentioneaza ca, in timpul discutiei articolului, membrii Biroului organizatiei de partid a Institutului de Istorie “au admis liberalism, nu l–au estimat la justa valoare, straduindu–se, in fel si chip, sa minimalizeze vina lui A.C.Mosanu”. (traducere din l. rusa)

In aceeasi categorie se inscrie si aparitia, in 1972, a rasunatoarei culegeri de versuri “Sageti”, de Petru Carare care a avut efectul unei bombe plasate sub temelia comunismului. Timp de o singura zi, lucrarea a fost confiscata din toate librariile, din caminele studentesti si din alte locuri, unde putea fi gasita.

In perioada respectiva, fiind student la Universitatea de Stat, am cumparat si eu acea culegere. Cateva volume de “Sageti” au cutreierat pe atunci toate camerele caminelor universitare. Cei care nu reusisera sa si–o cumpere, isi copiau de la colegi versurile preferate. Prin aceasta placheta P. Carare a contribuit la trezirea constiintei de neam si de om. Este regretabil ca, in 1988–1989, cand au existat premise de a recunoaste adevarata valoare si adevaratele merite ale acestui scriitor, cineva s–a straduit sa–l plaseze intr–un con de umbra pe acest incontestabil disident al nostru.

Dar sa revenim la anii ’70, cand a fost editata culegerea “Sageti”. In procesul–verbal nr. 23 al sedintei Biroului CC din 28 martie 1972 a figurat si subiectul “Despre culegerea de versuri a lui P. Carare “Sageti” (“Streli”)”. In document se spune:

“Volumul de versuri “Sageti” (“Streli”) al lui P. Carare contine un sir de greseli serioase si este daunator din punct de vedere politic. Culegerea este impanzita de idei ce dezvaluie un spirit al deznadejdii si lipsa solutiilor. Tematica multor poezii este rupta de realitatea problemelor dezvoltarii sociale contemporane. Majoritatea versurilor sunt indreptate catre lumea micuta a sentimentelor inguste improvizate de framantarile bolnave ale autorului. Acestea sunt calificate drept caracteristici ale realitatii noastre. (ciclul “Omul om!” — “Celovec, esli on celovec”). Ideinic gresita, gandirea poetului s–a conturat deosebit de evident in ciclul dedicat, chipurile, demascarii viciilor lumii capitaliste. Exactitatea istorica, stabilitatea sociala si pozitia de clasa au fost inlocuite cu o pozitie cetateneasca dubioasa, a unui umanism abstract si cu o descriere duplicitara a faptelor si a fenomenelor sociale. Aceasta a condus la denaturarea tratarii luptei de clasa impotriva jugului social si national in conditiile capitalismului si a rolului de avangarda a fortelor sociale in transformarea lumii. Un rand intreg de poezii pot servi drept teren de interpretare gresita a vietii noastre, de atatare a unor dispozitii nationaliste nesanatoase (poeziile “Doina de jale a robilor”, “Spovada unui invins din peile rosii”, “Plebeilor”, “Oamenilor de pe planeta Pamant” si altele).

Iesirea de sub tipar a culegerii de poezii a lui P. Carare confirma faptul ca conducerea Comitetului de Stat al Consiliului de Ministri a RSSM pentru tiparituri si editura “Cartea Moldoveneasca” n–au inteles la un nivel corespunzator Hotararea CC al PCUS din 11 martie 1969 “Despre ridicarea responsabilitatii conducatorilor organelor de presa, radio si televiziune, cinematografie, institutii de cultura si arta pentru nivelul ideinico–politic al materialelor publicate si al repertoriilor”, n–au creat in editura o atmosfera de inalta vigilenta politica si cerinte aspre privind continutul literar (…) “(fragment, A.O.S.P.R.M., F.51, inv.33, d.7, f.29–30).

Constatam acum ca opera poetului Petru Carare inca nu a fost apreciata la justa valoare. Este important sa subliniem ca, in deceniul VII al sec. XX, la ascensiunea culturii au contribuit numeroase personalitati bine cunoscute si apreciate in prezent: scriitori, muzicieni, pictori si cineasti, dar si mai multi oficiali de stat si de partid de atunci care, tacit, au contribuit la aparitia si lansarea acelor carti, articole, filme sau piese muzicale… In acea perioada se conturase deja, in cadrul aparatului de conducere a republicii, “o aripa de dreapta” a nomenclaturii care, desi reprezenta sistemul totalitar comunist, pastrase sentimente de omenie si patriotism. De unii dintre acestia depindea finantarea, aprobarea si lansarea unor opere literare, muzicale, cinematografice sau din domeniul artelor plastice. Deseori, acesti functionari, cu riscul de a–si pierde fotoliile si biletele de partid, decideau finantarea, aprobarea si sustinerea unor lucrari de literatura, cultura si arta.

Din documente de arhiva constatam ca, in anii ’70, cineastii din RSSM au creat multa bataie de cap guvernantilor. In procesul–verbal nr. 96 al sedintei Biroului CC al PCM din 7 aprilie 1970 la care a fost “ascultata” problema “Despre lacunele serioase in filmele produse la studioul “Moldova–Film” ” se spune:

“CC al PC RSSM mentioneaza, ca in activitatea studioului “Moldova–Film” exista multe lacune si neajunsuri. In creatiile lor, angajatii studioului se indeparteaza de la rezolvarea problemelor sociale care framanta societatea sovietica. Conducerea studioului nu are grija de producerea unor filme realiste, care ar corespunde unor inalte cerinte ideinico–estetice ale omului sovietic. Lucrarile nu sunt dedicate crearii unei societati noi, a dezvoltarii unor noi relatii sociale, formarii si cresterii clasei muncitoare, a taranimii colhoznice. Ei nu orienteaza colectivul de creatie la oglindirea problemelor importante ale contemporanietatii, a tendintelor patriotice ale poporului moldovenesc, a marilor schimbari sociale ce au loc pe pamantul moldovenesc. In unele filme se propaga viziuni straine ideologiei comuniste, se neglijeaza lupta de clasa, prevaleaza o atitudine subiectiva in oglindirea faptelor si evenimentelor istorice, a evolutiilor socialiste ale poporului moldovenesc. In filmele lansate in ultimii ani (“Gorichie ziorna”, “Poslednii meseat oseni”, “Crasnie poleani”, “Malanca”) intentionat sunt conturate interese strict nationale, care falsifica tendinta poporului moldovenesc spre prietenie si unitate cu marele popor rus si alte popoare ale tarii noastre. Viata din anii de dupa razboi este oglindita schimonosit, artificial. Sunt demonstrate greutati, evenimentele prin care au trecut oamenii muncii din Moldova in acea perioada, fiind dramatizate. Printre filmele care denatureaza in mod grosolan adevarul istoric se numara pelicula “Gorichie ziorna”(“Graunte amare”). Pomenindu–se in conditii extremale, impuse de o situatie economica complicata, provocata de ruinarile de pe urma razboiului si de seceta nemiloasa din anii 1945–1946, poporul moldovenesc a fost recunoscator tuturor popoarelor tarii noastre, care i–au venit in ajutor. Cu toate greutatile prin care treceau popoarele URSS, acestea trimiteau in Moldova seminte, paine si furaj. Autorii filmului “Graunte amare” au schimonosit adevarul si atitudinea reala a taranilor moldoveni, incercand sa demonstreze ca ajutorul acordat era o necesitate amara, asemeni eliberarii Basarabiei in anul 1940. In film, lucratorii organelor sovietice, reprezentantii altor popoare actioneaza grosolan si necuviincios in raport cu populatia bastinasa, provocand nemultumiri si ura. Poporul nu intelege si nu accepta actiunile lor. In cele din urma, unii mor, altii parasesc satul, in localitate ramanand doar eroul filmului, un bastinas, presedintele sovietului satesc, impreuna cu insotitoarea sa… Cei care au turnat filmul ii prezinta pe localnici in calitate de persoane cu tendinte nationaliste. Acest fapt este unul aberant, astfel de sentimente fiind straine poporului nostru.

In film nu sunt dezvaluite adevaratele cauze ale saraciei taranilor, nu se vorbeste despre prietenia popoarelor, despre ajutorul acordat de statul sovietic. Contrar adevarului, sentimentele de prietenie ale taranimii moldovenesti sunt substituite de sentimente straine, de revolta interioara. Rezistenta armata impotriva Puterii Sovietice, opusa de populatia autohtona, este o calomnie grosolana adusa la adresa poporului moldovenesc. Conflictul politic a fost nascocit de autori cu scopul de a demonstra ca poporul era nemultumit de Puterea Sovietica.

In filmul “Ultima luna de toamna” se demonstreaza compatimirea fata de femeia–culac, careia i se confiscase averea, ea fiind deportata in Siberia. Dupa cum se mentioneaza in film, femeia i–a inmormantat pe toti cei dragi in pamanturi straine, si–a pierdut graiul si auzul, revenind, insa, tot atat de harnica. In scop provocator este inclus in film si epizodul transportarii din sat a graului cu o coloana de masini incarcate cu saci. Pe fundalul coloanei se zaresc doi copii imbracati in zdrente, chinuiti de nevoi, ducand niste vreascuri. In urma lor merge o capra numai pielea si osul…” (fragment Arhiva OSPRM , F.51 , inv. 31 , d. 9 , fila 43)

In alt fragment din acelasi document se mentioneaza :

“CC al PC RSSM considera anormal faptul ca la studioul de cinema s–a constituit un cerc de persoane care si–a supus intreaga activitate de creatie (Malarciuc, Condrea, Gagiu, Iovita). Ei scriu scenarii, produc filme care, in mare parte, nu corespund principiilor partinitatii si artei poporului. Toate filmele create de V. Iovita (“Piatra–piatra…”,”Fantana” ,”Malanca”, “Se cauta un paznic”) sunt vicioase din punct de vedere ideologic. Directorul studioului, tov. Mursa, a contribuit la plecarea din colectiv a catorva specialisti cu experienta, sositi din alte republici (Derbeiov, Lisenko, Kalasnicov).

Lucratorii tineri, necopti, lipsiti de experienta si de o educatie si orientare corecta, sunt responsabili de aspectele formale si de cele estetice. In raport cu scenaristii si redactorii care nu au o atitudine serioasa fata de obligatiile lor, incalcand disciplina muncii, nu sunt aplicate nici un fel de masuri administrative.

Tov. Mursa dezorienteaza lucratorii Comitetului pentru cinematografie de pe langa Consiliul de Ministri al URSS, ascunde critica organelor de partid la adresa filmelor turnate, se lauda ca ar avea sustinerea conducerii.”

In aceeasi perioada, intr–o Hotarare a Biroului CC al PC RSSM se sublinia:

1. Pentru atitudinea iresponsabila fata de directivele partidului, privind continutul ideinico–politic al lucrarilor artistice, slabirea vigilentei, sustinerea tendintelor nationaliste si sprijinirea acestora, membrul PCUS, tov. Mursa, este pedepsit, aplicandu–i–se o mustrare aspra cu inscriere in fisa personala, fiind eliberat din functia de director al studioului “Moldova–Film”.

2. Comitetul de Stat pentru cinematografie de pe langa Consiliul de Ministri al RSSM (tov. Iordanov) este obligat sa excluda de pe ecrane filmul artistic “Graunte amare”, acesta fiind o lucrare daunatoare din punct de vedere politic.

Un destin similar l–a avut si filmul romanesc “Columna”. Organele de resort unionale au apreciat filmul si l–au achizitionat, insa pelicula nu a fost autorizata si de conducerea RSSM. Interdictia de a fi proiectat pe ecrane a fost stabilita la sedinta Biroului CC al PC RSSM (procesul–verbal nr. 104), din 18 august 1970.

In Hotarare se arata: “In legatura cu faptul ca filmul romanesc “Columna”, in esenta, este daunator, oglindeste tendentios trecutul istoric si nu contribuie la educatia corecta a oamenilor muncii, consideram inoportuna demonstrarea acestuia pe ecranele cinematografelor din republica.”

Un document special in istoria cinematografiei acelor timpuri a fost considerata Hotararea CC al PCUS din 2 august 1972 “Despre masurile privind dezvoltarea de mai departe a cinematografiei sovietice”, care “trasa” noi sarcini in transformarea ulterioara a cinematografului intr–o unealta masiva de propaganda comunista. La sedinta Biroului CC din 9 octombrie 1972 (procesul–verbal nr. 34 ), in temeiul documentului mentionat, conducerea RSSM a pregatit si a aprobat o hotarare a sa, ancorata la situatia cinematografiei republicane.

In anul 1973, filmul artistic “Lautarii”, realizat de Emil Loteanu, a fost remarcat la Festivalul International din San–Sebastiano, desi conducerea de la Chisinau supusese pelicula unor critici dure.

Cu ocazia sarbatoririi aniversarii a 50–a de la formarea RSSM si a PC RSSM, s–a decis turnarea unui film documentar care ar oglindi calea parcursa de RSSM de la formare pana in prezent. Documentarul urma sa reflecte “succesele si realizarile din toate domeniile”. Cu siguranta, pelicula urma sa aiba o orientare propagandistica. Ea trebuia sa contina laude aduse sistemului socialist. Acest lucru s–a decis la sedinta Biroului CC (procesul–verbal nr. 49 ) din 26 iunie 1973, desfasurata sub presedintia lui Ivan Bodiu, prim–secretar al CC al PC RSSM .

Se pare ca, pe timpuri, nimeni nu punea la indoiala ca cinematografia este o arma ideologica extrem de puternica. Acest fapt era valorificat din plin de sistemul sovietic, iar atunci cand era lansata vreo lucrare ce nu se inscria in procesul de educatie comunista, neintarziat cazul era “ascultat” la Biroul CC, unde se luau masuri cuvenite pentru stoparea “imperialismul muribund”.

Autor: Alexandru Moraru

Articol apărut în Ziarul de Gardă, Nr. 39 (12 mai 2005)

Sovietizarea şi comunizarea Basarabiei este reluată imediat după intrarea Armatei Roşii în provincie în martie 1944. Capitala este fixată temporar la Soroca, unde îşi fac loc de reşedinţă organele de stat şi de partid ale RSSM, evacuate în interiorul Rusiei la începutul războiului. După 23 august 1944, autorităţile Moldovei sovietice se stabilesc, de data această pe următoarele aproape 5 decenii, la Chişinău. Naţionalizarea industriei şi colectivizarea agriculturii după modelul sovietic clasic sunt continuate în plină forţă. Cea mai importantă sarcină era cea a colectivizării, întrucât majoritatea populaţiei era rurală, ataşată proprietăţii
private şi nu dorea să intre în colhozuri. Iniţial puterea sovietică a adoptat strategii mai mult sau mai puţin paşnice, prin diferite înlesniri, şantaj sau presiuni. Acestea însă nu au avut sorţi de izbândă şi în iarna anului 1946/1947 puterea sovietică a declanşat o foamete în masă cu scopul terorizării populaţiei recalcitrante. În total, după estimările făcute de istoricul Mihai Gribincea pe baza documentelor de arhivă, numărul victimelor foametei din anii 1946-1947 se ridică la cel puţin 216 000 persoane. Pentru prima dată în istoria provinciei au fost înregistrate cazuri de canibalism. Citește în continuare →

Istoria luptei românilor basarabeni împotriva regimului comunist sovietic este foarte bogată în fapte şi nume ale combatanţilor. E de la sine înţeles că atenţia cercetătorilor este acaparată mai întotdeauna şi în primul rând de numele personalităţilor de prim rang, adică ale organizatorilor şi conducătorilor formaţiunilor de luptă. Dar câteodată documentele de arhivă, până deunăzi condamnate a fi total necunoscute (ba încă şi acum ferecate şi interzise, de regulă, de către mereu vigilenta Securitate aşa-zis naţională de la Chişinău), sunt deosebit de relevante în raport cu unii oameni de rând, care nu au jucat un rol de seamă în lupta aceea eroică, însă au participat într-un fel sau altul la ea sau măcar au fost simpatizanţi şi susţinători ai mişcării.

Maria Buruiană, susţinătoare activă a Armatei Negre

Un astfel de caz este acela al Mariei Buruiană din satul Condrăteşti, fostul (la sfârşitul anilor 40 şi începutul anilor 50) raion Corneşti, o ţărancă implicată în activitatea cunoscutei organizaţii antisovietice Armata Neagră. Fenomenul interesează în mod special nu numai pentru că este proba cât se poate de elocventă a atitudinii omului de condiţie modestă de la ţară, deci a masei ţărănimii basarabene, faţă de regimul sovietic de ocupaţie, dar şi prin anumite calităţi personale pe care eroina noastră le-a dat la iveală în confruntarea ei cu acel regim. De altfel, nu în ultimul rând, subiectul este revelator şi pentru suferinţele pe care omul simplu, în special ţăranul din Basarabia, le-a avut de îndurat de la autorităţile sovietice. Citește în continuare →

În pofida celor peste o sută de ani de dominaţie rusificatoare ţaristă, a altor decenii de diabolică politică de deznaţionalizare sub imperiul sovietic, conştiinţa naţională a românilor de la răsărit de Prut a fost mereu vie, cunoscând, atunci când au îngăduit împrejurările, momente şi chiar perioade mai lungi de dezvoltare, de renaştere. Victime ale poftelor acaparatoare ale colosului din răsărit, ei au păstrat mereu în inima şi gândul lor ideea că sunt de acelaşi neam şi sânge cu fraţii din Ţară, iar când istoria le-a întors faţa au revenit la Patria-Mamă (1918 Basarabia şi 1941-1944 Transnistria). Fără cei 25 de ani pentru basarabeni şi doar trei pentru transnistrieni ar fi fost problematică, mult mai complicată şi dificilă conservarea fiinţei naţionale în acest vechi spaţiu românesc. Profitând de începutul dezagregării odiosului “imperiu al răului”, – cum l-a numit Ronald Reagan – românii de aici şi-au adunat toate forţele, ieşind în prim planul vieţii sociale şi politice în istoricul an 1989, anul Marii Adunări Naţionale de la Chişinău. După cum neîndoielnic este faptul că procesul de regenerare naţională început în anii din urmă a fost favorizat şi chiar facilitat într-o poate mare măsură de perioada de liberalizare a vieţii politice şi culturale de care s-a profitat în cadrul regimului totalitar, după moartea dictatorului Stalin, după demascarea aşa-zisului cult al personalităţii. Citește în continuare →

În istoria fostei R.S.S. Moldoveneşti (Magazin istoric, nr. 6/2007) anii ’70 ai secolului trecut s-au înscris drept ani de evidentă ascensiune naţională. Pentru prima dată, după 1944, când Basarabia a fost ocupată de sovietici, în funcţii de răspundere încep să fie numiţi şi unii băştinaşi. Studenţii instituţiilor superioare de învăţământ din R.S.S.M. aduceau în republică mii de volume în limba română din Moscova, Kiev, Cernăuţi, Odessa şi alte oraşe unde studiau. Erau cărţi de Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Constantin C. şi Dinu C. Giurescu, Nicolae Bălcescu, Adrian Păunescu, George Coşbuc, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu şi alţii. Discuri ale formaţiilor „Mondial“, „Savoy“, „Sincron“, „Coral“ sau ale unor Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Constantin Drăghici, Irina Loghin luminau minţile şi sufletele tineretului studios, trezind sentimente patriotice, de mândrie naţională.
Sentimentul naţional în deceniului şapte al secolului trecut a fost promovat nu numai de poeţi, scriitori, muzicieni, pictori sau cineaşti, dar şi de unele oficialităţi de stat şi de partid din rândul românilor basarabeni, care au susţinut apariţia şi difuzarea acelor cărţi, articole, filme, melodii. În aparatul de conducere al republicii se conturase „o aripă de dreapta“ a nomenclaturii. De unii dintre aceştia depindeau finanţarea, aprobarea şi lansarea unor opere literare, muzicale, cinematografice sau din domeniul artelor plastice. Citește în continuare →

Se spune că, neputând desface nodul gordian, Alexandru cel Mare a scos sabia şi l-a tăiat, rezolvând astfel o problemă în faţa căreia mulţi nu reuşiseră să se descurce. Aflată în faţa nodului gordian care este problema Basarabiei, se va dovedi naţiunea română propriul său Alexandru? Probleme de natură teritorială, politică şi economică au marcat timp de mai multe secole istoria relaţiilor româno-ruse şi româno-sovietice. Dar parcă niciodată nu au fost atât de complexe precum în perioada în care acelaşi sistem politic, cel comunist, „împărăţea“ la Moscova, ca şi la Bucureşti. Ce poate fi mai ilustrativ pentru nivelul relaţilor dintre cele două state decât acest fragment dintr-o replică a lui Leonid Brejnev rostită în cursul întrevederii la nivel înalt cu delegaţia română condusă de Nicolae Ceauşescu, la 9 septembrie 1965, după pauza de prânz, când „ţuica a încurcat puţin lucrurile, însă esenţa lor a rămas clară“: „Nu vreau să mai subliniez că această carte [este vorba despre volumul lui Karl Marx, Însemnări despre români – M.R.] a fost editată de trei ori. Tocmai aceste extrase [cele referitoare la politica Rusiei ţariste în Basarabia – M.R.] au început să apară pe scară largă în multe reviste. Când aceasta capătă un caracter atât de larg şi este reluat de restul presei, atunci în mod natural, istoricii şi persoanele competente văd în aceasta o acţiune cu caracter tendenţios. Aceasta determină îngrijorare în rândul opiniei publice sovietice, care doreşte relaţii bune cu România“. Ce l-a supărat oare pe „ursul siberian“ atât de tare, încât a numărat ediţiile unei cărţi tipărite la Bucureşti?
Citește în continuare →

Una dintre dramaticele pagini ale istoriei Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (R.S.S.M.) o constituie deznaţionalizarea populaţiei băştinaşe, începută încă de ţarism şi practicată ca politică de stat de către puterea sovietică.
Citește în continuare →