Ce ştiu elevii din România despre Basarabia?

0
17

viata-basarabieiCât se învaţă în şcolile din România despre Basarabia şi ce ştiu elevii despre acest teritoriu românesc, răpit prin pactul dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică din 23 august 1939?

Cât ştiu ei despre Ribbentrop-Molotov şi cât spune sistemul educaţional din România? Ce importanţă are această parte a istoriei pentru profesorii de istorie, pentru elevi şi părinţi?

Oare câţi elevi ştiu că pe teritoriul Basarabiei a fost instaurat un regim al terorii, care a avut drept rezultat numeroase arestări şi condamnări şi toate astea pentru posedarea literaturii române. Oamenii au fost asupriţi, batjocoriţi. Nu că acest lucru nu s-ar întâmpla şi astăzi, exemplul cel mai actual fiind Marşul Unionist de la Bălţi, organizat de Acţiunea 2012, unde manifestanţii unionişti au fost loviţi cu pietre şi ouă de către ocupanţii comunişti.

Câţi dintre elevi ştiu că toate bisericile din Chişinău au fost jefuite, clădirile lor au fost transformate în şcoli, spitale, teatre, săli de dans şi cinematografe? Că în primele patru zile de ocupaţie, între 28 iunie – iulie 1940, au fost lipsite de orice bunuri capelele de pe lângă Palatul Mitropolitan, Facultatea de Teologie, Facultatea de Agronomie, Seminarul Teologic, Liceul Eparhial de Fete, Liceul „B. Petriceicu-Haşdeu”, Liceul „A. Russo”, Şcoala Normală de băieţi, Liceul „Regina Maria”, Liceul Militar „Regele Ferdinand”, Azilul de bătrâni „Sfântul Alexandru”, Închisoarea Centrală, Şcoala Naţională de Viticultură, Azilul „Cavaldji”, Spitalul Costiujeni, Casa Copilului, Ospătăria Săracilor din Piaţa Nouă nr. 20, cele trei biserici militare, biserica grecească. Cărţile şi numeroase obiecte de valoare: cruci, icoane, epitafuri, albume, aflate în Muzeul Eparhial de Istorie şi Arheologie au fost duse în Rusia.

După instaurarea noii puteri, tipografiile din Basarabia au fost naţionalizatre, iar toate publicaţiile în limba Română au fost suprimate.

Oare de ce Ministerul Educaţiei nu prezintă în manualele de istorie realitatea acelor zile? Oare de ce acesşti miniştri care se schimbă destul de des, nu au curajul să schimbe formatul manualelor şi conţinutul acestora care dăinuie din perioada ’89-’90?

Închiderea tuturor asociaţiilor culturale, a publicaţiilor periodice, arestarea, deportarea şi exterminarea intelectualităţii, distrugerea sistemului de învăţământ, precum şi excluderea bisericii din viaţa oamenilor, aveau drept scop scăderea nivelului culturii populaţiei, pentru a facilita asimilarea ideilor socialismului, suprimarea conştiinţei naţionale şi infiltrarea concepţiilor comuniste. Îndepărtarea de România, teoria „celor două limbi, două popoare, două culturi”, negarea tradiţiilor creştine, au constituit momente dificile în istoria Basarabiei, întrerupând şi denaturând evoluţia normală a vieţii culturale din acest ţinut.

Oare câţi elevi din România ştiu toate aceste lucruri? Sau poate că, profesorii lor nu consideră importante aceste date şi preferă să vorbească despre istoria modernă a ţării, fiind mai actuală şi usor de reprodus, în defavoarea suferinţelor fraţilor noştri ROMÂNI de peste Prut.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ