CEDO e filtrul justiţiei naţionale

0
11

„Majoritatea condamnărilor Moldovei de către CEDO se datorează judecătorilor din republică”

R. Moldova pierde la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului proces după proces. Până în prezent, Guvernul RM a fost sancţionat în peste 50 de cauze, fiind obligat să plătească despăgubiri de peste zece milioane de lei, iar alte zeci de procese îşi aşteaptă rândul. Am discutat mai detaliat pe marginea acestui subiect cu Vitalie Nagacevschi, preşedintele Organizaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului”.

– Dle Nagacevschi, cine se face vinovat de pierderea dosarelor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului?

În baza principiului responsabilităţii pentru dosarele pierdute, acestea pot fi partajate în două categorii: dosare care au fost pierdute din vina autorităţilor publice, aici este vorba de dosarele privind neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, şi dosare care au fost pierdute din cauza instanţelor judecătoreşti. Prima categorie de dosare se epuizează deja; în schimb, a doua categorie creşte cu nemiluita.

– Dosarele pierdute din cauza instanţelor judecătoreşti, care spuneţi că se înmulţesc cu nemiluita, ajung la CEDO din cauza incompetenţei judecătorilor ori a unor lacune în legislaţie?

Consider că putem vorbi despre circumstanţe obiective, care determină pierderea dosarelor la CEDO, şi despre cele subiective. La cele obiective aş cataloga problemele legislaţiei, la cele subiective – comportamentul judecătorilor. În ce priveşte legislaţia naţională şi necorespunderea acesteia jurisprudenţei CEDO, aş remarca faptul că invocarea carenţelor legislaţiei naţionale nu poate fi luată în considerare pe motiv că, în conformitate cu art. 4 din Constituţia R. Moldova, în cazul în care există neconcordanţă între legislaţia naţională în domeniul drepturilor omului şi cea internaţională, urmează a fi aplicată legislaţia internaţională. În asemenea circumstanţe, argumentul legislaţiei naţionale defectuoase nu are dreptul la existenţă. Totuşi, consider că majoritatea condamnărilor Moldovei de către CEDO se datorează factorului subiectiv – cel al judecătorilor naţionali. Nu pot spune că de fiecare dată este vorba despre incompetenţa judecătorilor. Există cazuri şi cazuri. Unul din ele este incompetenţa judecătorilor pentru că nu cunosc prevederile legislaţiei internaţionale. O altă cauză este obedienţa oamenilor legii în faţa guvernării, aici am în vedere pronunţarea hotărârilor în baza indicaţiilor guvernării care sunt contrare legislaţiei naţionale şi celei internaţionale, şi al treilea component este corupţia, pronunţarea hotărârilor ilegale în urma actului de corupere.

– La finele anului trecut, aţi dat publicităţii o listă a persoanelor care se fac vinovate de condamnarea Moldovei la CEDO. Aveţi cumva cunoştinţă dacă au fost supuşi sancţiunilor judecătorii sau procurorii vizaţi?

Actualmente, fiecare caz de condamnare este comunicat de către agentul guvernamental procurorului general, care verifică prezenţa sau lipsa în acţiunile ori inacţiunile protagoniştilor condamnărilor Moldovei de către Curtea de la Strasbourg a elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de Codul penal. Până în prezent, din câte cunoaştem noi, nicio persoană nu a fost trasă la răspundere. De altfel, nici nu prea îmi închipui cum ar fi fost posibil aşa ceva. De exemplu, în cazul „Oferta Plus versus R.Moldova”, statul nostru a fost condamnat şi în urma anumitor acţiuni ale procurorului general. Acum apare întrebarea: cine va putea să efectueze un control riguros al acestor acţiuni şi, eventual, să iniţieze o urmărire penală împotriva acestuia?
– În momentul în care un judecător ori procuror va fi sancţionat pentru violarea drepturilor omului, credeţi că numărul cererilor la CEDO va scădea?

Institutul responsabilităţii personale poate face minuni. În cazul în care judecătorii vor fi responsabili pentru actul de justiţie, guvernanţii pentru actul de guvernare, cu siguranţă, numărul condamnărilor se va diminua simţitor.

– Cine, de fapt, ar trebui să plătească pentru condamnările de la CEDO, pentru că drepturile omului sunt încălcate de persoane concrete, iar pagubele sunt plătite de noi, contribuabilii?

Consider că totuşi statul trebuie să achite aceste pierderi. Însă ar trebui să existe un mecanism eficient de verificare a fiecărui caz de condamnare a Moldovei de către CEDO. Şi numai în cazul în care se va stabili printr-o sentinţă definitivă că acţiunile ori inacţiunile celor care au generat condamnarea conţin elemente constitutive ale infracţiunii penale, aceste persoane să fie obligate de a repara prejudiciul material, cauzat statului. În acelaşi timp, nu trebuie să uităm şi despre responsabilitatea disciplinară a celor care au dus la condamnarea Moldovei.

– În viziunea Dvs., ce ar trebui să se întreprindă pentru a reduce numărul de cazuri la CEDO?

Este necesar de a stabili răspunderea personală pentru actul de justiţie şi de a face actul de justiţie transparent.

– În unele cauze, Moldova a fost condamnată pentru unele şi aceleaşi greşeli. De ce se întâmplă aşa?

Această întrebare este şi pentru mine o enigmă. Posibil că aşa ceva are loc din cauza că nimeni nu este făcut responsabil pentru condamnările Moldovei, or, cazurile repetitive ar trebui să fie ca o alarmă care demonstrează că ceva este putred în sistemul nostru.

– A reuşit cineva prin intermediul Curţii să-şi revendice dreptul de proprietate asupra bunurilor confiscate în mod abuziv în perioada ocupaţiei sovietice? Dacă a reuşit, în ce măsură a fost îndeplinită hotărârea Curţii?

Încă nu. Viitorul succes al unor asemenea dosare la CEDO depinde foarte mult de modul în care a fost organizat procesul la nivel naţional, de prestaţia avocaţilor şi de conţinutul hotărârilor judecătoreşti.
– Vă mulţumim pentru interviu.

Interviu realizat de Galina Munteanu

sursa: http://www.jurnal.md/article/2948/

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ