Cetatea Hotin

0
132

De la vama ucraineana, care începe cu satul românesc Mamaliga si pâna la cetatea Hotin, mergem ca pe o fila de letopiset zmulsa din hrisoavele domnesti. Trecem prin sate întemeiate de voievozii Moldovei si lasate danie si mosie pe veci celor mai viteji ostasi si pârcalabi de la curtea domneasca. Vetrele satelor s-au pastrat, dar buletinul de botez si de identitate a disparut împreuna cu stapânii mosiilor. Este trecut de ora 17 când ajungem la zidurile uriase ale Hotinului. La „receptia” cetatii Hotin – nici tipenie de om. Dornici de a descoperi vestigiile neamului nu ne mai tinem împreuna, fiecare râvnind a fi singur în fata maretiei ce se deschide de cum trecem prin poarta cetatii. Pe ziduri, ca si pe poarta, nu poti gasi nici o însemnare. De la turci, care în 1713 au smuls vechea stema moldoveneasca a Hotinului, locul a fost înlantuit de multi stapâni, pâna la urma fiind rupt de la trupul Moldovei, precum alte asemenea bijuterii. Iar ranile adânci nu mai pot fi vindecate.

Drumul spre citadela, desi de aproape un kilometru, îl parcurgem fara a simti oboseala. De departe constructia ne ademeneste, înaltul turnurilor ne asteapta, caci suntem fii din fiii care au pus piatra de piatra pe timpul lui Alexandru cel Bun. Privirile ni le fura apoi santurile adânci din jurul cetatii, zidurile groase cu care aceasta era fortificata, din înaltimea carora timpul a furat ireversibil. Se zice ca la începutul fiecarui drum de acces spre cetate era câte un turn de straja. Astazi pot fi vazute doar niste ruine.

Cea mai tare si mai frumoasa cetate, precum o numesc cronicarii, Hotinul, scaldat de valurile Nistrului, ne-a primit semet. Aici îti vine sa saruti chipurile stramosilor transformate în ziduri din piatra bruta si caramida care au rezistat cuceririlor, aici dorul de tot ce-i al tau dar nu e la tine devine mai puternic decât hotarele.

Dupa secole zbuciumate la Hotin domneste o liniste trista. În fata paraclisului construit de Stefan cel Mare – una din cele mai valoroase lucrari în piatra, de factura gotica, din Moldova secolului XV – cu mila Domnului ne oprim pentru o clipa si rasfoim filele de istorie. Legende despre întemeierea citadelei de la hotarul Nistrului sunt câteva la numar. Una spune ca locul de constructie ar fi fost ales de un rege dac, aici fiind un loc de popas pentru negustorii ce tineau cale spre Moldova. Într-o însemnare italiana din 15 februarie 1310 se mentioneaza Hotinul drept sediul unui episcopat catolic. Necunoscute sunt drumurile adevaratei istorii, caci de ocupanti, citadela a stiut din plin. Cu adevarat, cetatea Hotinului a fost construita, se zice, spre începutul secolului XV, din porunca lui Alexandru cel Bun. Stilul arhitectonic pe care-l admiram astazi este caracteristic acelor timpuri de maretie pentru Moldova. Cetatea Hotinului, cu ziduri drepte înspre malul Nistrului si curbe în rest, ne duce cu gândul la Stefan cel Mare, Petru Rares, Petru Movila, Alexandru Lapusneanu, Gheorghe Ghica – domnitori ce ne-au facut istorie si ne-au lasat un o mostenire de la munte pâna la mare. Polonezii, turcii si rusii jinduiau în diferite timpuri sa ocupe cetatea, caci Hotinul a prezentat mereu un interes militaro-strategic.

Stefan cel Mare reîntoarce cetatea acasa, la mijlocul secolului XV, dupa ce fusese ocupata de poloni. Domnitorul o amplifica si o întareste în repetate rânduri, juruind sa ramâna de straja la hotar.

Istorie fiind, cetatea era pe vremuri locul unde se scria istoria. Aici marii cronicari domnesti au dat viata Evangheliarului din Hotin, care se afla tot printre straini, în fondurile bibliotecii Saltâcov-Scedrin din Sank-Petersburg. Desenele executate pe frontispiciile evangheliarului reprezinta turnurile de veghe ale cetatii Hotin, vazute de jos.

În Germania, dupa multe încercari, a ajuns Tetravanghelul lui Stefan cel Mare, capodopera ce a apartinut citadelei, scrisa pe pergament în anul 1493 de diaconul Teodor Marisescul. Cartea – 266 de file, cu titlurile si initialele ornate în aur si culori – are în final inscriptia de pomenire scrisa de Stefan cel Mare, în care se spune ca a fost “daruit-a întru ruga siesi, în biserica cetatii Hotinului, unde este casa (hramul) Adormirii preasfintei stapânei noastre, nascatoare de Dumnezeu, în anul 7001 (1493)”.

Pe timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu se imprima o pecete a resedintei domnesti din cetatea Hotin. La 1713, turcii ocupa citadela si anexeaza întreg tinutul pâna la Prut, transfomându-l într-o raia precum a facut la Cetatea Alba, Chilia, Tighina, Ismail, Reni. La un veac dupa turci, rusii i-au în posesiune cetatea. Dupa 1857, când ultimele trupe rusesti parasesc Hotinul care nu mai prezenta interes militar strategic, cetatea este lasata prada uitarii. La 1904 marele nostru istoric vine în vizita la cetatea Hotin si ne lasa câteva rânduri nemuritoare.

În anii 90 cetatea Hotin este declarata monument istoric si restaurata, fiind refacute integral structura zidariei si acoperisul bisericii lui stefan cel Mare, turnurile de veghe si podurile de acces.

Autor: Cristina Rotaru
Sursa: Natura.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ