RSS Feed

Cetăţenia română…acum 102 ani

0

noiembrie 30, 2010 by Românism

DSCN0561Este foarte interesant faptul cum trecutul nostru, îngropat în arhivele şi bibliotecile prăfuite de către ignoranţa specifică locuitorilor spaţiului carpato-danubiano-pontic, răsare şi ne încîntă existenţa grăbită.

Mi-am propus, ca temă pentru licenţă, să realizez o schiţă biografică a unei personalităţi basarabene de excepţie – Vasile Stroescu. Un mare filantrop al neamului românesc, uitat însă pe ambele maluri ale Prutului. Boierul a donat milioane de coaroane pentru bisericile şi şcolile din Ardeal, dând dovadă de o modestie şi moralitate rar întîlnită atât în epocă, cât şi în zilele noastre.  Dar nu despre acest ilustrul înaintaş aş vrea să vorbesc.

În timpul documentării pentru lucrarea de licenţă amintită mai sus, am dat peste revista „monstrului sacru” al istoriografiei noastre, Nicolae Iorga, „Neamul românesc”.  Mare mi-a fost delectarea când am citit un articol rupt parcă din ziarele contemporane. Este vorba despre scrisoarea unui comerciant bucovinean adresată lui Nicolae Iorga, în care omul îi cere ajutorul marelui istoric “smerit vin în faţa d-voastre, ca prin posiţia ce-o aveţĭ, să binevoiţi a-mĭ face rostul” pentru a fi “recunoscut ca cetăţean romîn”. Răvaşul, scris în 1908, ilustrează cum nu se poate mai bine, situaţia actuală a etnicilor români, din afara graniţelor Ţării, care vor să-şi redobândească cetăţenia română, sau cum am spune în limbajul vremii “să capete recunoşterile de Romîni”. Bucovineanul, care trăia de mai bine de 30 de ani în Regat (!), se plînge istoricului că actele şi formalităţile cuvenite, le-am înnaintat, de doi anĭ, la Ministeriul de Justiţie”, iar „necunoscînd pe nimeni” nu-şi poate face dreptate. Cît adevăr şi actualitate în aceste rânduri. Dar, să-l lăsăm pe acest bucovinean, Lazăr Istrati, să-şi spună oful…

Cum se capătă de greu “recunoaşterile”, de Romînii de aiurea.

Facem loc întocmai scrisorii unui bucovinean:

“Onor. d-le,

Respectuos vin a vă ruga prin această scrisoare a-mĭ face o mare îndatorire de care sînt legat foarte de aproape. Auzind, etc., îndrăznesc, ca un biet om silit de greutăţile vieţiĭ, să vă cer sprijinul şi sfatul.

Subsemnatul Lazăr Istrate, din comuna Leorda, cătunul Dolina, judeţul Botoşani, Romîn de origine, născut în Bucovina şi trăind în Regatul Romîn de mai bine de 30 de anĭ, lepădîndu-mă de protecţia străină cu toate formele cuvenite, doresc sa fiŭ recunoscut ca cetăţean romîn, bucurîndu-mă de drepturile ce ţara mi le dă şi îndeplinind datoriile ce ea mi le impune. Actele şi formalităţile cuvenite, le-am înnaintat, de doi anĭ, la Ministeriul de Justiţie şi acum se găsesc la Cameră, înregistrate supt no. 18.812, din 17 Novembre 1906. După cum vedeţĭ, ele trebuie să treacă prin aprobarea Corpurilor Legiuitoare, şi, necunoscînd pe nimenĭ, smerit vin în faţa d-voastre, ca prin posiţia ce-o aveţĭ, să binevoiţi a-mĭ face rostul. Nu urmăresc recunoaşterea de cetăţean romîn ca să ocup vre-o funcţie, lucru la care nu ma pricep; breasla mea este de comerciant mic, care-şĭ întreţine zilele de azi pe mîne. În starea în care mă găsesc, nu-mi pot avea cuibul meŭ propriu, căci trebuie să umblu dintr’un loc în altul cu chirie mai mică, de oare ce venitul mieŭ abia îmĭ ajunge pentru hrana zilnică şi cheltuiala copiilor la şcoala din sat. Avînd drepturile de cetăţeam romîn, m’aş stabili în lăcaşul mieŭ propriŭ şi m’aş bucura că în zilele mele voiŭ avea vatra mea, unde să-mĭ oploşesc familia.

Aşteptînd răspunsul domniei voastre la acest act de binefacere, mă închin smerit.

1908, Septembrie 16.

LAZAR ISTRATI.»

Mihai Iliev

Sursa


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+