Cimitirul Eroilor — dat dispărut

0
5

“Amintirea nu e in florile depuse la monumente, amintirea e in noi…”

( Calin K )

Pentru că mulţi, prea mulţi, mai cred încă că sovieticii ne-au eliberat de noi, de români; pentru că limba doar unei minorităţi naţionale tot mai des e folosită şi are intenţii de a fi “de stat”; pentru că se ridică, renovează, recrează monumente ocupanţilor, celor care au distrus tot ce este mai sfânt, au ucis, deportat, exterminat, organizat foame pentru sute şi mii de băştinaşi; pentru că 9 mai e ziua Victorie în Marele Război pentru Apărarea Patriei şi nu Ziua Europei; pentru ca e ”Rumâno-faşiskaia armia”; pentru că nu ştim să ne preţuim eroii; pentru că multe lucruri vor fi ascunse, tăinuite, negate şi uitate; pentru că este securitate si nu siguranţă; pentru că, în ciuda adevărului strămoşesc am ajuns a fi nişte laşi şi robi la noi acasă şi, în fine, pentru că pizza ajunge mai repede decât poliţia sau ambulanţa, avem doar şansa unui vis frumos, cu ochii larg deschişi şi sufletul zidit în pereţi de tăcere, laşitate şi interese meschine.

Pentru un soldat căzut la datorie nu conteaza câţi bani s-au investit în vre-un memorial, cât granit, marmoră, sau pietre scumpe s-au folosit ori cât s-a cheltuit din banii publici, câţi oficiali ai statului au ţinut discursuri, câte parade militare au fost organizate ; pentru El conteaza memoria celor care nu vin impuşi de instituţiile în care activeaza de teama concedierii sau mustrării; pentru EL conteaza cei ce vin chemaţi de suflet…

În marginea Chişinăului, sub ruinele fostului spital de tuberculoză şi luxul prefacut a centrului comercial JUMBO stă ascuns intenţionat de ochii lumii Cimitirul Eroilor. De fapt nu a mai rămas nimic din acel loc de reculegere. Anii şi autorităţile comuniste de la Chişinău au facut tot posibilul ca sa şteargă memoria şi adevarul istoric; au înlocuit realitatea interzisă cu una impusă. E greu de spus că ăla e memorial.

Un monument ce uimeşte prin simplitatea şi splendoarea sa; tricolorul ce flutură mândru în bătaia vântului; buchete de flori ce sunt schimbate în mare taină la orice semn de ofileală, mulţimi ce vin spre a-şi pleca capul bravilor ostaşi, focul veşnic şi garda de onoare — toate astea nu sunt… E doar ruşine… Da… ruşine… gunoi, vandalizare, mesaje jignitoare adresate românilor şi Armatei Române, nişte nesimţiţi în stare de ebrietate pentru care diferenţa dintre român şi moldovean e „ce” şi „şî” …

Nu-mi închipui că cineva ar permite aşa ceva la Complexul Memorial „Eternitate”, sau lânga oricare alt monument închinat sovieticilor…”Să luam exemplu Estoniei” să ştim să ne apărăm eroii. Dar e imposibil atâta timp cât tancuri cu stele roşii ne stau în coaste.

Făcând o scurtă introducere istorică menţionez că Cimitirul Eroilor din Chişinău a fost construit în 1918, aflându-se sub tutela Societăţii „Mormintelor eroilor căzuţi în război” (1919-1927), ulterior Societatea „Cultul eroilor” (1927-1940), apoi Aşezământul naţional „Regina Maria” (1940-1948). În 1919, sub preşedinţia generalului Ioan Popovici s-au alocat sume necesare amenajării, reparaţiei şi reconstrucţiei. În perioada interbelică aici au fost aduse spre înhumare osemintele eroilor români, austrieci, greci, ruşi. La sfârşitul anului 1937 lucrările de reorganizare a cimitirului au fost terminate prin centralizarea şi regruparea osemintelor în parcele după naţionalităţi. În total peste 800 de militari. În vara anului 1942 Cimitirul Eroilor a fost vizitat de regele Mihai I şi regina-mamă Maria. În timpul celui de-al doilea Război Mondial aici au fost îngropaţi militari şi prizonieri de război. În 1959 s-a trecut cu buldozerul peste morminte.

Situaţia se schimbă spre bine abia la sfârşitul anilor ’90 când s-a instalat o cruce de lemn pe fundamental fostei capele.

Cu toate că aici sunt înhumaţi reprezentanţi a mai bine din jumatate din statele Europei, oficialii acestor ţări nu depun eforturi vizbile pentru schimbarea situaţiei.

Da…cel putin e bine ca exista o elita de tineri care are grija de memoria adevaraţilor ostaşi ai Armatei Române… Vin pentru a strânge gunoiul, a da cu var, a aprinde o lumânare…

Istoria nu o scrie funcţionarul într-o noapte, istoria o scrie sângele strămoşilor.

Alex Ciorici, Rep. Moldova

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ