Cine mai vrea unirea de la Chişinău?

0
14

Sunt întrebat tot mai des de către cei care privesc Republica Moldova dintr-o parte – cine a mai rămas unionist sau pro România în acest spaţiu? Şi se referă în primul rînd la forţele politice, după ce acum cîţiva ani, principalul partid unionist, cel creştin-democrat, a abdicat de la idealul reîntregirii prin coalizarea de conjunctură cu comuniştii filoruşi-antiromâni. Acum la modă în politica de la Chişinău e să vorbeşti despre unirea celor două maluri ale Nistrului. Guvernării i-a reuşit deturnarea şi acestei noţiuni – reîntregirea acum se referă la Republica Moldova şi regiunea transnistreană, controlată de Moscova, sau, la reunirea tuturor moldovenilor într-o Moldovă Mare.
Totuşi cred că unionişti au rămas aceeaşi oameni, sutele de mii de basarabeni care nu s-au lăsat manipulaţi de propaganda sovietică despre existenţa a două limbi şi două popoare distincte. Poate că mulţi s-au lehămetit, după aproape două decenii de luptă zădarnică pentru emancipare. I-au descurajat semnalele contradictorii ale politicienilor şi ale unor formatori de opinie, prezenţa slabă în stînga Prutului şi atitudinea rezervată a majorităţii mediilor româneşti i-a făcut să renunţe la ideea unirii. În sondaje şi la ultimul recensămînt trucat s-a putut observa diferenţa dintre cei care declară că sunt români şi numărul mult mai mare al celor care spun că sunt moldoveni dar vorbesc limba română.
Cu toate acestea Basarabia se re-românizează în şcoală, datorită presei de limbă română, creşte acum o nouă generaţie de cetăţeni care nu-şi mai pun problema identităţii. Un procent tot mai mare al populaţiei nu crede în viabilitatea statului Republica Moldova şi văd soluţia stabilităţii, a bunăstării lor în unirea cu România.
Evident că această pornire populară, aşteptarea sutelor de mii de cetăţeni-alegători nu poate să nu fie speculată de politicieni. În locul PPCD, aflat de doi ani chiar într-o coaliţie nedeclarată de guvernare cu comuniştii, deci discursul lor politic nu poate să fie insistent şi deschis pro-românesc, aşa cum a fost de la fondarea Frontului Popular, în urma perestroicăi gorbacioviste, au apărut alte forţe politice care vorbesc despre numele corect al limbii oficiale vorbite între Prut şi Nistru, despre românitatea moldovenilor, despre caracterul inevitabil al unirii. Printre ei se remarcă noul Partid Naţional Liberal, care prin liderul său, deputatul Vitalia Pavlicenco, se face auzit de la tribuna Parlamentului dar şi în altfel de apariţii publice cu ideea uniunii interstatale România-Republica Moldova, ca soluţie rapidă pentru nevoia de integrare europeană şi întregire a neamului românesc. Şi Oleg Serebrean a făcut recent declaraţii despre statul în care e şi el deputat că ar fi falimentar, şi că unirea ar fi posibilă chiar pînă la următoarele alegeri generale. Partidul Liberal a încercat să comemoreze anul acesta ziua unirii din 1918, pe 27 martie, organizînd un concurs de poezie patriotică şi depunere de flori la mormintele cîtorva membri ai Sfatului Ţării de la cimitirul central. Acţiunile au fost zădărnicite de poliţie şi securitate, dar asta trădează mai degrabă teama autorităţilor că ia amploare necontrolată curentul unionist.
Şi partide neînregistrate încă rămîn unioniste, dacă nu prin program sau declaraţii, cel puţin prin valorile promovate şi apărate de membri, simpatizanţi: Mişcarea Unionistă, Mişcarea Acţiunea Europeană. Mai e peren unionistul dar infimul ca pondere electorală Partid Naţional Român şi, poate, verzii, care se aliază cu cine pot, dar susţin mereu şi iniţiative pro-româneşti.
Ar trebui pomenit aici şi Forul Democrat Român, care are statut de ong, dar cu sutele de mii de membri şi comportamentul public precaut aminteşte mai degrabă un partid. În statutul său nu scrie explicit că pledează pentru unire, dar denumirea şi obiectivele sunt pentru promovarea românismului.
Voi inventaria altă dată şi asociaţiile apolitice, dar acolo peisajul e mai larg, mai pestriţ şi necesită alt spaţiu şi alt timp.

http://www.curaj.net/?p=2223

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ