RSS Feed

Cine poate salva cultura noastră?

0

martie 31, 2007 by Românism

La începutul anilor ’90, noile state ex-comuniste a trebuit să-şi elaboreze nişte priorităţi ale dezvoltării lor independente: priorităţi de ordin politic, economic şi socio-cultural. Mă întreb, de ce printre priorităţile Rusiei, României, Lituaniei, de pildă, dar şi ale altor ţări figura imperativul susţinerii culturii şi a teatrelor în special, iar în Moldova mai puţin? Spun asta pentru că subvenţia pentru teatre şi salariul actorului au fost în Moldova în ultimii 15 ani cele mai mici din întreg spaţiul ex-sovietic.

În majoritatea ţărilor ex-comuniste, indiferent de starea economiei, teatrele şi oamenii de teatru s-au bucurat de sprijin şi prestigiu, în Moldova, chiar şi atunci când economia era într-o stare mai bunicică, teatrele şi oamenii de cultură nu se bucurau nici de sprijin, nici de prestigiu.
În toate ţările ex-comuniste a apărut clasa noilor îmbogăţiţi, au apărut maşinile de lux, au apărut palatele noilor îmbogăţiţi. De ce în alte ţări şi statul, şi noii îmbogăţiţi au sprijinit cultura şi omul de cultură, iar în Moldova nici statul, nici noii îmbogăţiţi nu au sprijinit cultura şi omul de cultură?
De ce în alte ţări ex-comuniste se produc diverse schimbări, se adoptă acte legislative care conduc la îmbunătăţirea stării culturii şi a omului de cultură şi de ce în Moldova adoptarea unor asemenea acte şi legi nu este urmată de îmbunătăţirea stării culturii şi a omului de cultură?
Dacă, la noi, artele şi cultura nu se bucură de sprijinul pe care îl merită, înseamnă una din două: ori artele sunt de o calitate proastă şi nu merită să fie susţinute, ori guvernanţii şi elitele sunt nişte ignoranţi şi nişte inculţi, care consideră că cultura are o importanţă secundară pentru ţară şi cetăţenii ei.
Pentru mine răspunsul la întrebarea cine e de vină se subînţelege de la sine: bineînţeles, guvernanţii şi elitele noastre politice care sunt ignorante. Nimic nu confirmă mai bine lucrul acesta decât faptul că elitele şi artiştii din alte ţări îi preţuiesc foarte mult pe artiştii noştri valoroşi, îi invită la festivaluri şi turnee, le oferă premii. Nu este şi acesta un lucru anormal: e ca şi cum copiii dintr-o familie sunt mai apreciaţi în altă familie decât acasă. Iată de ce artiştii noştri preferă să stea mai mult timp prin familii străine, adică 70% din activitatea lor se desfăşoară în afara ţării noastre. Iar unii dintre ei chiar preferă să fie „înfiaţi” de acele familii.
Ce se poate face în aceste condiţii? De mai mulţi ani vorbim despre două condiţii. Le-am înaintat deja în faţa a vreo cinci guverne, inclusiv în faţa actualului. Sunt suficiente câteva intervenţii în Legea sponsorizării, astfel încât sponsorii să fie încurajaţi să sponsorizeze teatrul şi cultura în general şi, în al doilea rând, este nevoie de crearea unui Fond independent al culturii, un Fond cu bani de la buget, dar şi din sponsorizări, care ar fi condus de un consiliu alcătuit din profesionişti care se bucură de respectul şi încrederea comunităţii de oameni de cultură, un Fond care ar sprijini cele mai interesante şi mai novatoare proiecte culturale.
Aceste două lucruri nu vor fi realizate niciodată. Legea sponsorizării nu poate fi schimbată deoarece funcţionarii vor motiva întotdeauna că „pensionarii şi copiii mor de foame, iar voi vreţi bani pentru spectacole”. Un Fond al culturii, chiar dacă va fi creat, consiliul lui va fi alcătuit nu din oameni iubiţi de artişti, ci din oameni iubiţi de putere. Iată de ce ideea va fi compromisă.
Aici toate uşile se închid… Greşesc, mai rămâne una, ea se numeşte preşedintele Voronin. Zilele trecute, l-aţi văzut pe liderul ţării noastre dăruind Teatrului „Luceafărul” un autobuz de toată frumuseţea. Cu un an în urmă, preşedintele nostru a adus un milion de dolari direct la şantierul de reconstrucţie a memorialului „Eternitate”. Cu doi ani în urmă, preşedintele a găsit nişte milioane pentru „Caravela Culturii”. Cu alţi patru ani în urmă, preşedintele a mai găsit alte milioane pentru „Lumânarea Recunoştinţei” a lui Druţă. Cu alţi trei ani în urmă, a găsit bani pentru reconstrucţia mănăstirii „Căpriana”. Anul acesta, preşedintele a găsit bani pentru Anul Doga. Eu nu cunosc un mai bun fundriser în Moldova decât preşedintele Voronin. Poate lucrul cel mai eficient în nenormala de Moldova este să facem o scrisoare deschisă către preşedinte, având ataşată o listă a tuturor problemelor culturii noastre şi să i-o înmânăm preşedintelui nostru. S-ar putea să găsească nişte milioane şi pentru noi.

autor: Constantin CHEIANU

sursa:� http://www.jurnal.md/article/2914/


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+