CLIPA ASTA! Ceea ce suntem

0
10

Zilele trecute, trei arheologi căutau prin nordul Basarabiei urme de vechi culturi şi civilizaţii paleolitice, primordiale, care s-au întâmplat anume aici. Seara îşi făceau cortul pe unde îi apucau chindiile, departe de sate. Aprindeau un foc mic, fierbeau un ceai, ronţăiau un covrig şi discutau cu artefactele în mâini despre oameni şi stele, despre epoci trecute prin „munci şi zile”, dar şi „prin foc şi prin sabie”, jăratecul viitorului plângând undeva pe alături. Duminică dimineaţă s-au trezit în preajma unui mic iaz, lângă o stână de capre. De fapt, spuneau mai târziu, au fost treziţi ca să asculte lătratul câinilor şi behăitul caprelor, zarva mulsului, plecarea turmei la păscut şi liniştea care se lasă după asta. Când au aprins focul, au văzut că dinspre stână vine spre ei un omulean cu un ceaun mare în mâini. „Buna dimineaţa! – le-a spus. Iaca, v-am adus oleacă de lapte proaspăt de capră”.

De unde până unde calitatea de a fi om a acestui cioban se transformase de la sine, fără altă universitate decât cea a stânei, în cea a păstorului şi a „omului de omenie”, sintagmă uluitoare pe care mai că numai poporul român şi-a născut-o în tainiţele comunităţii sale. Se vede că omenia de omenie s-a născut anume la români, fiindcă de-a lungul istoriei, din paleoliticul cel mai timpuriu şi până în zilele grozăviilor comunist-naziste, calitatea de a fi om a fost atacată anume aici de nenumărate poticniri omeneşti şi calamităţi naturale, de viruşii mâniei, invidiei, urii, de nebunia vărsării de sânge în războaie, de setea colectivă a unor seminţii de a umili alte seminţii. A da unui călător o cană de apă, fără a-l întreba de ce s-a pornit la drum, a pofti pe nişte străini la un ceaun de lapte de capră, aburind a proaspăt şi a veşnicie, iată minunea mândriei de a fi român, iată calitatea genetică ce ne deosebeşte benefic de alţii.

La 10 iunie, la Chişinău, şi-a ţinut lucrările primul Congres al FDRM, cea mai mare organizaţie a românilor de peste hotarele actuale ale României, care şi-a pus ca scop restituirea necondiţionată a numelui de român în RM şi integrarea europeană, dar şi proiectarea strategiei trecerii viitoarelor tenebre climaterice şi globalizatoare ale întregului popor român. Congresul a adoptat rezoluţia „starea naţiunii române”, iar ca lozincă îndrumătoare – cuvintele simple ale lui Mihai Eminescu: „Voim să fim ceea ce suntem – români!”. Un ceaun de lapte proaspăt, aburind a veşnicie, împuternicind nesaţul de a fi, de a fi români, oameni de omenie.

autor:Andrei Vartic

sursa:http://www.timpul.md/Rubric.asp?idIssue=557&idRubric=5805

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ