Comemorarea victimelor stalinismului

0
82

parastas
 

La Chişinău, circa 150 de persoane au participat la un miting de comemorare a victimelor represiunilor politice ale fostului regim comunist din perioada sovietică.

Mitingul a început cu un parastas de pomenire, oficiat de preoţi de la Mitropolia Basarabiei.

Foştii deportaţi cer autorităţilor Republicii Moldova compensaţii, înlesniri, protecţie socială şi egalare în drepturi cu alte categorii social vulnerabile, dar şi simplificarea Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Pentru a-şi recupera averea pierdută, spune ei, trebuie să treacă printr-un proces îndelungat şi birocratic.

Foştilor deportaţi şi supuşi represiunilor politice li se cere să prezinte, odată cu cererea de restituire a bunurilor ori de compensare a valorii acestora.

Am scris şi o carte – „Lupii”. Tot ce ţin minte – am scris. Cât am scris, am plâns. E foarte greu să-ţi aminteşti. Retrăieşti totul din nou, tot calvarul neomenesc.

 

Margareta Cemârtan-Spânu

La acestea se adaugă un set de minimum şapte acte, inclusiv legitimaţia pentru acordarea înlesnirilor, certificate de moştenitor şi acte ce confirmă starea de rudenie cu persoana supusă represiunilor, spune Valentia Sturza, preşedinta Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici, acte pe care de multe ori nici nu le au.

„În 1949 am fost dusă împreună cu mama mea. M-au ţinut vreo săptămână de zile, ca până la urmă să mă dea la casa de copii, iar pe mama la tăiat pădure.”, spune Nadejda Mândrescu, o fostă deportată.

„Când am revenit, casa era demolată, iar eu am umblat toată viaţa pe drumuri. Şi acum nu am viaţă. Sunt deja pensionară, şi cu o pensie de 500 şi ceva de lei (n.r. aproximativ 40 de dolari) tare greu trăiesc.”

Valentina Sturza povesteşte : „În 1940, în 1949, 1951 au fost deportaţi de pe meleagurile noastre peste un milion de oameni. S-au întors de acolo şi au rămas acum în viaţă doar nouă mii de persoane. Nimeni nu vrea să ştie câţi au mai rămas în viaţă.”

„Aveam 6 ani şi jumătate. Ne-au dus în regiunea Kurgan. Ne-au dus, ne-au chinuit, chiar şi copii fiind, ne-au pus la lucru. Păşteam mânzi sălbatici”, îşi aminteşte Margareta Cemârtan-Spânu.

Dar eu aveam 7 ani. Pe noi în regiunea Tiumeni ne-au dus. Nu ne vedeam părinţii, toţi lucram la încărcat vagoane în Siberia. Nu am avut copilărie.

 

Nadejda Pascal

„Am scris şi o carte – „Lupii”. Tot ce ţin minte – am scris. Cât am scris, am plâns. E foarte greu să-ţi aminteşti. Retrăieşti totul din nou, tot calvarul neomenesc.”

„Aşa că….bucurie – nimic. Alţii au lucruri frumoase de care-şi aduc aminte din copilărie, la mine deloc. Când am revenit în Moldova, am nimerit în orfelinatul sălbatic. Nu ştiam limba mea deloc, am început s-o studiez din nou”, spune Margareta Cemârtan-Spânu.

„Dar eu aveam 7 ani. Pe noi în regiunea Tiumen ne-au dus. Nu ne vedeam părinţii, toţi lucram la încărcat vagoane în Siberia. Nu am avut copilărie”, spune Nadejda Pascal.

„Am pierdut şi limba. Eu nu înţeleg limba mea. Am scris în limba rusă. Am învăţat în limba rusă, dar vai de învăţătura aceea”, mai spune ea.

Dintre autorităţi, la miting a participat doar primarul general al Chişinăului, Dorin Chirtoacă.

Primarul general al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, a spus că face parte dintr-o familie de deportaţi

„Fac parte şi eu dintr-o familie de deportaţi. Dar nu din acest motiv ţin să vă spun că problema se va rezolva, ci din motivul că autoritatea publică trebuie să-şi facă datoria faţă de cei care au fost nedreptăţiţi”, a spus primarul Chişinăului.

„Şi Primăria va lupta alături de dumneavoastră pentru restabilirea şi apărarea acestor drepturi.”

Dorin Chirtoacă a promis foştilor deportaţi că va contribui la instalarea unui monument în cinstea celor care au fost duşi în Siberia şi că va încerca să poarte un dialog cu puterea centrală pentru a „îndrepta problema” cu certificatele de moştenitori şi cu repunerea lor, de facto, în drepturi.

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/07/070706_chisinau_miting.shtml

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ