Conştiinţa naţională şi eroii timpului nostru

0
21

Soroca unire
Dacă în vara lui 1940 poporul român nu s-a ridicat să-şi apere ţara ruptă în bucăţi de Hitler şi Stalin, răspunsul trebuie să-l căutăm tot în arderea conştiinţei naţionale de către demonii petei (Dostoevskii le-a spus „bessî”). Polemica lui Mircea Eliade cu politrucii din presa de atunci – infiltraţi mai ales de URSS -, deconspiră încă din anii 1930-1936 pe autorii apocalipsei care a urmat după destrămarea României Mari, genocidul fizic, spiritual şi economic practicat cinic de comisarii Kominternului, dar şi ofensiva mediatică brutală declanşată acum la Bucureşti şi Chişinău împotriva dreptului natural al poporului român, egal cu al celui german sau evreu, de a se reuni într-un singur stat. Or, războiul împotriva lui Eminescu sau a mândriei de a fi român – ce destin mai are şi surcica!? – este provocat azi de odraslele vechiului regim bolşevic, făcute peste noapte apologeţi ai „noii ordini mondiale”.

Şi la început de mileniu III pata de pe floare vrea să fie mai importantă decât floarea. Încercarea ei face parte din fiinţare, dar pentru alt pol al misterului fiinţării. Noutatea vine de la faptul că ideologii petei, haosului, putreziciunii, războiului permanent, vulgarităţii, ambiguităţilor, amoralităţii afişate ca libertate şi a libertăţii afişată ca drept la orice sunt folosiţi ca arme de distrugere în masă în războaiele pe care statele, economiile, etniile, religiile le duc năprasnic şi în Globalizare. Ajunşi cavaleri întunecaţi ai editorialului şi talk-showului, ei destrămă „democratic” vectorul patriotic prin masmedia cumpărată sau aservită tot „democratic”. Cum? Propagând zi de zi opinii otrăvite despre istorie, limbă, morală, spiritualitate, religie, demnitate, adică distrugând zi de zi conştiinţa naţională. Ei ne învaţă că limba ţării e limbă de closet, că economia de corupţie
e provocată de sufletul poporului, că ortodoxia – şcoala iubirii – violentează sufletul copilului.

Nu dăm aici alte detalii ale problemei. Accentuăm doar că aceşti „metafizicieni” ai esteticii fără etică şi ai moralei fără Dumnezeu – noi le spunem patafizicieni – se pretind şi eroi ai timpului nostru. Împinşi în funcţii importante în stat sau partide, în masmedia şi artă, uneori şi în biserică, destrămătorii naţiunilor contemporane se vor cu înverşunare şi eroi ai timpului nostru, Kogălniceni şi Bălceşti, Brătieni şi fii ai lui Iuliu Maniu sau Constantin Stere. Nu pot, însă, reuşi fiindcă la români, ca şi la americani, ruşi sau chinezi devine erou al timpului său doar acela care înmulţeşte conştiinţa naţională şi o transformă în bastion al interesului naţional. Anume acest rost fundamental a fost transmis patriarhilor Unirii de la 1859 de către basarabeanul Alexandru Hâjdău (vezi „Epistola către români”). În acest martie înflorit, când sărbătorim 90 de ani de la votarea Actului Unirii Basarabiei cu România, epistola bătrânului Hâjdău ne este carte de citire.

Cum Ştefan Muşatin a devenit eroul Ştefan cel Mare şi Sfânt? Ce ne ajută să avem copii sănătoşi şi frumoşi? Ce ne ţine drepţi şi puternici pe verticală? Nu un politician, ci un poet, Vasile Romanciuc, răspunde fundamental la aceste întrebări: conştiinţa naţională.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ