Costin Nicolae

0
19

Nicolae Costin

Nicolae Costin – unul dinte fruntaşii Mişcării Naţionale din Basarabia, primul primar democrat (1990-1994) al capitalei R. Moldova independente.

Cred că la începutul anului curent chişinăuienii, dar şi alţi conaţionali de-ai noştri, şi-au amintit de Nicolae Costin cu o strîngere de inimă mai puternică decît de obicei. Doar au trecut deja cincisprezece ani de cînd neuitatul primar de Chişinău s-a prăpădit, atît de tragic! Şi cînd te mai gîndeşti că la începutul acestei primăveri ar fi împlinit abia 74 de ani…

A fost Nicolae Costin, indiscutabil, una dintre personalităţile cele mai charismatice, mai iubite şi mai preţuite la noi, în anii ’80-’90 ai secolului trecut. Născut la 7 aprilie 1936, în satul Pecişte din părţile Rezinei, s-a impus ca om politic, unul din fruntaşii Mişcării de emancipare naţională a românilor din Basarabia sub ocupaţie sovietică. A fost profesor universitar, deputat în primul Parlament, ales democratic, al Republicii Moldova, preşedinte al Consiliului Municipal şi Primar General al municipiului Chişinău (1990-1994). Membru fondator şi preşedinte al Executivului Frontului Popular din Moldova (FPM), formaţiune care milita pentru unificarea Basarabiei cu România, prin activitatea sa a contribuit substanţial la procesul de renaştere naţională a Basarabiei. A luptat cu ardoare pentru soluţionarea eficientă a problemelor limbii române, pentru revenirea noastră la grafia latină, participînd la elaborarea legilor cu privire la funcţionarea limbii oficiale şi a celorlalte limbi vorbite în R. Moldova. Este unul dintre autorii Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova (27 august 1991).

Sînt mari şi de neuitat eforturile reformatoare ale lui N. Costin în calitate de primar al Chişinăului. Ales preşedinte al Consiliului orăşenesc Chişinău, în 1990, a devenit primul primar al municipiului Chişinău, promovînd mai multe reforme menite să contribuie la dezvoltarea în condiţii noi a capitalei noastre. A contribuit mult, împreună cu ministerele din Republica Moldova, cu instituţiile de cultură din municipiu (inclusiv cu noua, pe atunci, conducere a BM „B.P. Hasdeu”), la deschiderea liceelor specializate (român-englez „Mircea Eliade”, român-italian „Dante Alighieri”, român-francez „Gheorghe Asachi”, român-german „Mihail Kogălniceanu”); la inaugurarea unor noi biblioteci, inclusiv de carte românească („Onisifor Ghibu”, „Transilvania”…); la redeschiderea bisericilor, inclusiv a Catedralei din centrul Chişinăului; la restaurarea monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfînt din Chişinău. În timpul cît a fost N. Costin primar de Chişinău au fost instalate şi dezvelite noi busturi ale clasicilor literaturii române pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfînt”. A susţinut reînvierea datinilor legate de sărbătorile creştine (Crăciunul, Paştele, Duminica Mare, Hramul), stabilirea tradiţiei sărbătoririi Zilei Independenţei Republicii Moldova şi Zilei Limbii Române. Alte merite ale sale ţin de demolarea, fără vărsări de sînge, a statuii lui Lenin din centrul Chişinăului; readucerea la locul iniţial de amplasare a monumentului, restaurat, al lui Ştefan cel Mare; organizarea rezistenţei împotriva mişcărilor secesioniste; stabilirea legăturilor de colaborare cu mari oraşe din România, Grecia, Turcia, Franţa, Italia, Ucraina, SUA ş.a. N. Costin a fost artizanul reinstituirii, în spiritul tradiţiei naţionale, a funcţiilor de prefect şi primar, precum şi al reintroducerii denumirilor de comună, judeţ, municipiu, sector (în municipii) etc. A lansat ideea includerii satelor din împrejurimile Chişinăului în componenţa municipiului, pentru a echilibra componenţa demografică.

În noiembrie 1993, lui N. Costin i s-a acordat titlul de „Cetăţean de Onoare al municipiului Botoşani” – se pare că a fost unica distincţie pe care a primit-o în timpul vieţii, la atîtea merite cîte le avea!… Prin contrast, la 9 august 1994, prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, Nicolae Costin a fost eliberat din funcţia de primar al Chişinăului, fiind trecut în „rezerva de cadre a Guvernului”. Odată cu demiterea sa a încetat şi activitatea Consiliului Municipal Chişinău. Se crease impresia, atunci, că viaţa Chişinăului, o viaţă a urbei, cel puţin, s-a oprit… Curînd avea să se oprească şi inima lui Nicolae Costin: în urma unei grele suferinţe, s-a stins din viaţă, pe 16 februarie 1995, la vîrsta de 59 de ani. Moartea sa continuă a rămîne un mister. Oficial, cauza decesului ar fi fost leucemia. Post-mortem, prin hotărîri ale consiliilor municipale, numele lui Nicolae Costin îl poartă cîte o stradă din Iaşi şi din Chişinău. „Nicolae Costin a fost un mare singuratic, puţin înţeles şi susţinut. Nu s-a acceptat niciodată un prizonier al trecutului, un ratat al istoriei. După măsura sa de înţelegere a lucrurilor avea un ritm prea accelerat. Se grăbea…”, avea să mărturisească peste ani soţia regretatului primar, dna Iuliana Gorea-Costin.

***

La 16 februarie a.c., cînd s-au împlinit 15 ani de la trecerea la cele veşnice a primului primar nesovietic al Chişinăului, Nicolae Costin, Primăria capitalei şi Asociaţia Parlamentul-90 au organizat o suită de acţiuni comemorative. Dintre acestea, amintim simpozionul In memoriam Nicolae Costin şi o expoziţie de artă despre anii de renaştere naţională. Menţionăm şi implicarea bibliotecarelor de la BM „B.P. Hasdeu” la desfăşurarea manifestărilor omagiale. La mormîntul lui Nicolae Costin de la Cimitirul Ortodox Central de pe str. Armenească s-a ţinut un parastas în memoria marelui dispărut. În aceeaşi zi, în incinta Primăriei a fost inaugurată o placă comemorativă Nicolae Costin.

Printre evenimentele ce au avut loc în ziua de 7 aprilie a.c., legate de omagierea protestelor din 7 aprilie 2009, s-a înscris şi comemorarea regretatului compozitor Ion Aldea-Teodorovici şi cea a lui Nicolae Costin, ambii născuţi în această zi, de Buna Vestire. După un parastas, consacrat celor doi martiri ai Neamului, care a avut loc la Cimitirul Ortodox Central din str. Armenească din capitală, pe faţada clădirii de pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt nr. 132, unde a locuit Nicolae Costin, a fost dezvelită o placă comemorativă. În faţa celor prezenţi au luat cuvîntul primarul general al capitalei, Dorin Chirtoacă, soţia regretatului Nicolae Costin, Iuliana Gorea-Costin, ex-ministrul Culturii, Ion Ungureanu, ex-preşedintele primului Parlament al R. Moldova, prof. univ. Alexandru Moşanu, consilierul municipal Mihai Severovan ş.a.

„Nicolae Costin a fost o personalitate ieşită din comun, unul dintre primii exponenţi ai mişcării de eliberare şi renaştere naţională, dar şi unul dintre primii politicieni care au demonstrat că sunt extrem de devotaţi cauzei naţionale. Acest devotament a fost îmbinat cu profesionalism, curaj şi raţiune; a fost temelia care i-a dat putere lui Nicolae Costin şi tuturor celor care au colaborat cu el,” a menţionat în alocuţiunea sa prof. univ. dr. hab. Alexandru Moşanu. Placa a fost sfinţită de un sobor de preoţi ai Catedralei „Sfînta Teodora de la Sihla” în frunte cu parohul acesteia, protoiereul Ioan Ciuntu.

***

Încercînd să enumăr meritele primarului Nicolae Costin, am omis – intenţionat – unul care mi se pare cu totul deosebit. Îl vom savura împreună, la finele acestei evocări a figurii luminoase a lui N. Costin. Astfel, la propunerea sa, străzile municipiului Chişinău au primit nume cu un subliniat caracter naţional (Decebal, Traian, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrîn, Mihai Viteazul, Nicolae Milescu Spătarul, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni, Constantin Brâncuşi, Pan Halippa, Sfatul Ţării, Bucureşti, Calea Ieşilor, Bucovina, Cetatea Albă, Putna, Voroneţ, Hotin…). Cele aproximativ 700 de străzi, stradele, pieţe, parcuri, grădini din capitala basarabeană, pînă în 1989 fiind aproape că în totalitate ruseşti, prin efortul lui N. Costin şi al unei comisii care se bucura de tot sprijinul primarului, au revenit la firesc. Aceste simboluri ale municipiului au prins a vorbi româneşte, a ne povesti istoria strămoşească, a ne ilustra cultura şi demnitatea naţională… Schimbarea – atît de necesară nouă, atît de jinduită de noi! – a provocat, fireşte, nemulţumirea unor grupări politice antiromâneşti, care au cerut, în fiecare campanie electorală, revenirea la vechile nume sovietice ale străzilor Chişinăului. Din fericire, schimbarea la faţă a Chişinăului, care a fost posibilă prin participarea cea mai energică a primarului N. Costin, nu a fost modificată în vreun fel şi să sperăm că niciodată nu se va reveni la acel Chişinău în care aveai senzaţia că te afli într-o provincie rusească. În prezent, de cincisprezece ani deja, graţie înţelepciunii, inteligenţei, curajului, simţirii patriotice a lui N. Costin, Chişinăul nostru este, cel puţin la capitolul toponimie, un oraş românesc şi european. Măcar şi pentru aceasta îl vom pomeni mereu, cu drag şi cu recunoştinţă, pe cel care a fost Nicolae Costin.

CRONICAR

A CĂZUT O STEA

In memoriam Grigore Vieru

A căzut o stea în iarba simplităţii

A căzut firul ierbii sub coasa nopţii

Sângele lui era Prutul care izbea năvalnic

inima românului

Şi nici un baraj de ură străină

nu a stăvilit dragostea sa imensă

şi fierbinte ca soarele de pe porţile

maramureşene

pentru pământul acesta în care cresc

cuvintele

lui Mihai Eminescu

ca florile din cununa Unirii

ca lacrimile Maicii Domnului

A căzut… şi un izvor a ţâşnit limpede

dintre zidurile

prăbuşite ale imperiilor

în care copiii îşi oglindesc feţele rotunde

şi frumoase

ca România reîntregită

Cluj-Napoca, 18 ianuarie 2009

REMEMBER

În contextul comemorării redutabilului primar de Chişinău Nicolae Costin, inserăm un interviu inedit cu consoarta regretatului profesor, politician şi patriot – dna ambasador Iuliana GOREA-COSTIN, fostă profesoară şi director la faimosul cândva Liceu român-englez „Mircea Eliade”. Mulţumim colegei Tamara GORINCIOI, de la ziarul municipal „Capitala”, care ne-a pus la dispoziţie, cu multă amabilitate, acest text ce va trezi un firesc interes al cititorilor noştri.

„ACUM, CÂND LUCRURILE REVIN LA NORMALITATE, S-AR PUTEA ELUCIDA ADEVĂRATA CAUZĂ A MORŢII LUI NICOLAE COSTIN ŞI NU NUMAI A LUI…”

– Stimată Doamnă Iuliana Gorea-Costin, cum v-aţi cunoscut cu distinsul om politic Nicolae Costin?

Iuliana Gorea-Costin: Era în anii 1989-1990. Colectivul Şcolii nr. 1 (actualmente Liceul român-francez „Gheorghe Asachi”), unde aveam ore de limbă română (pe atunci suplineam şi funcţia de inspector şcolar la direcţia Centru de învăţământ a or. Chişinău, apoi la Ministerul Învăţământului), a înaintat candidatura mea pentru alegerile în primul Parlament democrat al R. Moldova, pe o circumscripţie în care candidau tocmai 18 aspiranţi. După primul tur am rămas eu şi vestitul „istoric” Vasili Iakovlev. Şi iată că după o dezbatere televizată, mi-a telefonat Nicolae Costin (nu comunicasem niciodată anterior cu el) şi m-a felicitat pentru prestaţie. Candidam în zona centrală a Chişinăului, care era locuită preponderent de electoratul alolingv. Întrucât Iakovlev era unul din liderii Interfrontului, asupra mea s-au aruncat toate forţele şi
s-au utilizat cele mai neortodoxe metode… Am pierdut cu o diferenţă de circa 200 voturi. Fiind deja primar, la propunerea organizaţiei din sectorul Centru a Frontului Popular, Nicolae Costin m-a invitat la Primărie, propunându-mi să candidez la funcţia de viceprimar pentru cultură şi învăţământ. De această dată nu mi-au ajuns câteva voturi… Deciziile se adoptau greu şi unii consilieri municipali insistau să revin într-o altă şedinţă, dar am refuzat. Mai târziu, m-a contactat din nou N. Costin, spunându-mi că are o altă propunere pentru mine… Mi-a propus mâna şi inima.

– Pe atunci era apogeul Mişcării de Eliberare Naţională. A fost idealul care v-a apropiat?

– Ne-au unit aceleaşi idealuri, aceleaşi principii şi valori. Aveam senzaţia reflectării unuia în celălalt, aveam aceleaşi cărţi şi poezii preferate, îngânam aceleaşi cântece, aveam aceleaşi convingeri… Deşi venea de la catedra de comunism ştiinţific, Nicolae Costin era un anticomunist convins, pentru că el nu doar îi citise, el îi înţelesese pe Marx şi Engels.

– Se spune că în spatele unui bărbat puternic stă neapărat o femeie. Vă cerea opinia, fiind deputat, primar, soţ, iubit?

– Discutam despre toate. Nu-mi spunea însă despre ameninţările la care era supus. Ne proteja pe noi, pe cei din jur… Nicolae Costin împărtăşea convingerea că frica, odată infiltrată în oameni, e foarte greu de scos.

– În ultimii ani vă mărturisea că are adversari, inamici, probleme?

– Comenta doar ceea ce apărea în presă, zvonurile, calomniile, care se răspândeau la adresa noastră (primeam diverse scrisori de ameninţare sau prin care se încerca dezbinarea noastră). Întotdeauna însă sublinia: sunt slabi şi laşi, de aceea acţionează din umbră.

– Prin culise se vorbea că omul politic Nicolae Costin a fost înlăturat de KGB. Probabil cunoaşteţi mai multe. În acei ani a fost declanşată o anchetă, doar erau ai noştri la putere?

– Nicolae Costin era conştient că a fost contaminat. Medicii germani, unde am mers pentru consultaţii, se întrebau: „Cum şi unde a putut fi contaminat?!…” În acelaşi timp Nicolae ne asigura: „Dacă există un caz, un om, dintr-o mie, care poate învinge această maladie, acel om voi fi eu.” Dar… Au urmat alte atacuri: demiterea lui Nicolae Costin din funcţia de primar ales, prin decretul preşedintelui Mircea Snegur. Urmare a acestui decret şi primarul general, şi Consiliul Municipal, ales în mod democratic, şi-au încetat activitatea. Amintesc că actul de demitere a lui Nicolae Costin din funcţia de primar general al municipiului Chişinău a fost contestat în toate rapoartele de monitorizare ale Consiliului Europei, ale Congresului puterilor locale şi regionale al Consiliului Europei, drept act ilegal, care încălca Constituţia Republicii Moldova, normele democratice… În timp ce Nicolae Costin lupta cu boala, iar în fostul lui birou, de la primărie se făceau reparaţii capitale, Procuratura ne târa prin toate instanţele de judecată… Apartamentul în care locuiam era la etajul 5 (b-dul Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 132), fără ascensor. Fiind bolnav, Nicolae nu putea urca scara şi mergea deseori la fiu sau la soră-sa, care locuiau în blocuri cu ascensor. Astfel că nici ultimul Crăciun şi revelion nu le-am putut trăi acasă. Cedasem apartamentul nostru lui Vasile Dombrov, directorul Liceului „Vasile Alecsandri”, următorul la rând după mine, în schimbul unui apartament situat la etajul 2. Ei bine, la insistenţa Procuraturii am trecut prin toate instanţele judecătoreşti, ajungând până la şedinţa prezidiului Curţii Supreme. Nu cred că în istoria Procuraturii sau Justiţiei mai sunt cazuri similare. Hărţuiala la care eram supuşi i-a zdruncinat şi mai mult sănătatea şi i-a apropiat sfârşitul. S-a stins în dureri cumplite şi chinuri sufleteşti nebănuite. Puterea însă a încercat să-şi impună scenariul şi la înmormântare… M-au ajutat colegii de la Liceul român-englez „Mircea Eliade” şi prietenii lui Nicolae Costin, cărora le mulţumesc mereu, să-i îndeplinim testamentul, mărturisit regretatului părinte Vasile Petrache, de la Biserica „Sf. Ierarh Nicolae”. Carul mortuar a fost oprit de către credincioşi în faţa Bisericii „Sf. Nicolae”, sicriul dus în biserică, unde i s-a făcut prohodul. Îmi pare rău, cer iertare, dar şi mulţumesc oamenilor de bună credinţă care din lipsă de informaţii, deşi împânziseră străzile Chişinăului în acea zi cu ploaie,
n-au putut să-şi ia rămas bun creştineşte de la el. Niciun post de radio sau TV n-a transmis nimic despre înmormântarea lui Nicolae Costin! După înmormântarea lui, deja prin în martie 1995, când am participat cu liceenii şi profesorii de la Liceul „Mircea Eliade” la greva întru apărarea istoriei şi limbii române (valori pentru care Nicolae Costin şi-a jertfit viaţa), cineva din umbră îmi trimitea scrisori şi telefoane de ameninţare, iar pereţii liceului erau „zugrăviţi” cu inscripţii injurioase la adresa mea. Mi s-au fabricat dosare pentru a fi înlăturată din serviciu în timpul când eram director la Liceul „Mircea Eliade”. Dar şi pe când eram ambasador la Strasbourg, mi se insinua că aş fi făcut invitaţii pentru deschiderea vizelor (la cererea înaintată Procuraturii Generale şi Serviciului de Securitate al R. Moldova, mi s-a răspuns că firma care fabrica, contra cost, invitaţiile în numele meu este dată dispărută…). Curtea de Conturi, „din greşeală” îmi tot atribuia încălcări financiare. La contestarea mea, hotărârile publicate erau înlocuite fariseic cu formula: „A se exclude alin. X din Hotărârea Y…” Cine căuta în hotărârile anterioare, pentru a vedea despre care alineat era vorba? Oamenilor le rămânea în minte numele meu alături de o fraudă. Misiunii diplomatice de la Strasbourg i se aproba cel mai mic buget (finanţarea venea cu întârziere de jumătate de an), aveam angajat doar un singur diplomat (la principala organizaţie paneuropeană!) şi locuiam cu secretara şi cu şoferul în acelaşi apartament… În final, când s-a instaurat guvernarea lui Voronin, am devenit şomer oficial în R. Moldova. Mulţi judecători, cu ochii plecaţi, întreprindeau ce le dicta Puterea. Unicul care a dat dovadă de curaj şi onestitate a fost judecătorul Nicolae Timofti.
M-aţi întrebat de ce „ai noştri la putere” nu au cerut elucidarea cauzei morţii lui Nicolae Costin? Cred că abia acum, când lucrurile în R. Moldova revin la normalitate, s-ar putea elucida adevărata cauză a morţii, învăluită în mister, a lui Nicolae Costin, ca şi a lui Gheorghe Ghimpu, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Ion Vatamanu, Lidia Istrati, Mihai Alexeiciuc, Nina Bucătaru…

– Ce proiecte nerealizate mai avea
N. Costin până la dramatica dispariţie?

– Cred că cel mai important proiect pe care l-a realizat a fost cel ce ţinea de restabilirea demnităţii naţionale, de libertatea conştiinţei şi crearea condiţiilor pentru afirmarea unei mentalităţi libere de prejudecăţi… Nicolae Costin şi-a propus să le redea oamenilor de cultură drepturile binemeritate. Printre aceste acţiuni se înscrie şi conferirea titlului de Cetăţean de Onoare al Chişinăului ilustrului lingvist român, de origine basarabeană, dar de talie europeană şi chiar mondială, Eugen Coşeriu. Puţini ştiu că la 28 iunie 1991, ora 00.01, chiar dacă era ameninţat cu o „baie de sânge”, a început strămutarea statuii lui Lenin din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Aceasta se întâmpla cu două luni înainte de puciul de la Moscova! Avea încă multe proiecte şi idei pe care dorea să le realizeze, regreta că bugetul lăsat la dispoziţia Primăriei de către Guvern nu ajungea pentru întreţinerea elementară a necesităţilor urbei. Trecerea la economia de piaţă abia începea… Unul din proiectele sale se referea la inaugurarea unei Alei a clasicilor literaturii universale, perpendiculară pe Aleea Clasicilor, bustul lui Mihai Eminescu fiind la intersecţia lor.

– Înainte de stingere a lăsat un mesaj?

– Nu credea că va muri…Totdeauna însă m-a rugat să am grijă de mine, de Cornel, de Victor…

– Cine i-au fost prietenii adevăraţi, până la urmă, şi cine i-au întors spatele în clipele cele mai grele?

– Prietenii lui erau Alexandru Moşanu, Ion Hadârcă, Ion Ungureanu, Nicolae Dabija, Victor Bucătaru, Mihai Ghimpu, regretaţii Gheorge Ghimpu, Ilie Coşanu, Mihai Alexeiciuc… Din păcate, numărul celor care l-au lovit şi nedreptăţit e mult mai mare, aceştia însă o făceau din umbră.

– S-a încercat să se arunce umbre chiar şi asupra dragostei Dvs. Dar, orice s-ar fi spus, se ştie că aţi fost un cuplu de invidiat. Păstraţi scrisorile, cadourile?…

– Unii, dacă nu au reuşit în timpul vieţii să ne despartă, încearcă şi după moartea lui. Îmi amintesc de Marea Adunare Naţională, de Declaraţia de Independenţă, de atitudinea exprimată de Nicolae Costin împotriva intrării R. Moldova în CSI, discursurile sale în faţa combatanţilor etc. După aceste acţiuni urmau, de obicei, ameninţări, iar într-o zi am găsit uşa apartamentului în care locuiam stropită cu o soluţie care ne-a provocat şi mie, şi lui Nicolae Costin erupţii pe tot corpul. Cât despre scrisori, cadouri… Nu ne-am despărţit niciodată atât de mult, încât să ne scriem scrisori. Cel mai de preţ cadou însă rămâne Lumina sufletului său.

– Intenţionaţi să scrieţi memorii?

– După ce termin albumul Ne vom întoarce într-o zi. In memoriam Nicolae Costin, voi scrie nişte aduceri-aminte. Cred că sunt necesare pentru a scoate la lumină mai multe lucruri cunoscute şi necunoscute din spirala tăcerii.

– Povestiţi-ne, Vă rog, câte ceva, despre copii şi despre preocupările Dvs. în timpul de faţă.

– Cu Victor şi Cornel, fiul lui Nicolae Costin, suntem din 2003 mai mult la Bucureşti decât la Chişinău. Victor a absolvit Academia Diplomatică „Nicolae Titulescu”. Ambii sunt căsătoriţi. În familia Iuliei şi a lui Corneliu Costin s-au născut şi cresc doi copii minunaţi: Ana şi Nicolae. Am o relaţie specială de preţuire cu ambii, mi-au fost şi îmi sunt alături mereu. În ultimii ani am participat la mai multe dezbateri, inclusiv televizate şi radiofonice, la Chişinău şi la Bucureşti, la care prezentam şi atrăgeam atenţia asupra situaţiei complicate, dramatice, din perioada guvernării comuniste. Mi s-a transmis că angajaţii Ambasadei R. Moldova la Bucureşti erau obligaţi să-mi supravegheze fiece pas şi să raporteze imediat, direct lui Voronin. În cadrul manifestărilor consacrate Sărbătorii Limba noastră cea română, din 31 august 2008, am fost preîntâmpinată să vin mai rar la Chişinău, pentru că sunt pe lista celor peste o sută „ce vor muri în accidente”… A urmat moartea lui Grigore Vieru…

– Care ar fi mesajul pe care i l-aţi trimite în ceruri?

– Cred că sufletele lui Nicolae Costin, Gheorghe Ghimpu, al Doinei şi al lui Ion Aldea-Teodorovici, Ion Vatamanu, Grigore Vieru sunt într-o permanentă comunicare cu noi. Cred, Crucea purtată de ei „ară-n ceruri adevărul”. Cred că „cei născuţi în Zodia Sufletului, cu cât mai greu îi apasă soarta, cu atât mai sus li se înalţă Duhul”…

Nicolae Dabija, scriitor:

„Nicolae Costin a ştiut să se facă iubit de lumea de bună credinţă. Când a venit în fruntea urbei noastre, a găsit un oraş rusesc, iar când a plecat, a lăsat în urmă un oraş românesc. Acesta e marele său merit”.

Ion Ungureanu, actor, regizor, ex-ministrul Culturii:

”A fost un strateg, un om cu gândire de stat. A fost un domn, nu numai primar. Marea Adunare Naţională, la care şi-a pus umărul, n-a fost un vis. Atunci, când s-a trezit poporul nostru, a fost o culme şi numele lui Nicolae Costin va fi legat de această culme. În cartea de Aur a neamului nostru, numele lui va fi înscris cu litere de aur ca al unuia dintre cei mai bravi feciori ai săi.”

Alexandru Moşanu, istoric, ex-preşedintele Parlamentului Republicii Moldova:

„Nicolae Costin a fost în primele rânduri, de la începutul mişcării noastre, mai bine zis, din perioada celei de-a treia etape a mişcării de eliberare naţională. El a luptat împreună cu colegii săi, cu sute de mii de basarabeni şi transnitreni, pentru obţinerea independenţei faţă de Uniunea Sovietică.”

Oleg Cernei, consilier în Primăria Chişinău :

„A fost promotorul mişcării studenţeşti. El a fost primul care a susţinut înfiinţarea Ligii Studenţilor din Republica Moldova. A fost cel care a schimbat psihologia Chişinăului, a făcut ca el să fie un oraş al nostru, al românilor.”

Victor Bucătaru, regizorul şi producătorul filmului documentar „Ne vom întoarce într-o zi… In memoriam Nicolae Costin”:

„M-a uimit iscusinţa şi metodele sale de soluţionare a celor mai alunecoase probleme. Să ne amintim actul de redenumire a străzilor, demontarea monumentului lui Lenin în ajun de 28 iunie. Dacă Nicolae Costin acorda cetăţenie de onoare ilustrului lingvist Eugen Coşeriu, astăzi se acordă mai multă atenţie  Cleopatrei Stratan, de exemplu. Costin sprijinea oamenii de cultură, le acorda apartamente, îi promova. Astăzi mai puţin se întâmplă acest lucru. Apreciam în omul Costin calmul şi diplomaţia. Cum ştia el să-i învăluie pe acei intrefrontişti din consiliu pentru ca să voteze o decizie sau alta proromânească! De ce a plecat sau a fost plecat ? Am impresia că discursul său de la Primărie de ziua Independenţei, în faţa oaspeţilor din România, unde erau reprezentanţi ai tuturor judeţelor şi consiliilor municipale din 1991  a jucat un anumit rol. La o recepţie cu ei, s-au vorbit multe lucruri, printre care despre faptul că partea română urma să-l sprijine în scrutinul pentru preşedinţie. Serviciile secrete nu au pierdut vremea în zadar… În curând, s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat.  Cei de la putere se temeau că Nicolae Costin va româniza toată Basarabia.”

sursa: ziarul capitala

Marian Enache, ambasadorul Romaniei in Republica Moldova 1993-1996

„Nicolae Costin a fost in cetatea Chisinaului ceea ce a fost Grigore Vieru in poezie: un spirit luminos care a avut talentul de a apropia gandurile unele de altele, de a lega ideile cunoscute cu ideile mai putin cunoscute si de a infatisa aceste idei prin expresii precise si limpezi (asa cum spunea Helvetius despre aceste spirite).

Ca formatie Nicolae Costin a fost dascal in Pretoriul Universitatii. Si-a urmat menirea de a invata pentru el si de a-i invata pe altii. A facut-o cu seriozitate pentru ca inainte de toate, inainte de a fi profesor si cercetator in fibra lui intima era un invatator de adevaruri pentru studentii lui. Acest exercitiu de sinceritate intre mentori si discipoli s-a transformat in incredere si sperante intr-un viitor mai demn si mai bun pentru tinerii care mai tarziu i s-au alaturat in actiunile sale publice si au ramas atasati memoriei sale.

Nicolae Costin provine din spatiul Scolii, al Universitatii, dintr-un loc unde ideile si principiile sunt respectate si unde onoarea de a trai si de a incerca mereu sa-i ridici pe ceilalti in taria acestor idei si principii este o misiune permanenta.

Aceasta stare de spirit convertita apoi in credinta nestramutata a infaptuirii Binelui neconditionat a fost vocatia (vocea fiintei) profesorului Nicolae Costin. Acest segment esential al vietii lui Nicolae Costin este determinant pentru intelegerea si valorizarea ulterioara a faptelor si atitudinilor sale in spatiul public.

Patrunzand curajos in forumul cetatii ca lider al Miscarii de eliberare nationala in toata perioada cat s-a manifestat in viata publica, Nicolae Costin a fost un model de urmat pentru toti cei care detin demnitati si magistraturi publice pentru toti cei care vor sa conduca oameni.

El a luptat pentru demnitatea poporului sau, pentru independenta si integritatea tarii sale, a fost un fiu vrednic al neamului sau pe care l-a iubit, l-a indrumat, iar la nevoie s-a identificat cu el pentru a construi drumul libertatii in istorie.

…Era un om deschis, isi exprima gandurile clar si concis. Desi era un om care utiliza cuvintele, nu-i placea vorbaria goala si mereu accentua pe modul cum trebuie sa se realizeze lucrurile concrete. M-a frapat la el aceasta imbinare fericita dintre idei, initiative si spiritul sau pragmatic. Era hotarat si grabit sa infaptuiasca. Era un om cultivat, vesel, cu simtul umorului, dar un om grav cand era vorba de principii si fapte. Fiind o prezenta agreabila si un om “sfatos” primarul era bine primit, pretuit si indragit de toti diplomatii Ambasadei. Nu l-am auzit niciodata laudandu-se pe sine si defaimand sau ranind vanitatea altora. Personal ii pastrez o amintire curata si ma rog pentru el ca urmasii sa-i desavarseaza crezurile.

In muntele demnitatii inaltat in Republica Moldova de el si confratii sai de lupta si de idei, Nicolae Costin este o roca imposibil de dezagregat.

Fericit este poporul acela care stie sa-si cinsteasca oamenii mari, pe care el insusi i-a zamislit din aspiratiile sale cele mai inalte.”

Sursa: Biblio Polis
Foto: Chisinau.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ