Cronică de război (II)

0
12

De ANDREI VARTIC

gruzz100808oCinismul „umanist” al Rusiei a atins cote absurde. După ce a ucis jumătate din populaţia bărbătească a Ceceniei într-un război de peste 15 ani, război în care au murit şi mii de copii, femei şi bătrâni, anume Rusia dă lecţii de umanism Georgiei (şi întregii lumi) şi o acuză de genocid fiindcă luptă pentru aşi apăra teritoriul naţional. Săraca Cecenie!

Vezi de asemenea
Cronică de razboi (I)
(9 August, 2008)
După ce a alungat, încă în anii 1989-1990 pe toţi gruzinii din Osetia de Sud şi Abhazia, dinamitând întregul Caucaz, de fapt toată zona de nord a Mării Negre (prin crearea unor enclave independente în Karabahul de Nord, Krimea, Trasnistria, Găgăuzia, îngrozitoare bombe cu efect întârziat în acest cazan arhetipal al popoarelor), după ce a stopat prin război şi teroare democratizarea Armeniei, Azerbaijianului, Georgiei, Ucrainei şi Basarabiei, după ce a închis drumul Basarabiei (tot prin război şi teroare) spre reunirea naturală cu România (pe care o propunea şi Alexandr Soljeniţin), iată că tot Rusia strigă azi pe la Haga şi Strasburg să-i plângă întreaga lume de jele (Rusiei) că Georgia îşi apăra cu arma în mână hotarele! Bravo, Georgia!

Or, dacă pentru războiul Rusiei cu poporul cecen elita politico-militară a Rusiei mai avea nişte scuze – dă, Cecenia face parte din noul Imperiu rus -, atunci intrarea actuală, masivă a Armatei Ruse în Osetia de Sud şi Abhazia (peste 10.000 de soldaţi, inclusiv 4.000 de marinari din flota Mării Negre), bombardarea oraşelor Gori şi Poti – aproape o sută de morţi -, a văii Kondori, a aeroportului militar de la Tbilisi, a unor diversiuni ale serviciilor secrete ruse pe care nu le va putea dezvălui nici viitorul – , nu sunt altceva decât agresiune deschisă împotriva unui stat suveran. Dar cine are curajul să-i spună Rusiei, la ONU, Bruxelles sau Strasburg acest adevăr? Politica standardelor duble a devenit la începutul mileniului III politică oficială a lumii. De la Prut până la Marea Caspică aceste standarde duble, pe tot nordul Mării Negre, cu părere de rău, nu pot aduce pacea altfel decât pe calea unor necruţătoare războaie. Dar, să nu deznădăjduim!

Fiindcă toate aceste absurdităţi cinice ale politicii ruse, toate aceste necazuri sfâşietoare ale popoarelor din nordul Mării Negre, se întorc înmiit împotriva Rusiei însăşi, devin găuri negre ale colosului geografic rusesc pe care acesta nici nu şi le poate pronostica, nici nu şi le poate lichida. 700.000 de ruşi mor anual fiindcă consumă alcool în cantităţi ne-umane, inclusiv cantităţi uriaşe de alcool falsificat sau diferite surogate. Productivitatea muncii la ruşi este mult mai mică decât în Africa. Şi – dar asta este o greutate prea mare pentru eleganţii Vladimir Putin şi Dmitrii Medvedev, dă, Dimitrii Medvedev şi Vladimir Putin – generalui ruşi tare mai sunt graşi şi deformaţi de mâncare multă şi alcool. S-a văzut şi la Vladikavkaz, pe aeroport, când au ieşit să-l întâmpine pe V. Putin care venea direct de la Pekin.

În vara anului 1992 două batalioane de voluntari moldoveni neînarmaţi, care nu mirosiseră încă praful de puşcă, au nimerit la Tighina într-o ambuscadă a „speţnazului”, trupele de elită ale Armatei Ruse. În câteva minute au fost ucişi fără milă sute de tineri de 18-19 ani. Însă în zilele următoare canalele de televiziune ruse arătau cadavrele acelor voluntari şi demonstrau lumii întregi cât de barbari sunt moldovenii „fiindcă ucid populaţia civilă a Tighinei”. Nimic nu s-a schimbat de atunci în mentalitatea politicienilor şi generalilor ruşi. Mai mult, Patriarhul Rusiei, Alexei al II-lea, îi dă premii şi medalii comunistului Vladimir Voronin, îndrăgostitul „pe veci” de teroristul V. Lenin care a distrus Rusia cea velicoderjavnică şi pravoslavnică. Desigur, acei deputaţi „democraţi şi creştini” – unii pravoslavnici, alţii ateişti – care votează hostropăţurile politice ale V. Voronin în Parlamentul de la Chişinău ştiu de ce. Că, iată, nu i-am văzut niciodată, dar chiar niciodată, să critice măcar cât un vârf de unghie românofobia lui V. Voronin.

La ora când redactăm acest articol în Georgia războiul nici măcar nu se amână.

http://www.voceabasarabiei.com/html/unirea.html

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ