Cum i-am speriat pe spanioli

0
12

Un grup de patru reprezentanţi ai unei companii spaniole a venit, săptămână trecută, la Chişinău să vadă care sunt posibilităţile de a deschide o fabrică de tricotaje în R. Moldova. Aici, spaniolii au fost nevoiţi să plătească mită unui agent de circulaţie, au trebuit să fugă din hotel după prima noapte şi s-au ciocnit de dezinteresul autorităţilor locale de a atrage investitori străini. „Intenţionam să deschidem o fabrică de tricotaje în care să investim, pentru început, 160.000 de euro şi în doi ani să creăm 120 de locuri de muncă pentru cetăţenii de aici”, a declarat pentru JURNAL Joan Vidal i Bosch (foto), manager la compania spaniolă.

După toate „peripeţiile” pe care le-au avut aici, s-ar putea ca spaniolii să renunţe la planurile lor şi să-şi dezvolte afacerile în România, acolo unde au întâlnit mai multă deschidere din partea autorităţilor. Cei patru spanioli sunt angajaţii „Marcre” SL din Terassa, Spania. Aceştia au aflat de la un prieten italian că lângă România este o ţărişoară în care s-ar putea investi. Dacă tot veniseră la Bucureşti, au închiriat un automobil şi au ajuns la Chişinău. De la Ambasada Spaniei din Bucureşti au luat nişte pliante despre R. Moldova şi, cum pe acestea totul era „desenat” frumos, s-au pornit la drum fără frică. Şi fără să bănuiască ce-i aşteaptă.

Mită unui poliţist

Chiar la intrarea în Chişinău, un agent de circulaţie a oprit maşina în care se aflau cei patru spanioli şi ghidul lor originar din R. Moldova. Probabil, numerele străine ale automobilului l-au făcut pe poliţist să ridice bâta din dotare, fiindcă maşina se deplasa regulamentar. Agentul de circulaţie s-a apropiat de fereastra străinilor şi a cerut permisul de conducere al şoferului. L-a luat şi s-a dus în maşina lui de serviciu, s-a aşezat şi stătea acolo. „Nu înţelegeam ce se întâmplă. În Spania, agentul de circulaţie poate să-ţi ia permisul, să plece cu el în maşina lui pentru verificare, dar nu stă acolo mai mult de cinci minute. Al vostru nu ieşea şi gata din maşină. Băiatul din R. Moldova ne-a spus că, probabil, acesta vrea bani. I-am dat o bancnotă de 100 de lei moldoveneşti”, ne-a spus Joan Vidal i Bosch, manager la compania spaniolă şi şeful grupului care a venit în R. Moldova. După ce i-au „uns” buzunarul, poliţistul i-a întors imediat permisul de conducere şoferului spaniol şi i-a lăsat să-şi continue drumul (!).
Hotelul – dezastru!

În Chişinău avea să-i aştepte altă surpriză. Străinii căutau un hotel în centrul capitalei moldoveneşti. Au dat cu ochii de hotelul „Chişinău”. „Ooooo! Dacă poartă numele oraşului, trebuie să fie ceva bun. Mai ales că la intrarea în hotel şi la recepţie totul e din marmură şi o noapte de cazare costă tocmai 28 de euro”, şi-au zis spaniolii. Au plătit banii imediat la recepţia hotelului şi au urcat în camere. „Îmi venea să plâng când am văzut ce am găsit acolo. Unde am nimerit, mă întrebam”, ne spune Pilar Conovas. Delegaţia spaniolă a „rezistat” doar o noapte la hotel şi a plecat la altul.

La Botoşani e altfel

Primul lucru pe care l-au făcut aici a fost să meargă la Primăria Chişinăului. „Întotdeauna, oriunde ne-am duce, mergem şi discutăm cu administraţia oraşelor. De la acestea aflăm ceea ce ne interesează, dacă sunt sau nu spaţii disponibile pentru a închiria sau cumpăra, care sunt salariile medii şi în general posibilităţile de a investi”, susţin reprezentanţii „Marcre” SL. La Primăria noastră, însă, oficialii au dat din umeri. I-au ajutat numai cu un singur lucru – i-au trimis la o firmă privată al cărui sediu se află în apropiere de cel al Primăriei, care să le spună dacă sunt sau nu disponibile spaţii pentru deschiderea unei fabrici în Chişinău (!). Nici firma nu i-a putut „lămuri”. Le-au dat adresa lor de site şi le-au spus să urmărească pagina web că „poate la toamnă o să apară ceva”. Şi asta în timp ce aceloraşi spanioli, Primăria din oraşul Botoşani din România le-a pus la dispoziţie patru oficii publice care le-au prezentat toate ofertele existente în oraş pentru afacerea lor.

În locul autorităţilor

Cei patru spanioli au ajuns întâmplător la managerul general al fabricii de articole de marochinărie „Artima” din Chişinău, Alexandra Can. Nişte studenţi de aici le-au arătat străinilor fabrica şi aceştia au solicitat întâlnire cu doamna Can. Aşa au aflat cum este piaţa care-i interesează în R. Moldova, ce salarii se dau aici, care este legislaţia în domeniu etc. Alexandra Can a făcut acest lucru în locul autorităţilor care, oficial, cheamă investitorii străini în republică, dar în realitate se întâmplă cu totul altceva.

Controale dese şi interese protejate

Joan Vidal i Bosch a declarat pentru JURNAL că tot ceea ce ştia despre R. Moldova aflase în urmă cu patru ani de la o basarabeancă stabilită în Spania, după ce se căsătorise cu un conaţional de-al lui. Tatăl fetei avea o afacere la Chişinău şi acesta era controlat de organele fiscale foarte des. Basarabeanca i-a mai spus că oamenii de afaceri care vor să investească în R. Moldova trebuie să fie foarte atenţi pe ce segment de piaţă se bagă, fiindcă s-ar putea s-o dea în bară. Acum, la cele ce ştia se mai adaugă şi ceea ce a trăit pe propria piele.
Cine să mai investească în această republică cu aşa atitudine din partea autorităţilor?

autor:Raisa LOZINSCHI

sursa:http://www.jurnal.md/article/3053/

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ