Dan Dungaciu: Calea unirii cu România este mai realistă pentru integrarea europeană a Moldovei

2
4

Într-un amplu interviu acordat pentru Adevărul, sociologul şi analistul geo-politic Dan Dungaciu vorbeşte de variantele integrării europene pentru Republica Moldova.

unire romania moldova uniunea europeana

Cum judecăm relaţia cu Moldova: prin teza unionistă din anii 90 sau prin paradigma europeană?
Unora de la Bruxelles le convenea perfect Voronin: menţinea stabilitate, nu era împotriva UE, era clar că nu poate fi integrat în comunitate, avea şi relaţii bune cu Rusia, nu risca reunificarea cu România.

Dar unde e diferenţa? Prima extindere a UE şi a NATO s-a făcut la 3 octombrie 1990 prin primirea germanilor de est în RFG. Germania s-a reunit prin absorbţie, şi asta a însemnat că UE şi NATO s-au extins prima dată după căderea URSS. Asta a fost unificarea germană. O unificare prin extinderea euro-atlantică; sau o extindere prin unificare. Aşa că „reunificarea” este una dintre reţetele extinderii europene! În concluzie, nu e nimic ilegitim – poate fi, eventual, nerealist – să spui că România se poate uni cu Republica Moldova.

Nici măcar Acordurile de la Helsinki din 1975 nu interzic asta. Ideea e să vrea ambele părţi. Din această perspectivă, teoretică, virtuală, unificarea cu România este o cale de integrare în UE. Republica Moldova mai are o cale de integrare, adică parcursul normal pe care toate statele răsăritene l-au făcut, dar şi aici e o excepţie, pentru că toţi răsăritenii care au intrat în UE au trecut iniţial prin filtrul NATO – ceea ce Constituţia Republicii Moldova nu ar admite. Dincolo însă de orice consideraţii teoretice, mie mi se pare că, aşa cum stau lucurile în UE astăzi, prima cale riscă să fie mai realistă decât cea de-a doua!

Respectiv reunificarea cu România…

Să nu ajungem să fim obligaţi să admitem asta! Pentru că, aşteptând paşii normali, în condiţiile în care se discută astăzi la Chişinău despre aşa ceva, cred că abia 20 de ani este un termen optimist pentru a începe discuţii realiste de integrare a Republicii Moldova în structurile europene, chiar şi cu un fel de acord de asociere semnat cu Bruxellesul. Uitaţi-vă la Turcia de când tot negociează!

După „plasa” pe care UE şi-a luat-o cu aderarea României şi Bulgariei, e greu de crezut într-o extindere rapidă…

Şi după „plasa” crizei economice, mai ales, care n-a făcut deloc bine unui viitor proces de extindere al UE! Lucrurile vor fi destul de complicate şi în condiţiile în care Republica Moldova are o problemă de imagine, are şi „cazul Transnistria”, are şi dezavantajul de a complica relaţia UE cu Federaţia Rusia.

Ar putea Bruxelles-ul să se opună unui astfel de „proiect de unire”?

Ha, ha, ha! Putem continua în registrul acesta virtual, dacă doriţi. Fie. Ştiţi care e culmea? Că Bruxelles-ul nu ar putea face nimic. Nu ar recunoaşte unirea? Foarte bine. Dar România tot va trebui să fie recunoscută. Că e membră ONU, NATO, OSCE, UE etc. Şi dacă ar continua să recunoască România, dar fără o parte a teritoriului ei, ce consecinţe concrete va avea? Zero! Cetăţenii români vor avea paşapoarte româneşti, adică europene, indiferent că trăiesc pe malul drept sau stâng al Prutului… De asta e atâta agitaţie pe tema asta, pentru că există conştiinţa clară că dacă e să se petreacă, mare lucru nu se poate face împotrivă.

Oare s-a gândit cineva, la Bucureşti, la această chestiune?

Revenind acum la chestiuni mai realiste, eu constat însă că Bucureştiul a pierdut enorm în termeni de prestigiu pe relaţia cu Republica Moldova. Faptul că noi, după 20 de ani, ajungem să ne tot cerem scuze că suntem români în relaţia cu Republica Moldova şi să încercăm să convingem inclusiv partenerii occidentali că avem şi noi dreptul la opinie pe relaţia cu Chişinăul este semnul unui eşec masiv. Suntem decalaţi şi reactivi.

Gândim relaţia cu Republica Moldova şi cu românii de pretutindeni ca pe vremea sovietică. Este ceea ce nu s-a întâmplat cu Budapesta în relaţia cu maghiarii, care a reuşit să impună discursul natural despre maghiari sau discursul ei să fie natural despre maghiari oriunde s-ar afla ei. Noi ne temem şi ne justificăm de parcă apartenenţa la românesc ar fi un statut inferior. Sau parcă am fi aprioric suspecţi pe relaţia cu Chişinăul. Or, chestiunea asta e o greşeală, dar e şi o carenţă de fond a politicii externe româneşti, care nu a reuşit să evite treaba asta.

Trebuie discutat cu instituţiile comunitare…

Da, dar nu pe relaţia UE – România, de parca noi nu am fi membri ai Uniunii, ci ca stat membru în NATO şi UE. Şi mai trebuie uneori să mai şi spunem lucrurilor pe nume, nu doar partenerilor noştrii occidentali, dar şi celor din stânga Prutului. În relaţia cu Republica Moldova, Uniunea Europeană e în situaţia unui banc de dinainte de 89: „Noi ne facem că muncim, voi vă faceţi că ne plătiţi!“ Adică: „Noi ne facem că vrem să vă integrăm, voi că vreţi să vă integraţi!“ UE nu s-a comportat cu Republica Moldova cum se comportă cu un stat pe care vrea să-l integreze.

De pildă, a fost foarte politicoasă cu regimul Voronin, nu a fost niciodată agresivă, nu i-a pus condiţii, i-a sugerat doar cu relativă timiditate că trebuie să accepte nişte reguli. Dar nu a fost atât de agresivă cum a fost cu situaţia lui Meciar în Slovacia. A fost Meciar la putere, UE a spus că nu începe negocierile cu el. A fost schimbat, a venit o coaliţie la putere, au început negocierile.

În această logică, Bruxelles-ul nu ar fi fost deranjat de regimul Voronin…

Acum, UE are o problemă la Chişinău. Să nu ne facem iluzii că UE nu integra Moldova doar pentru că era Voronin la putere. Să fim serioşi! Mai mult, unora de la Bruxelles le convenea perfect Voronin: menţinea stabilitate, nu era împotriva UE, era clar că nu poate fi integrat în comunitate, avea şi relaţii bune cu Rusia, nu risca reunificarea cu România etc.

Era un joc perfect, chiar dacă cinic. Dar copiii aceia extraordinari care au ieşit pe 7 aprilie în stradă au stricat multe jocuri, au pus enormă presiune pe politicieni şi au adus schimbarea. Şi acum au pus presiune şi pe UE, la care aceasta trebuie să răspundă. Acum nu mai are scuza prezenţei unui regim comunist, şi trebuie să intervină. Şi nu dă semne că are de gând să o facă până la capăt prin mecanismele normale, pe care noi le-am parcurs…

2 COMENTARII

  1. Buna Ziua in primul rand ,chiar am ramas uimit ce am descoperit pe siteul vostru sa stiti ca toata Moldova e de partea voastra!!Totusi eu as zice ca ar trebui facute campanii in orice oras Din Romania despre unirea Basarabiei cu tara natala…nu trebuie sa ne lasam ca ,in curand o sa fim din nou o tara unita!!aveti aceleasi drepturi ca un cetatean din romania sunteti romani fratilor ,,eu cred ca e de ajuns cat v-au condus rusii!!jos cu ,comunismul si cu javra de Voronin!!Faceti campanii si pe net si in orase.As dori sa va ajut eu sunt din vaslui astept emailuri de la voi daca pot sa va fiu de folos cu ceva!!

LĂSAȚI UN MESAJ