RSS Feed

De ce nu va participa președintele Republicii Moldova la Marșul unionist de pe 16 mai?

1

mai 13, 2015 by Constantin Codreanu

Mars 16 mai

Săptămâna aceasta, jurnaliștii i-au solicitat președintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti, un comentariu pe marginea „furtului secolului”, produs în sistemul bancar de peste Prut. Răspunsul a fost cât se poate de halucinant și demn de un articol cu zeci de mii de accesări pe site-urile de satiră: „Eu am problemele mele şi mă gândesc în altă parte acum”.

Nicolae TimoftiDincolo de încărcătura tragicomică evidentă, reacția lui Timofti reflectă pe deplin atitudinea deținătorilor de frâie ale puterii la Chișinău față de cetățenii de rând, tratați ca masă de manevră pentru operațiuni de spălare de bani și manipulări financiare la scară națională, așa cum s-a întâmplat la început de 2015. Furtișaguri de acest gen au loc de peste 20 de ani. De data aceasta, însă, amplitudinea hoției a întrecut orice limită. Se observă o totală lipsă de empatie și un dezinteres vădit pentru soluționarea problemelor social-economice care îi afectează pe cetățenii moldoveni la nivel macro și micro. În Republica Moldova, nu se guvernează. În Republica Moldova, se mimează guvernarea, urmărindu-se beneficii individuale și de grup, cu încrengături care sperie de-a dreptul, așa cum am putut vedea, parțial doar, în scandalosul Raport Kroll, făcut public acum o săptămână.

Consecințele sunt dezastruoase. Am ajuns să avem un pseudostat care întruchipează definiția eșecului economic, lucru demonstrat de studiul omonim, publicat luna trecută de către Fundația Universitară a Mării Negre, sub egida Academiei Române: „Republica Moldova – modelul unui eșec economic”. Nici măcar biciul amăgitor al integrării europene, aducător de fonduri generoase, nu mai poate întoarce din drum carul statalității moldovenești care se îndreaptă spre prăpastie.

Numărul celor care nu mai cred în viitorul Republicii Moldova cunoaște o creștere continuă și constantă. O parte dintre ei, prea mulți, pleacă. Unii, cu gândul de a reveni. Alții, definitiv, ducând la peste 1 milion numărul de cetățeni moldoveni forțați să emigreze de cei care stau cocoțați în fotoliile puterii. O altă parte a intrat într-o acută stare de apatie, bucurându-se din plin de mioritismul amorf ca stare de spirit generală. Din fericire, sunt și cei pentru care activismul civic nu reprezintă doar o îmbinare de cuvinte. Mulți dintre aceștia au ieșit în stradă, inclusiv la protestul numeros de pe 3 mai. Fără rezultat, însă, date fiind lipsa de coeziune în rândul protestatarilor și încercarea eșuată a organizatorilor de a combina grupuri de oameni cu viziuni pestrițe din punct de vedere politic și ideologic. Acest lucru a putut fi observat atât în timpul protestului, cât și după acesta.

Numărul celor care se conving de faptul că ReUnirea este singura soluție viabilă pentru Republica Moldova cunoaște și el o creștere continuă și constantă. Argumentele țin de domenii diverse. Începând de la justiție – Direcția Națională Anticorupție a devenit, volens-nolens, unul dintre cei mai semnificativi promotori ai ReUnirii la Chișinău, acolo unde corupția nu se mai ferește nici măcar de emisarii UE, iar cei cărora li se instrumentează dosare reușesc să scape de urmărirea penală de parcă s-ar juca de-a v-ați ascunselea cu autoritățile statului. Terminând cu securitate – nevoie elementară de a fi parte a unui stat-membru NATO, cauzată de frica iscată din dezmățul Rusiei care a transnistrizat Ucraina și amenință cu transnistrizarea întregului spațiu dintre Prut și Nistru.

Fondatorul psihologiei analitice, Carl Gustav Jung, spunea că „Orice formă de dependență este dăunătoare, oricare ar fi drogul ce o declanșează – alcoolul, morfina sau idealismul”. Susținătorii ideii de reunificare a celor două state românești au fost mereu suspectați sau chiar acuzați de idealism exacerbat și de ancorarea în trecut, dependenți fiind de filele de glorie ale înaintașilor. Între timp, acuzațiile și-au pierdut din intensitate și validitate. Unirea nu a pierdut din idealism, ci a căpătat tot mai mult pragmatism, simbioza fiind una perfectă. Dependența unioniștilor e una singură – o România reîntregită, o Românie prosperă, o Românie frumoasă.

Mars 16 mai

Marșul care va avea loc la Chișinău, sâmbătă, 16 mai, cu începere de la 14:00, din Piața Marii Adunări Naționale este și el un exemplu în acest sens. Pe de o parte, vor fi comemorați 203 ani de la prima rupere a Moldovei prin pacea ruso-turcă din 16 mai, 1812. Pe de altă parte, se va cere ReUnirea ca singură soluție pragmatică pentru ieșirea din impasul în care se află Republica Moldova și cetățenii acesteia, prizonieri ai unei nedreptăți istorice.

Întrebarea care dă titlul acestui articol este una retorică prin excelență. Nimeni dintre cei aflați în arcul puterii în Republica Moldova nu își dorește să scape din mâini pârghiile prin care controlează o masă de oameni aduși la condiția de cetățeni iobagi, plătitori de taxe și impozite, susținuți de redevențele celor plecați peste hotarele celui mai sărac stat din Europa. Realitățile vremii, însă, indică asupra faptului că această stare de lucruri nu mai poate fi acceptată, iar conducătorii care nu își pot asuma gesturi decisive pentru destinul unei națiuni trebuie să ajungă cât mai repede în coșul de gunoi al istoriei.


1 comment »

  1. =Tenuță Unionistu dela Cetatea Tighina= spune:

    O Personalitate din Transnistria-
    Petru Soltan, academician octogenar,
    inițiatorul creării unei Adunări Constituante /=SfatulȚării-2/
    care să Re-Stabilească „Actul RE-Unirii” noastre cu România din 27 martie 1918
    votat de Sfatul Țării din Chișinău /ziarul „Literatura și Arta” din 9 iulie 2015/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+