Desfăşurarea războiului din Transnistria

2
140

2 martie 1992 – Republica Moldova devine membru ONU, ceea ce conduce la recunoasterea caracterului ilegal al auto-proclamatelor „republici” nistreana si gagauza.

Este ziua in care incepe razboiul, prin declansarea conflictului armat la Dubasari, printr-o diversiune a separatistilor, despre a carei pregatire se stia de multa vreme, dar pe care autoritatile statului moldovean nu au incercat s-o dezamorseze.

In seara zilei de 1 martie 1992, gardistii si cazacii au provocat un incident la o petrecere, apoi au atacat politia moldoveneasca chemata in ajutor; politistii au deschis foc, omorand un cazac, dupa care s-au retras in sediu. Acest incident a servit drept pretext dislocarii ultimei sectii moldovenesti de politie dintr-un oras transnistrean. Sediul politiei a fost atacat de gardisti si cazaci, care i-au facut prizonieri pe politisti, dezarmandu-i.

Comitetul executiv raional si toti politistii din Dubasari s-au retras in satul Cocieri, care a devenit un centru de rezistenta, aici refugiindu-se locuitori din satele vecine.

Gardistii au intrat in Cocieri, cu 2 blindate, deschizand foc fara avertisment asupra trecatorilor. Au fost impuscati doi tarani si o mama care mergea cu copilul de mana. taranii si politistii au reusit sa-si procure, fara incidente, armament de la o cazarma subordonata Armatei a 14-a.

Gardistii si cazacii vor bloca podurile de peste Nistru – de la Vadul lui Voda, Tighina, Camenca, Rabnita – constituind „posturi de control ” cu cate un blindat; astfel de posturi vor fi create si pe soseaua Tiraspol-Dubasari si la barajul hidrocentralei Dubasari.

Diversiunea gagauza
Simultan cu primul incident armat din Transnistria, de la Cocieri, in ziua de 2 martie 1992, are loc unul la Vulcanesti, in zona gagauza. Trei membri ai garzii paramilitare gagauze au atacat cantina unei scoli; dupa ce au fost arestati , sectia de politie a fost invadata de 14 membri ai formatiunii, ce au cerut transferarea arestatilor la Bolgrad, oras aflat sub jurisdictie ucrainiana.

martie 1992
3 martie – au fost blocate caile de acces dinspre Chisinau spre Tighina, a fost blocata emisia radioteleviziunii nationale;

3 martie, orele 15, gardistii si cazacii ataca satul Cocieri, dar sunt respinsi; seara ajunge in sat o unitate de politie cu destinatie speciala, trimisa de la Chisinau, si care traversase Nistrul pe gheata.

Centrul de Presa al Fortelor Armate Unite ale CSI a dat un comunicat prin care afirma ca fortele armate moldovenesti au atacat un regiment de infanterie al apararii civile, dezarmand ofiterii si luand 70 automate si alte arme, si ca situatia seamana cu aceea din Karabah.

La 4 martie, orele 14, gardistii si cazacii patrund in satul Cosnita, atacand pe cei 15 politisti, nevoiti sa deschida focul.

Patru autocamioane Kamaz pline cu gardisti sunt trimise la Cocieri.

In zilele de 4 si 5 martie sosesc la Tiraspol, in ajutorul separatistilor 2500 cazaci; au loc inrolari masive in randul formatiunilor para-militare ale separatistilor.

6 martie – „Comitetul de aparare a republicii sovietice socialiste moldovenesti nistrene” a hotarat izolarea tuturor politistilor care nu au depus juramant de credinta fata de „republica”; in aceasta situatie erau 85 de politisti.

In noaptea de 12 – 13 martie, doi politisti de la postul Ursoaia de pe soseau Tighina – Causeni au fost atacati dintr-un camion – care transporta armament pentru separatistii gagauzi – pe care il oprisera pentru control; un politist a fost ranit, altul ucis.

La 13 martie, la Tighina, dupa desfiintarea sectiei moldovenesti de politie (singura institutie care mai reprezenta statul moldovean in oras), este inaugurata o sectie de politie subordonata secesionistilor, constituita ca o forma de putere sovietica; este infiintata o noua formatiune paramilitara ilegala.

13 martie – gardistii ataca politistii din Cosnita, ucigand unul si ranind mai multi; dimineata, 2 blindate ale gardistilor au deschis foc de mitraliera asupra satului.

14 martie: Gardistii si cazacii arunca in aer podurile de la Vadul lui Voda, de langa Dubasari, de pe soseau Chisinau – Volgograd. Pozitiile moldovenesti de langa Roghi sunt atacate, inregistrandu-se 15 morti;

In timpul noptii sunt atacate satele Cosnita si Gura Bacului – cu mine, grenade si rachete.

La 14 martie, „sovietul suprem al republicii” hataraste ca bancile din Transnistria sa inceteze operatiunile cu Moldova, si infiintarea unei comisii care sa preia sub control soselele si caile ferate ale „republicii”.

La 15 martie, Smirnov semneaza un decret prin care se creeaza o comisie de stat pentru ocrotirea sociala a militarilor si persoanelor demobilizate, actiune menita a atrage de simpatia militarilor.

Tot la 15 martie, guvernul Moldovei face un apel catre gardisti, pentru depunerea armelor pana la data de 17 martie.

17 martie – Se semneaza un nou acord de incetare a focului, care va fi incalcat de catre gardisti pe 24 martie.

19 martie – Parlamentul Moldovei propun eun compromis, prezentand proiectul de a acorda Transnistrieie statutul de zona economica libera si o modificare a administratiei teritoriale.

24 martie – Se semneaza un nou acord de incetare a focului.

24 martie – se efectueaza un schimb de prizonieri: secesionistii elibereaza 11 persoane, moldovenii, 18.

28 martie – se instituie starea exceptionala cu incepere de la 28 martie, orele 20.

29 martie – premierul Muravski acorda un nou ultimatum secesionistilor, cerand depunerea armelor in termen de 2 zile.

31 martie – presedintele Snegur tremite o telegrama companiei moscovite de teelviziune Ostankino, protestand contra modului de prezenatre a conflictului, si alta telegrama maresalului Saposnikov,. protesatnd impotriva zborurilor avioanelor militare ale CSI la Tiraspol.

1 aprilie – Parlamentul Moldovei emite hotararea privind reglementarea pe cale pasnica a conflictului.

Situatia din Tighina
Dupa incidentele de la Dubasari si Cocieri, cazacii au cerut ocuparea Sectiei de politie din Tighina; orasul era sub asediu; sectia de politie ramasese singura institutie care mai reprezenta statul moldovean la Tighina. Dar gardistii arestau patrulele moldovenesti de politie sau le inscenau diversiuni, neutralizandu-i, practic activitatea; infractorii sunt eliberati, orasul ramanand la discretia totala a raufacatorilor, gardistilor si cazacilor.

La 3 martie au fost blocate caile de acces dinspre Chisinau, a fost blocata emisia radioteleviziunii nationale;

La 13 martie este inaugurata o sectie de politie subordonata secesionistilor, constituita ca o forma de putere sovietica si este infiintata o noua formatiune paramilitara ilegala.

20 martie 1992
La reuniunea CSCE de la Helsinki, se creeaza un mecanism cvadripartit de reglementare a conflictului din Trasnistria, compus din: Moldova, Romania, Rusia, Ucraina.

Atacuri asupra populatiei civile
Toate localitatile din Transnistria, ramase fara politie, au ajuns la cheremul cazacilor, gardistilor si delincventilor, de obieci beti mereu, care atacau, jefuiau, violau, bateau si torturau populatia romaneasca.

7 martie – Gurie Popa, primarul din Parata (Dubasari) , a fost atacat in casa de un grup de gardisti si cazaci care, dupa ce au tras rafale automate asupra casei, l-au batut si batjocorit.

Inginerul sef, Grigore Bulat a fost batut cu salbaticie.

Negocieri si atacuri teroriste
Luna aprilie marcheaza implicarea fatisa a Rusiei si Armatei a 14-a rusa de partea separatistilor; intentiile clare ale Rusiei sunt de a pastra Tighina drept cap de pod.

1 aprilie: politia moldoveneasca incearca liberarea orasului Tighina, controlat de secesionisti; cad in lupta 8 politisti.

2 aprilie, gen. Netkacev, comandantul Armatei a 14-a adreseaza un ultimatum presedintelui Snegur, cerand ca fortele moldovenesti sa se indeparteze la 15 km de Tighina.

2 aprilie – pe aeroportul militar Chisnau se semneaza un acord de incetare a focului, intre primul ministru al Moldovei, Muravschi, presedintele „sovietului suprem”, Maracuta si comandantul Armatei a 14-a rusa, Netkacev.

2 aprilie – Departamentul de Stat al Statelor Unite da o declaratie prin care se pronunta impotriva unei interventii militare din afara, apreciind admirabila putere de retinere a guvernului Moldovei. Departamentul de Stata cerea insistent fortelor separatiste trasnistrene continuarea negocierilor cu Republica Moldova.

Acordul va fi respectat numai de partea moldoveneasca, politistii primind ordin sa nu deschida focul si sa nu riposteze.

In schimb, toata luna aprilie vor avea loc atacuri in zonele: Tighina, Phreba – Cocieri, Cosnita – Dorotkaia, Pohreba – Roghi, Gradinita, Leontova, Varnita, Misovca, Bicioc, Chitcani; gardistii si cazacii lanseaza atacuri cu aruncatoare de mina, cu rachete, asupra localitatilor, a populatiei, a barajelor, releelor de televiziune, posturilor de radio; sunt minate soselele si drumurile, este bombardata soseaua Tighina – Chisinau. Apar lunetistii, care lichideaza incomozii. Lipsit de fortele de ordine, orasul Tighina ramane la discretia infractorilor: crime, jafuri, talharii – sunt la ordinea zilei.

Doua proiecte de protocol redactate de autoritatile moldovene sunt respinse de fortele separatiste, care trimit proiectul lor, semnat de comandantul armatei ruse de ocupatie, prin care cer ca Tighina sa fie controlata exclusiv de armata rusa.

5 aprilie In orasul Tighina intra 20 de blindate ale armatei ruse, avand arborate drapelele Federatiei Ruse.

In aceeasi zi, Rutkoi, vicepresedintele Federatiei Ruse, insotit de doi generali si un deputat, vine in Trasnistria vizitand unitati ale Armatei a 14-a si propunind ca aceasta armata sa capete statut de trupe ONU.

In paralel, continua tratativele cvadripartite dintre ministrii de externe ai Moldovei, Romaniei, Rusiei si Ucrainei incepute la 23 martie; la 2 aprilie, o noua reuniune de experti elaboreaza recomandari referitoare la neadmiterea implicarii cetatenilor statelor straine si prevenirea incidentelor armate.

la 6 aprilie, are loc reuniunea ministrilor de externe, ce vor da publicitatii o declaratie prin care ce se pronunta impotriva implicarii in conflict a Armatei a 4-a, pentru mentinerea ordinei de drept de catre autoritatile moldovenesti pe tot teritoriul republicii, pentru excluderea accesului civililor la armament, si pentru incetarea focului incepand din 7 aprilie.

14-17 aprilie, semnarea protocolului grupului de lucru pentru stabilizarea situatiei in Tighina: dezarmarea formatiunilor para-militare, deminarea zonei, asigurarea ordinii de catre politia moldoveneasca si militia separatista.

17 aprilie, la Chisinau are loc o noua reuniune cvadripartita la care se adopta statutul comisiei mixte pentru controlul respectarii incetarii focului, stabilindu-se un numar de 400 observatori care sa supravegheze linia ce separa politia moldoveneasca de fortele rebele pe o lungine de 262 Km.
S-a hotarat dezarmarea fortelor paramilitare, repatrierea mercenarilor, accelerarea investigatiilor procuraturii asupra actiunilor ciminale din zona.
Pana la 15 mai, numai observatori din Moldova si Romania ajunsesera in zona pentru supraveghere.

Incetarea focului va deveni efectiva la Tighina de-abia din 20 aprilie.

In luna mai, au loc mai multe intruniri ale comisiei bilaterale Moldova -separatisti, sabotate deseori de atacuri ale fortelor militare separatiste asupra localitatilor, podurilor, soselelor, posturilor de radio.

La 4 mai, la Gura Bicului se semneaza un protocol privind retragerea formatiunilor armate, dar in timpul noaptii, separatistii vor arunca in aer podul de peste Nistru.

La 6 si 7 mai, este atacat cu rachete postul de politie de la Cocieri.
In perioada 8 – 18 mai au loc atacuri asupra locuitorilor si posturilor de politie de la Cocieri, Cosnita, Gura Bicului, Dragalina, Dubasari-Pod, Roghi.

Inca din luna aprilie, incepe retragerea unor efective de cazaci, de care chiar separatistii voiau sa se debaraseze, dat fiind caracterul indisciplinat si turbulent al acestora. In paralel, apar noi formatiuni paramilitare, ca Beretele Negre, sosesc din Ucraina, memebri ai armatei ucrainiene de autoaparare.

Atacul
La 19 mai, cand se credea ca procesul de normalizare avanseaza, izbucneste din nou criza, declansata de un ordin trimis de gen. Graciov, ministrul apararii al Federatiei Ruse, generalului Netkacev, comandantul Armatei a 14-a ruse. Ordinul prevedea ca in vederea apararii Transnistriei, care e pamant rusesc, sa fie completate din rezervele pentru mobilizare, siu sda fie pregatite pentru lupta toate unitatile militare ale armatei a 14-a.
O inscenare facuta la Dubasari, va furniza unitatilor Armatei a 14-a ruse pretextul de a iesi din cazarmi si de a ocupa pozitii de lupta alaturi de gardisti; au loc atacuri violente pana pe 26 mai.

19 mai – unitati de tancuri si artilerie parasesc garnizoana Tiraspol indreptandu-se spre Dubasari si alaturandu-se gardistilor. Cu cele 10 tancuri, 11 tanchete, 6 tunuri, 3 arme antitanc, 6 aruncatoare de grenada, 63 pistoale automate, 21 masini blindate si 9 masini militare – vor fi declansate atacuri la Cosnita, Cocieri, Corjevo, Holercani, Malovata, Ustia, Zolonceni. (din raionul Dubasari).

Garnizoana Tiraspol va mai trimite 22 tancuri spre Dubasari, 5 spre Dnestrovsk; alte zeci de tancuri, blindate, tunuri, lansatoare de grenada vor fi amplasate de catre Armata a 14-a in jurul localitatilor; sunt atacate cu predilectie autobuzele, pentru a provoca cat mai multe victime. Sunt ucisi copii, femei gravide, etc.

La protestele presedintelui Snegur fata de agresiunea armatei ruse, Kremlinul raspunde, conform traditiei, ca armata nu destabilizeaza.

21 mai- Smirnov da un decret prin care Armata a 14-a trece in subordinea „republicii nistrene”; concomitent, se fac apeluri pentru mobilizarea partiala a rezervistilor;

In aceeasi zi, aterizeaza la Tiraspol un avion cu 600 cazaci de pe Don. La Moscova si Sank Petersburg se formeaza batalioane de voluntari.
Se creeaza batalionul de militie Dnestr, in componenta caruia vor intra multi delincventi, care vor teroriza zona Dubasari.

Departamentul de Stat al USA si-a exprimat imediat ingrijorarea fata de implicarea Armatei a 14-a in luptele din regiune.

In prima jumatate a lunii iunie se remarca o intensificare a atacurilor gardistilor si cazacilor la Tighina, Cocieri, Cosnita, Corjevo, Dubasari, Dorotcaia, Pohreba. Se fac incorporari in formatiunile separatiste, se fac transferuri de armament de la Armata a 14-a catre separatisti; „republica nistreana” isi creeaza serviciul de graniceri, in care se vor inrola cazaci din zona Marii Negre.

Terorizarea populatiei moldovene din Transnistria continua, sunt arestate personalitati din Frontul Popular sub acuzatia de terorism: Ilie Ilascu, Stefan Uratu, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco.

La Grigoriopol apare grupul Delfin, format din puscariasi eliberati, care va teroriza populatia. Teroare si crima vor fi si la Slobozia, unde vor avea loc multe executii in noapte.

Conducerea Republicii Moldova devine tot mai concilianta fata de separatisti. Intre timp, autoritatile ruse continue sa prezinte denaturat situatia din Transnistria acuzand Moldova de agresiune, de incercare de exterminare sistematica a populatiei slave, iar Romania de livrari de armament catre Moldova.

La Tighina, situatia devine exploziva; politistii moldoveni sunt atacati si ucisi de gardisti, sunt puse la cale mai multe inscenari si provocari, care vor tensiona situatia la maximum. In urma unei astfel de inscenari, in dupa amiaza zilei de 19 iunie, va fi declansat un nou conflict armat ; peste 1200 de gardisti si cazaci vor ataca unitatea de politie a orasului; rachetele Alazan aruncate asupra postului vor ajunge si asupra gradinitei de copii aflata in apropiere. Noaptea tarziu sosesc politisti si voluntari dinspre Varnita pentru ajutorarea politistilor asediati. Vor mai ajunge si alte forte moldovenesti, astfel ca, in dimineata de 20 iunie, orasul era in mare parte sub control moldovenesc. Tancuri grele ale Armatei a 14-a forteaza podul spre Tighina, dar vor fi oprite de fortele moldovene. Fortele separatiste continua tragerile asupra orasului.
Incepe un razboi in toata puterea cuvantului, orasul Tighina fiind bombardat si atacat cu armamante greu. In acelasi timp sunt atacate si alte localitati: Dubasari, Cocieri, Dorotcaia, Cosnita. Populatia civila este pur si simplu masacrata.

Podul de peste Nistru va fi ocupat de gardisti, dupa atacurile cu tancuri grele ale armatei ruse, iar orasul va fi invadat de armata si de fortele separatiste. Consiliul militar al Armatei a 14- va adresa presedintelui Snegur un ultimantum prin care cere ca fortele moldovene sa inceteze agresiunea, in caz contrar, armata trecand la atac. Insemna razboi declarat al Rusiei contra Moldovei.

In perioada 20- 25 iunie continua invadarea orasului Tighina de catre tancurile armatei ruse, cu steagurile Rusiei. Orasul este bombardat de catre separatisti. In toata aceasta situatie, Eltin acuza tot Moldova de agresiune armata amenintand ca vor fi obligati sa riposteze .

In fata reactiilor neconcludente ale autoritatilor moldovene, sute de voluntari din Transnistria vor veni la Chisinau cerand arme pentru a lupta contra rebelilor; au manifestat si in fata ambasadei ruse.

Agresiunea armatei ruse asupra Tighinei s-a soldat, pana in dimineata de 22 iunie, cu 200 morti, 300 raniti; bombardamentele au distrus fabrici, relee de comunicatii, locuinte. Presedintele Federatie Ruse agresoare, Eltin , refuza orice contact telefonic cu Snegur, asigurand ca va continua agresiunea. Noi atacuri si invazii continua determinand un exod in masa al populatiei civile.Sfârsitul
22 iunie 1992 – la Istambul, presedintii Iliescu, Snegur, Eltin si Kravciuc au adoptat un comunicat dictat de Moscova, prin care agresor si victima sunt puse pe aceeasi treapta, calificate drept „parti in conflict” invitate la incetarea focului, la creara unor zone de conflict.
„La Istambul, Rusia si satelitii sai au mimat aplicarea unui procedeu de drept international, dand politicii de forta aparente democratice. Asemenea simulari – in planul politicii externe sau interne – se numesc, in tarile Europei de Est, adaptarea la normele europene” (Victor Barsan, p.194)

Incurajati de recunoasterea lor oficiala ca parteneri de tratative egali cu statul moldovean, rebelii transistreni au dezlantuit o noua serie de atacuri.

Orasul Tighina va fi pregatit pentru a fi distrus, in cazul in care ar fi trebuit parasit; pana la sfarsitul lunii iunie, au fost minate institutii, sosele, au fost aduse trupe de intarire, au fost supuse unor atacuri continue zonele ocupate de politia moldoveana; au fost ucise 20 de persoane, au fost mitraliate si incendiate numeroase obiective industriale.
Atacuri puternice se inregistreaza si asupra multor localitati: Chitcani, Cocieri, Cosnita, Ustia, Holercani, Cruglic, Roghi, Corjevo, Pohreba, Dorotcaia, Criuleni, Slobozia-Dusca, etc.

La Tiraspol, liderii separatisti Smirnov si Maracuta, savureaza victoria si incep contituirea unei armate regulate, in care scop vor fi aduse noi efective ale armatei ruse.

La Chisinau, presedintele Snegur incearca sa explice cedarea de facto a Transnistriei in mana rebelilor ca masura umanitara, penrtu a salva vietile omenesti.

La Moscova, se elaboreaza o noua politica, declarata, asupra Moldovei, de forta si presiuni economice, venita dupa numirea lui Alexandr Lebed la comanda Armatei a 14-a – un dur, veteran din Afganistan, participant la represiunile de la Baku si din Lituania. Uriasa masina de propaganda rusa stalinista se pune in miscare pentru ingenuncherea Moldovei.

Ucraina, aflata in foarte bune relatii cu Rusia, mai ales dupa binecuvantarea acordata de USA lui Eltin, este si ea ostila Moldovei.

In Statele Unite, un singur senator, Larry Pressler, va a prezentata un amendament pentru inghetarea ajutorului american acordat Rusiei, cata vreme aceasta sprijina separatistii trasnistreni; senatorul a prezentat Basarabia ca victima a pactului sovieto-nazist, a amintit rolul nefast al Armatei a 14-a, a evidentiat esenta conflictului, a demascat caracterul demagogic si duplicitar al politicii lui Eltin. Astfel, la 1 iulie 1992 Congresul american a votat amendametul Pressler. Comitetul refugiatilor din Trasnistria va trimite un apel catre Congres, cerand ajutor in restabilirea pacii in Transnistria.

Dar, Departamentul de Stat al USA, prin James Baker, se spala pe miini de Moldova, facand declaratii de un cinism iesit din comun, prin care avertizeaza Romania sa nu mai trimita armament in Moldova, avertizeaza Moldova sa nu ajunga la conflict cu Rusia, pentru ca in acest caz nici comunitatea internationala nici Romania nu ii va salva, dat fiind ca Eltin se afla sub presiunea de a fi nevoit sa intervina militar in Moldova.

3 – 6 iulie, are loc reuniunea CSI, la care participa presedintele Snegur si primul-ministru Sanghelli; se hotaraste crearea unor forte de mentinerea a pacii, pentru aplanarea conflictelor interetnice, si care vor fi trimise mai intai in Moldova, dupa ce statul respectiv va face o cerere in acest sens. Astfel, Moldova va deveni din nou un stat ocupat oficial de armata rusa. Rusia va dispune deblocarea cailor ferate si a livrarilor de energie catre Moldova.

Va incepe o noua faza a razboiului, razboiul economico-financiar, prin care Moldova va fi infranta si prin care Trasnistria isi va asigura independenta.

La inceputul lunii iulie, au loc mari concentrari de trupe si armament in Trasnistria, rebelii ataca cu violenta multe zone , folosind arme interzise, ca obuzele-caseta.

La 7 iulie se semneaza un nou acord de incetare a focului, incalcat, ca de obicei, de separatisti. Pana la sfarsitul lunii iulie, se inregistreaza din nou atacuri cu arme grele asupra multor localitati, mai ales a sectiilor de politie. Cel mai vizat este orasul Tighina.

Moscova ajunge la concluzia ca singura forta care ar putea pacifica zona si dezarma detasamentele de gardisti si cazaci care ataca Tighina ar fi armata rusa; in acest sens, va redacta un proiect de conventie prin care se prevede crearea unei zone de securitate controlata de o comisie speciala si de un contingent militar rus.

Conform intelegerilor, Moldova isi va retrage fortele din Transnistria, asa incat toata zona va ramane la discretia totala a Armatei a 14-a dar mai ales, a tuturor formatiunilor de cazaci, mercenari si delincventi patronate de separatisti si scapate de sub control; crime , betii, jafuri, talharii, violuri, atacuri, un haos total; zeci de oamnei ucisi, aruncati in Nistru, fetite si femei violate, torturi, fapte de o cruzime inspaimantatoare, demne de Ivan cel Groaznic; si peste toate, sifilisul.

Intre timp, statele europene, ONU, CSCE discuta situatia, trimit comisii, „isi exprima ingrijorarea”, mimeaza activitatea, dar nimeni nu face nimic concret; Moldova si Transnistria sunt lasate complet la dispozitia Rusiei si a bandelor de criminali.

21 iulie – Eltin si Snegur semneaza Conventia privind reglementartea pasnica a conflictului armat, ce prevedea infiintarea a 3 zone de securitate, prezenta unor forte mixte de mentinere a pacii de 400 militari, dintre care 6 batalioane rusesti, 2 moldovenesti si 2 ale separatistilor; alte 3 batalioane ruse vor stationa in zona Tighina -Chitcani.

Conform obiceiului, rebelii continua atacurile asupra localitatilor, omorand civili, mitraliind cladiri.

La 29 iulie, armata rusa intra in Tighina, pe post de armata eliberatoare, ca de atatea ori in istorie. Atacuri si focuri de arma vor fi si in 30-31 iulie.
Fortele de pace, adica armata ruse si fortele rebele, vor instaura in Transnistria o „pace”, care va insemna un regim de teroare, nesiguranta, agitatii, intimidari; „pacea” faradelegii!

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ