Despre calvarul zecilor de mii de familii din Basarabia trimise forțat în Siberia în timpul regimului stalinist

0
139
Foto: Valentina Ursu

La sfîrșit de săptămână cu Europa Liberă.

Când străinii vin./ Ajung la tine acasă. / Te omoară. / Și apoi spun: /„Nu suntem vinovați”. Acestea sunt versurile cu care începe melodia câștigătoare la Eurovision din acest an. Cântecul numit „1944” este despre deportarea în masă de către Stalin a tătarilor din Crimeea în Asia Centrală, în Al Doilea Război Mondial. Piesa Jamalei, cântăreață de origine tătară, care a reprezentat Ucraina, a fost inspirată din amintirile străbunicii sale.

Sub regimul lui Stalin au fost deportate și zeci de mii de familii din Basarabia. Despre calvarul celor trimiși forțat în Siberia vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Istoricii estimează că în opt ani, din 1940 până în 1941 și din 1944 până în 1951, sovieticii au organizat și pus în practică trei valuri masive de deportări. Un plan bine gândit, prin care, susțin aceștia, Moscova urmărea să rezolve atât problema națională, cât și cea spirituală. Cifrele oficiale arată că 550 de mii de oameni au fost ridicați cu brutalitate din casele lor și duși în lagăre de muncă forțată în Siberia și în Kazahstan. Mulți s-au prăpădit pe drum. Printre cei care au supraviețuit sunt și cele trei interlocutoare din satul Rădenii Vechi, raionul Ungheni.

De la aceste deportate aflăm că strigătul miilor de morminte din Siberia se aude până astăzi, întrucât crimele nu pot fi acoperite. Despre acele momente tragice ale istoriei își amintește Nadejda Lapteacru, pe atunci neavând măcar vârsta majoratului.

Nadejda Lapteacru: „15 ani aveam. Într-o noapte au venit doi soldaţi, au lătrat câinii, aveam vreo doi-trei câini, au intrat, au bătut. Tătuţa meu le-a dat drumul. Au intrat şi spun: „Moş Zaharia, îmbrăcaţi-vă că ne ducemʾ.”

Europa Liberă: De ce au ales anume familia tatălui dumneavoastră?

Nadejda Lapteacru: „Era un om de rând, era vai de capul lui, muncea, dădea dijmă la stat. Avea şi boi, şi vacă, şi oi.”

Europa Liberă: Deci, se considera un om avut?

Nadejda Lapteacru: „Da, avut. Până ne-am sculat, noi toţi am sărit, s-a mai auzit acolo vorbă. Mama mea era mai îndrăzneaţă, dar tătuţa era un om tăcut, el pleca capul, ca moldovenii noştri. Şi după aceea a venit o căruţă, a zis: „Moş Zaharia, să vă luaţi ce vă mai trebuie”. Dar mama nu are ce face şi zice: „Nouă ne trebuie multe. Avem copilaşii aceştia, toţi sunt mititei’.”

Europa Liberă: Câţi copii eraţi?

Nadejda Lapteacru: „Cu dânşii eram trei, dar de toţi am fost cinci. Doi de acum erau căsătoriţi, nu erau cu noi, dar trei eram.”

Europa Liberă: Şi ce a făcut mama? A început să adune ceea ce trebuie pentru drum?

Nadejda Lapteacru: „Nu i-au dat voie. Mama a zis: „Să luăm măcar jumătate de sac de făină de grâu şi le voi face câte o turnă”. Când a dat mama să coboare de pe coridorul acela jos, era unul, îi ziceam Bâjove, aşa îi era porecla, o luat-o şi, când a izbit-o pe mama, nu i-a dat voie să ia jumătatea aceea de sac de făină, a căzut şi a umplut-o sângele. Am început toţi a plânge. În timpul acesta a venit o căruţă: „Treceţi şi suiţi-vă în căruţă. Ne ducem până la primărie şi acolo vom vedea noi ce vom face cu dumneavoastră”. Dar îmi era jale de mama că o umpluse sângele.”

Europa Liberă: Şi aţi ajuns la gara de la Bahmut, aţi urcat în tren…

Foto: Valentina Ursu
Foto: Valentina Ursu

Citeste mai mult pe europalibera.org

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ