RSS Feed

Despre limba română si limba moldovenească: Vasile Stati, vorbitor-sef de limbă inventată

0

martie 18, 2009 by Românism

Vasile Stati se încăpătînează în ascensiunea sa spre culmile ridicolului, adăugând noi trepte de ignorantă si rea credintă la piramida închipuitei sale limbi moldovenesti. Pentru acestea scrie si scrie, atât în dulcele grai rusesc, atât de drag sufletului său cât si în limba română, pe care o crede moldovenească. Si, ceea ce este extrem de dureros pentru Vasile Stati, în cel de al doilea caz, trebuie să folosească alfabetul latin – tocmai el care regretă din tot sulfetul vremea celui chirilic, buchile întortocheate ale acestuia fiind, după părerea sa, mult mai potrivite pentru limba română. Să amintim ciudatele sale scrieri, mai întâi cele rusesti: “Deznationalizarea moldoveanului ca mijloc de guvernare a conducerii Moldovei” (când nu erau comunistii la putere), “Istoria Moldovei”, “Ce faci moldovene?”, “Stefan, marele voievod al Moldovei”, “Tata rus, mama rus, iar Ivan e moldovean”. Pe româneste, reia “măretele” idei de mai sus, în lucrările “Limba moldovenească si răuvoitorii ei”, “Istoria Moldovei”, “Dictionarul moldovenesc-românesc” (o “lucrare” demnă de Guiness Record în domeniul prostiei), ultima sa carte, pe care avem neplăcerea să o prezentăm fiind intitulată manifest “Pentru limba noastră moldovenească”.

Căpetenie în armata a 15-a
În 1936, în timpul războiului civil spaniol, generalii lui Franco, străini de ceea ce tine de secretul militar, anuntau cu mândrie că vor ataca Madridul cu patru puternice coloane militare, la acestea adăugându-se si coloana a cincea, respectiv adeptii lor din capitală. Expresia a făcut carieră, a fost si este des întrebuintată si chiar dacă nu i se mai cunoaste originea, s-a păstrat integral sensul. În contextul în care, pe teritoriul transnistrean, mai subzistă periculoase vestigii ale armatei a 14-a rusesti, Grigore Vieru a găsit cea mai potrivită denumire pentru sleahta de comunisti prorusi de la Chisinău, gata oricând să-si vândă tara Moscovei – armata a 15-a. Falsificând grosolan istoria, răspândind cele mai murdare calomnii antiromânesti, zugrăvind în culori strălucitoare stăpânirea rusească si pe cea sovietică, specificând la maximum unele erori românesti din trecut si prezent, visează cu ochii deschisi si cu mintea închisă o Moldovă rusească de la Carpati la Nistru, plus ceva Maramures. Deocamdată, ca lupi în piele de oaie, apără tărisoara lor de România, care o agresează pe diferite planuri si stă gata-gata să o cotropească. Dacă îl iei în serios pe Vasile Stati, moldovenii dintre Prut si Nistru suferă un proces de deznationalizare din partea românilor (valahilor), iar cei dintre Prut si Carpati sunt aproape total deznationalizati, fără posibilitatea de a-si folosi limba maternă… Sunt afirmatii care, prin absurditatea lor supremă, îti blochează circuitele cerebrale la fel cum ti-ar demonstra cineva că este miezul noptii atunci când afară străluceste soarele. Tot Grigore Vieru a găsit explicatia plecând de la un fenomen sesizat de biologi. S-a vorbit adesea de aparenta sinucidere a balenelor, esuate fără cauze exterioare, pe plaje, unde îsi pierd viata. Realitatea este că, în urechea celei care conduce grupul de balene se poate implanta un parazit care anihilează sistemul de radar al căpeteniei. Lipsită astfel de orientare, balena-sefă ajunge pe plajă, unde este urmată orbeste de celelalte, murind împreună. Prin analogie, Grigore Vieru crede că asa se întâmplă si la Chisinău. Lui Vasile Stati, de exemplu, i-a intrat în ureche o plosnită a bolsevismului rusesc si nimeni nu
i-o mai poate scoate de acolo. Prin pozitia sa socială de pretins intelectual joacă rolul de balenă-sefă si trage după el, pe plaja prostiei, si alte balene mai mici.

O copertă mincinoasă, lingvisti mincinosi
Latinii aveau un dicton – “Asinus, asinum fricat” adică măgarul pe măgar îl freacă (la modul figurat îl mângâie, îl măguleste). La fel, Vasile Stati caută cu lumânarea fel de fel de mediocrităti din domeniul lingvisticii, sau, si mai rău, mercenari în acest domeniu, la care să descopere termenul de limbă moldovenească în acceptiunea comtemporană. Pe copertă, un fel de arbore genealogic al limbilor indoeuropene, cu ramuri numeroase si verzi frunze de stejar pentru fiecare dintre limbi, imagini care ar încânta pe orice tânăr de la grădinită. Autorul este un lingvist american, Franklin Folsom, care a avut norocul să fie tradus în ruseste, de unde este citat de Stati, acesta stiind doar limba marelui Lenin, nu pe cea a capitalistilor englezi. Spre încântarea sa, pe una dintre frunze, scrie limba moldovenească. Nu am avut posibilitatea să citesc lucrarea lui Folsom, dar privind arborele lingvistic ce-i apartine, sunt sigur că este un lingvist de a cincea sau a saptea mână. Chiar în domeniul limbilor neolatine, unde apare moldoveneasca de care el a auzit că s-ar vorbi în U.R.S.S. (cartea a apărut în 1963), el pune alături dalmata (se vorbea până în 1893, când a murit ultimul cunoscător nativ Tone Udaina) de pe coasta croată a Adriaticii cu catalana din estul Spaniei. În mintea lui Folsom, afrikaans (olandeza din Africa de Sud) este alipită Germanei si nu limbii din Olanda. La fel de ciudat, olandeza (care provine din vechea iliră) este asezată între greaca veche si armeană. În spatiul slav – pe care Stati, scolit pe la Moscova si rus în sufletul său – îl stie perfect, americanul are greseli pur si simplu grosolane: rusa este alături de slovenă, polona lângă bulgară, bielorusa lângă cehă. Oricine care are cele mai elementare notiuni de geografie sau de împărtirea limbilor slave în răsăritene, apusene si de sud întelege imediat aberatiile lui Folsom. De altfel, este singurul lingvist citat pentru asa-zisa limbă moldoveneasacă, fiind totodată cel mai prost posibil. Unele gafe intentionate sau nu ale unor oameni politici, comunisti sau de la Uniunea Europeană (care cred că Budapesta este capitala României) nici nu pot fi luate în consideratie.
Când este vorba de lingvisti români sau rusi, eforturile lui Stati sunt exceptionale dar nu dau nici un rezultat notabil. Iar din Basarabia citează mereu pe un ilustru necunoscut Nicolae Corlăteanu, pe care îl opune cu nerusinare unui filolog de talie europeană, membru al Academiei din Berlin, care a fost Sextil Puscariu. Referindu-se la vechile traduceri, pe care Puscariu le consideră unitare ca limbă română, N. Corlăteanu, îsi permite să afirme: “Din analiza cuvintelor din traduceri, întâi de toate a celor mai caracteristice trăsături, reiese cu claritate că ele apartin limbii moldovenesti, vorbite sau literare, că aceste forme s-au păstrat până în zilele noastre în limba moldovenească de la Carpati până la Iogorlâc, în stânga Nistrului”.
Iată deci pe unde ar trebui să se întindă Republica Moldova. Stati este si mai expansiv, parafrazează cele de mai sus, stabilind noi granite: de la Codâma, în stânga Nistrului, până în nordul Transilvaniei. Din spatiul basarabean nu mai găseste de citat decât pe un poet, Costenco, cu versuri penibile: “Limba moldovană/ Zână între zâne/ zori sub rosii steaguri/ dacă se deschid,/ adevărul pururi va grăi prin tine/ din întelepciunea/ Marelui Partid.” Orice comentariu privind optiunile politice ale lui Vasile Stati, devine de prisos după acest citat. Pseudolingvistul de la Chisinău se dovedeste un adevărat maestru al citatelor trunchiate atunci când îi prezintă pe specialistii români, dar este obligat să recunoască în final că au respins cu totii sintagma de “limbă moldovenească”. Apar doar două exceptii: Alexandru Graur (Grimberg) si Jacques Byck, sustinând cu ardoare pe vremea Anei Pauker, existenta unui popor moldovenesc cu o limbă aparte. Interesant este că, respectând adevărul, dovedind cinste si demnitate, marii lingvisti rusi Sismariov si Budagov au fost mai români decât unii pretinsi români si au respins conceptul de limbă moldovenească. Sunt singurii rusi pe care Vasile Stati
nu-i iubeste, încearcă să-i combată de pe pozitia sa de pigmeu mincinos si slugarnic.

Mărturii în timp
Stati nu s-a multumit cu inventarea limbii moldovenesti, el considerând că româna s-ar numi de fapt valahă si că ar mai exista si o limbă romanică (este singur pe lume cu această părere) numită vlahă si care se vorbeste pe valea Timocului. Ignoranta sa se dovedeste deplină: în Timoc sunt două graiuri românesti, cel oltenesc (îl vorbesc “tăranii” de la ses) si cel bănătean (al “ungurenilor”, cei de la munte). De asemenea Stati, nu are notiuni elementare (sau se face că nu are) despre relatiile limbă-dialect-subdialect-grai – si de aceea îi amintim că o limbă se defineste prin structura sa gramaticală si vocabularul de bază. Când apar elemente lexicale deosebitoare în vocabularul de bază, vorbim de dialecte: dacoromân, aromân, meglenoromân, istroromân. Deosebirile fonetice si cele lexicale nesemnificative, caracterizează subdialectele, între care si cel moldovenesc, la rândul său împărtit în graiuri. Dacă ne-am lua după Stati, după confuziile sale, la nord de Dunăre s-ar vorbi limbile muntenească, moldovenească, dobrogeană, oltenească, maramureseană, crisană, bănăteană. Dar, având în vedere exemplele pe care le dă (cuvinte total nesemnificative si de circulatie foarte restrânsă) pentru a desemna existenta limbii moldovenesti, am putea ajunge si la o limbă vasluiană, botosăneană etc. De zeci de ori subliniază că, de-a lungul secolelor, a fost amintită mereu limba moldovenească. Este total fals, expresia se referă la limba română, dar neexistând un stat românesc fiecare îi spunea aceleasi limbi după numele provinciei sale. Sunt citati mereu Ureche, Costin sau Cantemir, ca vorbind despre limba moldovenească. Dar ei sunt aceia care au vorbit primii despre unitatea românilor, a limbii pe care o folosesc. Grigore Ureche spune că toti locuitorii din Moldova, Muntenia si Ardeal sunt de un neam si de la “Râm” (Roma) se trag; Miron Costin scrie de mai multe ori că munteneste sau moldoveneste înseamnă tot o limbă, Dimitrie Cantemir scrie despre româno-moldo-vlahi, ca despre un singur popor cu aceeasi istorie. Să adăugăm că mitropolitii si marii cărturari ai Moldovei, Varlaam si Dosoftei, si-au intitulat lucrările “Carte rumânească de învătătoare” sau au spus că versurile lor sunt “rumânesti”.

Valahi-Moldoveni
Vasile Stati jonglează cu aceste denumiri încercând zadarnic să dovedească faptul că de la început ar fi fost vorba de două popoare si două limbi diferite. Minciuna fiind prea mare, se încurcă adesea. Mai întâi, se pare că nu stie că românii nu s-au numit pe ei însisi valahi, ci astfel au fost desemnati de alte popoare, de germanici si slavi, care întelegeau prin termenul respectiv o populatie de origine romanică. De aici – valahi, volohi, vlahii dar si volonii din Belgia sau Walles din Anglia. Chiar el spune că “volohii” au trecut din Ardeal în Moldova. Dar, printre înjurăturile la adresa valahilor (românilor), trebuie să recunoască si faptul că moldovenii au fost numiti valahi de către străini. Să amintim că nefericita fiică a lui Stefan cel Mare, căsătorită la Moscova, era cunoscută drept Elena Volosănca. Cele mai multe mărturii în acest sens vin de la vecinii polonezi si ucraineni care-i numesc pe moldoveni, în documente, woloski sau walaski. Pe tratatul moldo-polon din 1485 stă scris “haec inscriptio ex valachico in latinum versa est” adică înscrisul respectiv a fost tradus din valahă (română, limba care se vorbea în Moldova lui Stefan cel Mare) în latină. În secolul al XV-lea Moldova era numită de polonezi Voloskie Ziemie, iar în documentele latinesti apărea drept Velochia. Initial, termenul de moldovean se referea la locuitorii din Moldova, vechea denumire a orasului Baia, populat de colonisti germani, care au dat si numele de Mulde-Moldova. Pentru Vodă Musat, în jurământul omagial din 1387, când se referă la cetătile Moldovei, spune “Valachie castra”, iar când este vorba de “tuturor celorlalti boieri ai tării Moldovei” traduce în latină “omnium terrigenorum terre Valachie”. Sunt dovezi ale străvechii unităti românesti, pe care ni le oferă chiar Vasile Stati, cu ceva greseli la transcrierea latină.

Înflăcăratul antiromânism
Vasile Stati pare a fi dusmanul de serviciu al poporului român, căci toate valorile nationale sunt fie denigrate, fie declarate moldovenesti. Între altele si culegerea de basme a lui Ispirescu este declarată moldovenească. Miorita este interpretată si ea dusmănos dar toată discutia are la bază varianta Alecsandri (dintre cele peste 1000), care se stie că este un fals cu bune intentii. Tezele Congresului al V-lea al Partidului Comunist din România din 1931 sunt reluate cu înversunare de Vasile Stati. România ar fi un stat multinational, imperialist, asupritor al altor popoare, între care si cel moldovenesc. Iată cum rezumă aceste păreri: “Cercurile politice românesti au reusit într-un timp nemaipomenit de scurt să românizeze (rumânizeze) Dobrogea, Banatul, Transilvania, partial chiar si Moldova dintre Prut si Carpati; să impună acestor teritorii cu care s-au căpătuit datorită jocurilor politice ale marilor puteri, regiuni întinse cu o populatie eterogenă, nici pe departe românească, etnonimul «rumân», glatonimul «rumânească». Acestea sunt, în linii mari, premizele politice ale extinderii glatonimului «rumânească» în a doua jumătate a secolului al XIV-lea”.
Exagerările penibile ale lui Vasile Stati denotă si o anume stare de spirit stânjenitoare pentru acest ruso-moldovean. Între Prut si Nistru constiinta românească se consolidează încet dar sigur. Astfel de scrieri dovedesc disperarea celor care au mizat si mizează în continuare pe rusi, în fata noilor realităti europene si românesti care nu mai pot fi stăvilite.
sursa: Obiectiv de Vaslui


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ChatVorbește instant cu noi !+