Donici Alexandru

0
13

Alexandru (Alecu) Donici s-a bucurat în timpul vieţii de multă preţuire, care i-a venit mai ales din partea unor nume ilustre, ca Mihail Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu şi Vasile Alecsandri. Însuşi Mihai Eminescu, în poezia Epigonii, l-a numit „cuib de-nţelepciune”. Într-adevăr, valoarea şi importanţa operei lui Alecu Donici rezidă tocmai în strînsa legătură cu poporul, cu suferinţele şi năzuinţele lui. Născut în anul 1806, în satul Bezin, azi Donici – Orhei, într-o familie de intelectuali, Alecu Donici era unul din cei patru copii ai lui Dimitrie Donici (frate cu Andronache Donici, vestit pravilist). Pregătirea şcolară şi-a făcut-o mai întîi în casa părintească, după care, în 1819, este trimis la Liceul Militar din Petersburg. A devenit ofiţer şi a servit în această calitate cîtva timp în armata rusă. Din 1835 se stabileşte la Iaşi, unde lucrează în magistratură, după care, în 1841, se mută la Piatra Neamţ, oraş în care se stinge din viaţă, în urmă cu 140 de ani, la 20 octombrie 1865. Fabulist prin excelenţă, Alecu Donici datorează mult contactului său cu literatura clasică rusă. Opera lui e alcătuită din traduceri, , adaptări, localizări etc. Printre altele, a tradus în româneşte poemul lui Puşkin Ţiganii (1837). De menţionat şi transpunerea în limba română a operei lui Antioh Cantemir, Satire şi alte poetice compuneri (1844). Alecu Donici a fost un scriitor popular, colaborator apreciat al publicaţiilor epocii în care a trăit. În afară de fabule, a compus poezii şi piese de teatru. Consacrat ca fabulist, Alecu Donici a tradus, prelucrat şi localizat fabule din operele unor scriitori ruşi, dintre care la loc de frunte se află I.A. Krâlov. Meritul scriitorului constă mai ales în grija deosebită de a adapta conţinutul fabulei la realităţile româneşti ale timpului. Fabulele lui reflectă unele aspecte ale societăţii moldoveneşti din timpul orînduirii feudale şi a începuturilor capitalismului în România. Fabulistul stigmatizează viciile marilor boieri, cruzimea şi laşitatea lor. Folosind bogatul material pe care i l-a oferit fabula lui Krâlov, Alecu Donici a reuşit să adapteze modelele la realităţile sociale româneşti ale vremii, impunîndu-se ca un autor merituos în ansamblul literaturii paşoptiste.

Autor: Ionel Maftei
Sursa: Evenimentul.ro
Imagine: Autorii.com

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ