Donici Nicolae

0
68

Nicolae N. Donici s-a născut la 1 septembrie (14 septembrie stil nou) 1874, la Petricani, în apropiere de Chişinău, în familia nobililor Nicolae A. Donici şi Limonia Macri din Odesa. A fost botezat pe 22 septembrie 1874 la biserica Sf. Haralambie din Chişinău, care se mai înalţă şi astăzi pe strada Alexandru cel Bun. Încă din copilărie a rămas orfan şi de educaţia lui s-a îngrijit matuşa sa (sora mamei), Elena Lîsakovskaia. Ea nu numai ca l-a încurajat să facă studii bune, dar i-a lăsat ca moştenire moşia sa de la Dubăsarii Vechi ca să-şi realizeze visul de a organiza un observator astronomic chiar la moşie.

Urmează studiile la Liceul Richelieu din Odesa (promotia 1893) şi la Universitatea din Odesa. După absolvirea cu distincţie a universităţii, în 1897 pleacă la St. Petersburg unde îşi începe cariera ştiinţifică sub conducerea astronomului rus acad. F.A. Bredihin. Se consacră cercetărilor astronomice, analizei spectrale a aştrilor, preferând îndeosebi să cerceteze Soarele şi Luna.

După alegerea sa unanimă în calitate de membru al Societăţii Astronomice din Rusia (1904), N. Donici a prezentat la şedinţa Societăţii un referat detaliat despre lucrările sale şi despre activităţile de pregătire a expediţiei pentru observarea eclipsei totale de Soare de la 30 august 1905. Lui Donici, care era deja un specialist cu renume în domeniul cercetării Soarelui, Academia îi încredinţează conducerea expediţiei în Spania. În perioada 1901-1916 N. Donici este şeful misiunii astronomice a Academiei de Ştiinţe din St. Petersburg.

În 1908 N. Donici construieşte la moşia mătuşii sale de la Dubăsarii Vechi primul Observator astronomic din Basarabia. Tânărul astronom a executat singur schiţe în baza cărora la Observatorul Pulkovo din St. Petersburg a fost construit un spectroheliograf dintre cele mai moderne pentru timpul său. În Europa funcţionau şapte aparate de acest fel, cel al lui Donici fiind cel mai modern şi mai bun.

După revoluţia din 1917, N. Donici se dedică astronomiei la Observatorul său de la Dubăsarii Vechi. În centrul parcului din moşia sa era construit un turn cu cupola rotativă în care se afla un telescop refractor ecuatorial cu obiectivul de 50 cm dotat cu multe accesorii pentru observatii astrofizice, precum şi staţia meteorologică, în vecinătatea căreia era situat un telescop solar de zece metri, pentru care special au fost comandate lentile la vestita firma Zeiss din Jena (Germania). Telescopul era dotat cu aparat de fotografiat.

Ziua de muncă a savantului era împarţită între cele două locuri de lucru: spectroheliograful dotat cu camera fotografică la care astronomul obţinea negativele necesare pentru studiul fenomenelor solare şi laboratorul alcătuit din cabinet şi laboratorul fotografic.

În cabinet se afla o impunătoare bibliotecă ştiinţifică, aparatele de fotografiat, colecţia de negative, instrumentele necesare pentru reparaţia aparatelor defectate. În subsolul laboratorului era un beci cu temperatura constantă în tot cursul anului, unde erau instalate aparatele meteorologice.

N. Donici a colindat lumea în lung si în lat, el fiind în fruntea expediţiilor de observare a eclipselor de Soare din America, Africa, Asia, Europa. A ajuns în Indochina, Siberia, în golful Mexic şi chiar a făcut o ascensiune pe Montblanc de dragul unor rezultate cât mai precise. A dobândit rezultate remarcabile şi concluzii care erau preţuite de colegii de breaslă. Este curios faptul ca el prefera să prelucreze rezultatele expediţiilor numai în observatorul său de la Dubăsarii Vechi.

Prestigiul lui Nicolae Donici ca specialist era foarte mare. La congresele internationale ale astronomilor el conducea de fiecare dată secţia „Soarele”. Despre realizările savantului şi recunoaşterea internaţională a meritelor lui ne relatează prof. Magdalena Stavinschi, fost director al Institutului Astronomic al Academiei Române: „…Unul dintre pionierii Uniunii Astronomice Internaţionale (înfiinţate în 1920) a fost Nicolae Donici, primul reprezentant al astronomilor români în cadrul acestui for internaţional… La acel an avea scrise mai multe lucrări astronomice: studii despre mişcarea materiei solare; despre comete, eclipse, treceri ale planetei Mercur pe discul Soarelui… Astfel, Buletinul Academiei Imperiale de Ştiinţe din St. Petersburg publica în decembrie 1900 articolul lui Donici privind eclipsa totala de Soare pe care a observat-o la 28 mai 1900 la Elche, un mic orăşel spaniol, situat aproape de Mediterana şi aflat la numai un kilometru de linia centrala a eclipsei. Dar Donici nu observa numai Soarele, ci şi Luna, aşa cum reiese din nota pe care o publica în „L’astronomie, 1901” privind creşterea razei umbrei Pamântului în timpul eclipsei de Luna din 3 iulie 1898. Un alt capitol al cercetărilor lui Donici îl constituie „lumina zodiacală”…

…În 1922, N. Donici devine membru al Academiei Române. Nu era decât o recunoaştere a unor merite pe care confraţii săi de breaslă i le apreciaseră mai demult. Astfel, din 1897 „Societé Astronomique de France” îl cooptase printre membrii săi, deşi Donici avea pe atunci abia 23 de ani. Calitatea sa de membru al acestei binecunoscute Societăţi, ca şi cercetările sale astronomice remarcabile determina menţinerea sa frecventă în paginile Buletinului Societăţii. În intervalul 1902-1906 a fost membru al Academiei Imperiale din St. Petersburg.

În 1912 fusese ales membru de onoare al Institutului de Ştiinţe din Coimbra (Portugalia). Evenimentele din 28 iunie 1940 îl fac să părăsească Basarabia lăsând totul în voia sorţii. În timpurile tragice ale refugiului din vara anului 1940 N. Donici a fost numit responsabil de refacerea Observatorului Amiralului Urseanu din Bucureşti. Când s-a întors la Dubasarii Vechi, în vara lui 1941, a gasit Observatorul distrus. Spectroheliograful, mândria lui, fusese furat, o parte din aparate au fost descoperite întâmplător într-un subsol al Şcolii Eparhiale de fete din Chişinău.

În 1944 a plecat în Germania şi de acolo a reuşit în 1945 să ajungă la Paris, unde timp de 10 ani a lucrat la Observatorul astronomic. În anii 1945-1947 a întreprins cercetări ale luminii zodiacale în Africa de Nord (Algeria, Tunis, Dakar, Egipt) în calitate de cercetător al Observatorului francez de la Medon. Ultimul Congres astronomic la care a asistat a fost cel de la Dublin ce şi-a ţinut lucrările în 1955.

În anul 1948 a fost exclus din rândurile membrilor Academiei Române. Revoluţia din decembrie 1989 l-a repus, în 1990, în rândurile membrilor acestei instituţii ştiinţifice.

După toate probalităţile, s-a stins din viaţă la Nissa, într-un azil de bătrâni, în anul 1956.

N. Donici avea un caracter foarte vesel şi echilibrat. Ştia să-şi susţină colaboratorii, promovând de fiecare dată contribuţia celor care au lucrat alături de el, din care cauză colegii de lucru preferau să-l ajute cu dăruire. Printre colaboratorii săi devotaţi se numără baronul E.A. von Palen, doctor în matematică al Universităţii din Goettingen, care a lucrat alături de el mai mulţi ani, iar mai apoi a plecat în Germania la Observatorul astronomic din Potsdam. Un alt colaborator al sau, Andrei Baicov, s-a specializat în astrofizica Lunii şi Soarelui şi, în ultimii ani de viaţă, a descris cu lux de amănunte în memoriile sale viaţa şi activitatea lui N. Donici. Alături de el a lucrat basarabeanul Leonid Oculici, astronom la Observatorul de la Pulkovo. Un cuvânt aparte merită asistenta lui de nadejde, Nina Guma, care îl ajuta la cercetarile propriu-zise şi îndeplinea şi munca grea de secretariat. Explicaţiile lui Donici erau laconice, dar foarte precise şi accesibile chiar şi pentru cei puţin iniţiaţi în materie. Primea fără reproşuri grupurile de elevi şi liceeni care doreau să cunoască cum se lucrează la un Observator astronomic.

N. Donici a publicat în buletinele Academiei Imperiale de Ştiinţe din St. Petersburg şi buletinele Academiei Române numeroase studii astronomice privind astrofizica Soarelui, Lunii şi planetelor, cercetarea meteoriţilor şi cometelor.

Lucrările astronomului Nicolae N. Donici şi-au găsit un loc demn în patrimoniul ştiinţei mondiale, iar metodele de cercetare elaborate de savant sunt înalt apreciate de specialiştii din mediul astronomic internaţional. Nicolae N. Donici este prezentat anual în ediţia engleză “Who is who?”.

În semn de înaltă preţuire a meritelor sale ştiinţifice, N. Donici a fost ales membru al mai multor societăţi şi instituţii ştiinţifice şi astronomice:

  • Membru al Societăţii Astronomice din Franta (din 1897)
  • Membru al Academiei Imperiale din St. Petersburg (1902-1906)
  • Membru al Societăţii Astronomice din Rusia (din 1904)
  • Doctor honoris causa al Institutului Coimbra (Portugalia) (1912)
  • Membru al Academiei Române (1922-1948; restabilit în 1990)
  • Membru al Uniunii Astronomice Internaţionale (din 1922)
  • Membru al Uniunii Astronomice de Cercetare a Soarelui
  • Membru al Societatii Germane „Astronomische Gesellschaft”
  • Cavaler al Distincţiei Supreme de Stat a Cambodgiei (pentru contribuţie la dezvoltarea ştiinţei în această ţară).

Autor: Ştefan Tiron
Sursa: Revista Ştiinţa şi Tehnica

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ