Drăgan Gleb

0
89

În familia învăţătorilor Haralambie şi Alexandra Drăgan din comuna Tatar-Copceac, Basarabia, la data de 19 iulie (stil vechi 6 iulie) 1920 s-au născut doi copii gemeni – baieţi, Gleb şi Boris, care mai târziu au avut o sora, Valentina.
Familia împreună cu copiii a fost transferata în anul 1925 în oraşul Comrat, după care, în 1936, în oraşul Tighina.
Parintii, apostoli ai educaţiei copiilor, dascăli cum li se spunea în popor, şi-au trecut harul asupra gemenilor care au devenit oameni serioşi, cu dragoste de muncă, personalităţi ale ştiinţei.
Gemenii au urmat şcoala primară între anii 1927 – 1931 în oraşul Comrat, Basarabia şi cursurile liceale la Liceul din Comrat şase clase, după care două clase la Liceul „Ştefan cel Mare” din oraşul Tighina, unde au susţinut şi bacalaureatul în anul 1939. În acelaşi an, fraţii Drăgan au dat examen de admitere la Şcoala Politehnică din Timişoara, Facultatea de Electrotehnică, reuşind pe primele locuri.
După ocuparea Basarabiei de trupele sovietice, în familia Drăgan s-au produs evenimente dramatice. Tatăl, mama şi fratele său au fost ridicaţi de la domiciliul lor şi deportaţi. Tatăl, Haralambie, a fost dus în lagărul de exterminare Ivedel unde a stat timp de 8 ani; mama a fost mutată ca deportată în mai multe lagăre din regiunea Omsc, în apropiere de Cercul Polar, iar fratele Boris a fost dus în Afganistan. Unica lor vină a fost faptul că erau învăţători români. Sora mai mică, Valentina, a rămas în grija studentului Gleb Drăgan, refugiat la Timişoara. Ea a studiat ştiinţele naturale şi în prezent este în SUA.
Prof. Remus Radulet l-a ajutat pe conferenţiarul Gleb Drăgan să se întâlnească cu părinţii şi fratele, trimiţându-l în anul 1957 la Congresul Internaţional de Electrotehnică de la Moscova. Astfel, dupa 17 ani de despărţire s-a întâlnit cu părinţii şi fratele Boris în Basarabia. Ing. Boris Drăgan a ajuns profesor universitar şi reputat om de ştiinţă la Universitatea Tehnică din Kiev, unde a predat cursul de termodinamică.
Despre această tragedie prof. Gleb Drăgan a scris o carte cu durere şi talent, având titlul „Deportaţii – Tragedii basarabene”, publicată în anul 1991, Editura Albatros, 211 pag., bazată pe fapte reale povestite de parinţii săi.
Ca student refugiat din Basarabia la Timişoara, a urmat cursurile şcolii Politehnice între anii 1939 – 1945, Facultatea de Electromecanică, obţinând titlul de inginer, ca şef de promoţie cu menţiunea „Magna cum Laudae”.
Între anii 1940 – 1942 a urmat în paralel cursurile Facultăţii de ştiinţe a Universităţii din Cluj, Secţia matematică, care funcţiona în refugiu la Timişoara din cauza ocupaţiei maghiare a Transilvaniei. A fost nevoit să renunţe la cursurile de matematică din cauza pregătirii militare. La Politehnică a urmat cursurile marilor profesori ingineri Remus Radulet, Plautius Andronescu, Mihai Ghermanescu, iar la Facultatea de Ştiinţe a avut ca profesori pe D.V. Ionescu, I. Angheluţă, Călugăreanu ş.a.
Pentru a putea să se întreţină împreuna cu sora mai mica, făra griji materiale, fiind remarcat ca un student excepţional, prof. Valeriu Patriciu i-a favorizat obţinerea unei burse de la Societatea petrolieră Astra Română, cu obligaţia contractuală ca după absolvire să lucreze la exploatările de la Câmpina. Astfel, după absolvire a lucrat timp de un an ca inginer electrician la societatea cu care avea contractul. Considerând că nu se poate dezvolta în cadrul acestei societati, a cerut prof. Valeriu Patriciu să îi anuleze contractul ca să poată munci la o societate unde activitatea de inginer electrotehnic era mai intensă. A fost înţeleasă dorinţa lui şi contractul i-a fost anulat.
A solicitat un post de inginer la Societatea de Gaz şi Electricitate din Bucureşti, condusă de prof. ing. Dimitrie Leonida, care pe baza diplomei şi referinţelor l-a acceptat şi l-a repartizat la Secţia de reţele electrice Filantropia, ca adjunct al şefului de secţie Pavel Vicol, ca după un an să fie promovat ca şef de secţie.
În 1948, după naţionalizare, a fost numit inginer şef la Centrala Industrială a Energiei Electrice, unde se ocupa de normalizare şi proiectare, cumulând şi funcţia de cercetător la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice. După o activitate laborioasă în producţie, din 1953 îşi începe activitatea didactică la Institutul Politehnic din Bucureşti, ca asistent la Catedra de reţele electrice a profesorului Martin Bercovici.
În anul 1958 îşi susţine teza de doctorat la Institutul Politehnic din Bucureşti.
Evoluţia sa în calitate de cadru didactic poate fi rezumată astfel: între 1948 – 1953 a funcţionat ca asistent universitar cu jumatate de normă, din 1953 şef de lucrări, din 1957 conferenţiar, din 1964 profesor, decan al Facultăţii de Energetică 1963 – 1971 şi şef al Catedrei de reţele electrice între 1971 – 1983.
După pensionare, din 1990 a continuat activitatea didactică ca profesor şef de catedră.
Primul curs pe care l-a prezentat în faţa studenţilor de la catedra asistentul-şef de lucrări Gleb Drăgan a fost cel de Tehnica tensiunilor înalte (TTI), care se preda timp de 3 ore pe săptămână. Ulterior a devenit un curs de bază la secţia de Electorenergetică, pe care profesorul Gleb Drăgan l-a predat mulţi ani.
Pentru lucrările practice, cercetare şi producţie a creat un Laborator de TTI care a intrat în funcţiune în 1962, dotat astfel: o sală de foarte înaltă tensiune cu generator de impuls de 3500 kV; transformator de 50 Hz, 1800kV, instalaţie de ploaie artificială, divizor de tensiune; o sală de înaltă tensiune cu generator de impuls de 1000kV; transformator de 50Hz, 400kV, generator de tensiune continuă de 300 kV; platformă exterioară şi linie experimentală de 220m cu modelarea liniilor de 220, 400 si 750kV, trei săli cu modele ale instalaţiilor de înaltă tensiune şi instalaţii de proces.
Laboratorul cu dotările sale este considerat ca fiind unul dintre cele mai performante din ţară şi din această parte a Europei. În acest laborator s-au efectuat încercări experimentale pentru instalaţiile electrice din România şi numeroase ţări străine (Brazilia, Egipt, Iordania, Iran, Irak şi altele). Pentru realizarea laboratorului a luptat cu invidia şi ignoranţa unor colegi răuvoitori. Ca cercetător ştiinţific a lucrat între anii 1951 – 1967 la Institutul de Energetică al Academiei Române, unde a fost şeful Laboratorului de Tehnica Tensiunilor Înalte. A adus contribuţii importante în electrotehnică, descărcarea coronă, trăsnet, supratensiuni atmosferice şi de comutaţie.
Ca rezultat al cercetărilor sale, a scris ca autor unic şi în colaborare 12 tratate şi 218 articole publicate în reviste de specialitate din ţară şi străinătate, clasificate astfel: A. ELECTROTEHNICA – 30 de articole; B. RETELE ELECTRICE – 19 articole; C. TEHNICA TENSIUNILOR ÎNALTE: a. Izolaţii. Coordonarea izolaţiilor – 22 de articole; b. Trăsnetul. Supratensiuni atmosferice – 72 de articole; c. Supratensiuni de comutaţie – 61 de articole; D. LUCRĂRI DIVERSE – 11 articole, precum şi numeroase articole cu caracter general.
Dintre realizările mai importante menţionăm participarea la coordonarea Planului de electrificarea României şi faptul că este creatorul şcolii româneşti de TTI.
În anul 1991 a fost ales membru corespondent şi în 2005 membru titular al Academiei Române. În 1997 a fost ales membru titular al Academiei de Ştiinte Tehnice din Republica Moldova.
Acad. Gleb Drăgan este membru în numeroase asociaţii academice de specialitate din ţară şi străinătate, astfel: Fellow Member IEE si Chartered Engineer IEE Anglia; Member Association of Energy Engineers SUA; Member of CIGRE şi altele. Activitatea sa a fost prezentată în numeroase publicaţii din străinătate.
La 26 octombrie 1946 s-a căsătorit cu domnişoara Lili Raşcu, fostă elevă a parinţilor săi, care şi asigura un cămin liniştit şi condiţii sufleteşti necesare creaţiei ştiinţifice. Familia a fost binecuvântată cu doi copii: Monica Alexandra, născută la 14.12.1951, decedată de timpuriu, şi Liviu Dan, născut la 7.05.1954.
Prof. Gleb Drăgan este invitat şi onorează invitaţiile la toate manifestările ştiinţifice legate de problemele energetice, la care prin ţinuta şi gândirea creatoare estompează vârsta biologică. Suplu, energic şi mereu în vâltoarea problemelor actuale, intervine cu discernământ, competent, prompt atunci când este cazul. Cei care îl ascultă constată că se afla în prezenţa unei personalităţi cu o tinereţe fără bătrâneţe.

Autor: Mihai Olteanu
Sursa: Agir.ro

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ