După ce, acum 50 de ani, au încheiat un „contract”, trei scriitori şi-au sărbătorit, la 1 iunie, nunta de aur

0
18

·� � � � � � � � � � � � � � � � � � � � Vinerea trecută, scriitorii Alexei Marinat, Arhip Cibotaru şi Gheorghe Marin şi-au celebrat a 50-a aniversare din ziua nunţii. Acum cinci decenii, aceşti trei literaţi, împreună cu regretatul scriitor Gheorghe Malarciuc, au hotărât să se însoare. Istoria acestor căsătorii mi-a povestit-o, cu mulţi ani în urmă, Gheorghe Malarciuc. Peste ani, am reconstituit-o într-un dialog cu Maria Marinat.

Este un caz unic în R. Moldova, când patru scriitori hotărăsc să se căsătorească în aceeaşi zi. Alexei Marinat tocmai se întorsese din „siberii de gheaţă”, unde fusese deţinut politic într-un lagăr de concentrare. Împreună cu Gheorghe Marin, tatăl Doinei Aldea-Teodorovici, lucra pe atunci la ziarul „Tinerimea Moldovei”. Arhip Cibotaru şi Gheorghe Malarciuc locuiau pe strada Fierarilor, 70 (azi Bernardazzi), avându-l ca vecin pe Alexei Marinat. Vecini buni, prieteni şi colegi, într-o bună zi, la un pahar de vorbă, Gheorghe Malarciuc le-a spus: „Măi băieţi, cât o să mai fim holtei? Aveţi voi câte-o prietenă? Vă propun să facem un „contract” şi să ne căsătorim împreună!”. Ceilalţi trei au căzut de acord. Au semnat „documentul” şi iată că, la 1 iunie 1957, în ziua când la Chişinău se desfăşura primul Festival al Tineretului din Moldova, au hotărât să meargă împreună, însoţiţi de alesele inimilor lor, la Oficiul stării civile. Surpriza zilei a fost că niciuna dintre cele patru mirese nu ştia despre înţelegerea mirilor. Un exemplar de „contract” se păstra la Marinat, cel mai în vârstă mire, iar celălalt – la soţii actori Constantin Constantinov şi Ecaterina Cazimirov, pe care i-au luat de nănaşi.

Căsătorite, pe neaşteptate

Dna Ecaterina (azi Cibotaru) ne-a povestit că viitorul soţ îi tot adia despre o eventuală căsătorie, dar, pe 31 mai, când urma să-i ceară mâna, n-a venit la căminul unde locuia. A doua zi, ea, împreună cu colegele sale, pregătindu-se de festival, meşteriseră nişte măşti. Ecaterina şi-a pus un coif de hârtie pe cap, îndreptându-se spre centrul oraşului. Arhip Cibotaru a întâlnit-o în drum şi a rugat-o să-l însoţească la Oficiul stării civile. Viitoarea mireasă a aruncat „coiful” de pe cap şi l-a urmat. Nici Maria Marinat, care-şi întâlnise viitorul soţ în tren, întorcându-se de la Moscova şi plecând la Basarabeasca, unde lucra medic terapeut, n-a ştiut nimic despre înţelegerea băieţilor, precum n-a bănuit nici Eugenia Marin care, pe atunci, lucra ca învăţătoare la Vărzăreşti, Nisporeni. Gheorghe Marin a trimis o maşină s-o ducă acasă, la Baurci-Moldoveni, iar el a plecat să întâlnească delegaţia română la primul Festival al Tineretului…

„Nunta noastră a fost un adevărat spectacol”

Astfel, pe neprins de veste, cele patru s-au trezit mirese. Eugenia Marin ne povesteşte că nici nu şi-a dat seama pentru ce urma să semneze la Oficiul stării civile. Dar, zice ea, a rămas mulţumită, mai ales că, peste un an şi ceva, s-a născut Doiniţa. A fost cel mai mare dar al ei, de la care acum i-a rămas şi singurul nepot – Cristi Aldea-Teodorovici. Gheorghe Marin ne spune că ideea căsătoriei le-a venit puţin mai înainte, când viitorul nănaş îi ducea deseori, pe uşa din spate, la spectacolele de la Teatrul „A. S. Puşkin” (azi Naţionalul „Mihai Eminescu”). „Am hotărât să facem din nunta noastră un adevărat spectacol”, îşi aminteşte Gheorghe Marin. Împreună, au trecut prin mulţimea adunată la festival, ca să ajungă în centrul oraşului, unde au fost felicitaţi de către oficialităţile republicii. Seara, au intrat la soţii Constantinov, care le-au citit “contractul” de căsătorie. Nunta, destul de modestă, au făcut-o la restaurantul de vară de lângă lacul din Valea Morilor.

Ca dovadă a anilor petrecuţi împreună, la 1 iunie 2007, la Palatul Căsătoriilor din Chişinău, cele trei perechi au semnat în Cartea aniversărilor. După aceasta, la fel de modest ca şi acum 50 de ani, şi-au serbat nunţile de aur, la restaurantul „Chişinău”. Acolo ne-au mărturisit cu toţii că se simt fericiţi, ca în prima zi de căsnicie, şi că cele cinci decenii au trecut ca o clipă.

� autor:Nicolae Roibu

sursa: http://www.timpul.md/Rubric.asp?idIssue=547&idRubric=5712

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ