Erhan Pantelimon

0
20

Erhan Pantelomon s-a nascut in anul 1884.

A fost liderul primului guvern al Basarabiei şi  important luptător pentru unirea Basarabiei cu Ţara Mamă, România de la 27 martie 1918.

Printre materialele de arhiva a lui Pantelimon Halippa am găsit şi un succint P. Erhan, coleg de generaţie, coleg de seminar teologic, coleg în lupta politică din perioada Unirii, care este trecut prin optica delicata a amintirii şi mai ales a selectării unor caracteristici morale fără de care orice portret nu valorează prea mult: “Născut la 1884, în com. Tănătari, jud. Tighina.

Absolvent al Seminarului teologic din Chişinău, apoi după studiile universitare din Petersburg devine profesor la liceul nr.l din capitala Rusiei şi asistent universitar, iar după revoluţie este numit ca director al acestui liceu. Făcea parte din gruparea politica de stânga.

Pantelimon Erhan se înapoiază în Basarabia în luna iulie 1917 în fruntea unui grup de soldaţi revoluţionari moldoveni, care făcuse cursuri de educaţie politică revoluţionară. Peste puţin timp după sosirea la Chişinău a intrat ca membru în Sovietul deputaţilor ţărani şi muncitori ai Chişinăului, apoi ca membru în comitetul executiv al Administraţiei Sociale a întregii provincii, fiind ales ulterior ca preşedinte.

Bun conducător al problemei agrare, el a depus o intensă activitate în elaborarea reformei agrare pentru Basarabia, fiind coautorul ei împreună cu dl A. Crihan. Plin de energie şi foarte activ, constituia un element activ în frământările politice din Basarabia, 1917-1918, îşi remarca un talent deosebit pentru dezvoltarea celor mai delicate chestiuni, căpătând astfel multe simpatii din partea tuturor organizaţiunilor şi grupărilor publice locale. Este ales prim-director general în cel dintâi guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti şi director-general al Agriculturii, iar în cel de al doilea guvern ocupa funcţia de director-general al învăţământului.

În epoca cea mai tenebroasă de frământări politice (6-16 ianuarie 1918), i-a revenit cea mai grea sarcină în funcţiunea ce o ocupase, îndurând multe acuzaţiuni şi ameninţări din partea diferitelor grupări revoluţionare şi chiar din partea “Blocului Moldovenesc” din Sfatul Ţării. A fost ales deputat de două ori în parlamentul român. A ocupat după unire postul de director general al învăţământului din Basarabia. Bucurându-se de mari simpatii din partea dăscălimii, era în permanenţă ales ca preşedinte al Asociaţiei Didactice Basarabene”.

Aici am veni doar cu câteva precizări enciclopedice necesare: Membru al Partidului Socialist-Revoluţionar. În Sfatul Ţării a fost ales de Sovietul Gubernial al Ţăranilor şi a aderat la Fracţiunea Ţărănească. Membru al Comitetului Executiv Gubernial al Deputaţilor Ţărani. Mandat validat de la 21.XI.1917 până la 27.XI.1918.

La 21 noiembrie 1917 a luat cuvântul în cadrul adunării de deschidere a Sfatului Ţării.

Membru al Comisiilor: a II-a Agrara (de la 16 august pana la 18 noiembrie 1918 preşedinte), de Statute, Administrativa. La Chişinău locuia pe str. Jukovski, 6.

La 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România.

Studii: Seminarul Teologic din Chişinău, Facultatea de Litere a Universităţii din Petrograd.

A activat în calitate de profesor la Liceul Principilor din Petrograd, a fost asistent universitar. În luna iunie a anului 1917, la îndemnul preşedintelui Guvernului Provizoriu Al. Kerenski, se întoarce, împreună cu Ion Inculeţ, în Basarabia, în fruntea unui grup de activişti revoluţionari ce trebuiau să facă agitaţie în favoarea revoluţiei ruse din februarie 1917.

Este ales preşedinte al Sovietului Gubernial al Deputaţilor Ţărani din Basarabia, organizaţie ce nu accepta orientarea Partidului Naţional Moldovenesc spre o revoluţie de eliberare naţională. Prin toate mijloacele se urmarea zădărnicirea tendinţelor separatiste ale basarabenilor. În iulie 1917 susţine propunerea lui Vl. Hertza privind formarea a unui comitet pentru organizarea Sfatului Ţarii şi elaborarea unui proiect privind autonomia Basarabiei.

În noiembrie 1917 a fost ales candidat pentru Constituanta rusă.

La propunerea lui, Sfatul Ţării l-a ales preşedinte pe Ion Inculeţ.

La 7 decembrie Sfatul Ţării îi desemnează pe Pantelimon Erhan prim-director general al republicii (cel dintâi prim-ministru al Guvernului R.D.M.). Având în vedere că unele soviete, urmând exemplul celor din Petrograd, încearcă să ia puterea în mâinile sale pe cale armată şi înlătură organele legale, Sfatul Ţării, prin Guvernul său, a cerut în decembrie ajutor militar reprezentanţilor Antantei (ce aveau reşedinţa la Iaşi), solicitând trimiterea unui regiment ardelenesc, care să stea la dispoziţia Guvernului. În ianuarie 1918, împreună cu I. Inculeţ, a fost adus în faţa unui tribunal revoluţionar, compus din reprezentanţii Frontotdelului, fiind acuzaţi de separatism şi solicitare de ajutor din partea Antantei. L-a salvat de la moarte comandantul primului regiment moldovenesc Mihail Popa.

Arestarea celor doi conducători şi judecarea lor explică intr-un fel cererea de ajutor a Guvernului R.D.M. trimisă Guvernului României, stabilit la Iaşi şi apoi protestul împotriva introducerii trupelor române în Basarabia. După numirea lui D. Ciugureanu în fruntea Directoratului General, Erhan Pantelimon rămâne în calitate de Director General la Instrucţie.

După Unire a fost director general al învăţământului in Basarabia, senator în Parlamentul Român. A fost director la Liceul B.P. Haşdeu din Chişinau.

În 1940 s-a refugiat în România, stabilindu-se cu traiul la Bucureşti. A fost decorat de conducătorii României cu ordinele: Coroana României în grad de Ofiţer şi Ordinul Ferdinand în grad de Comandor. S-a născut la Tanatari, dar a decedat la Bucuresti, în anul 1971. Azi o stradă din Chişinău, fosta str. Pervomaiski, îi poartă numele.

sursa: ludmilag.wordpress.com

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ