Execuţiile în masă din RASSM în perioada Marii Terori (1937-1938)

0
6

Continuăm elucidarea crimelor comise de regimul totalitar-comunist din fosta RASSM în timpul Marii Terori din perioada 1937-1938. Aşa cum menţionasem în episoadele precedente, condamnările la ani grei de închisoare sau de lagăre de concentrare, executarea miilor şi miilor de persoane inocente, în baza unor simulacre de procese, deveniseră un fenomen aproape permanent în anii ‘30 ai secolului XX în „autonomia moldovenească”. Apogeul acestor atrocităţi a fost atins în perioada Marii Terori, când, în fosta RASSM, în decursul unui an şi trei luni, au fost executate circa 5000 de persoane. Maşina diabolică a morţii funcţiona în această perioadă la turaţii maxime. Condamnările la moarte şi la ani grei de lagăre erau pronunţate şi puse în aplicare în regim non-stop. Crima era pusă pe bandă rulantă, aceasta făcând ravagii zguduitoare prin localităţile din stânga Nistrului.
Uneori, între un simulacru de proces, instrumentat de Troica specială, şi executarea propriu-zisă a condamnaţilor la moarte era o distanţă de timp de câteva ore, aşa precum a fost, de pildă, şi în cazul unui grup de persoane care figurau în procesul-verbal nr. 22 al Troicii speciale de la Tiraspol. Aceştia, în număr de 13 oameni, au fost condamnaţi la moarte pe 25 noiembrie. A doua zi, pe 26 noiembrie 1937, Rivlin, şeful NKVD-ului de la Tiraspol şi preşedintele Troicii speciale a RASSM, îi ordona lui Pervuhin, secretarul operativ al NKVD-ului din „autonomia moldovenească”, să execute sentinţa respectivei troici, prin care erau condamnate la moarte cele 13 persoane.
Pe 27 noiembrie, adică a doua zi, Pervuhin îi raporta lui Rivlin că primii 6, din lista celor 13 persoane condamnate la moarte, fusesră executaţi (Arhiva Serviciului de Informaţii şi Securitate (ASIS), dosar 32867, tom 1, f. 188). Judecând după numele celor şase, se pare că toţi erau ruşi de origine.
Următorii 7 condamnaţi la moarte, ce figurau în acelaşi proces-verbal nr.22, au fost executaţi la Tiraspol, în închisoarea NKVD-ului din acest oraş, pe 12 decembrie 1937. După numele celor şapte, am putea presupune că aceştia erau de origine rusă, ucraineană şi unul de naţionalitate armeană. Printre aceştia figura şi o femeie – Nadejda Kucer- Terehova. Doi din cei şapte depăşiseră vârsta de 60 de ani. Agop Matpurian avea 63 de ani, iar Ivan Grib – 60. (Ibidem, f.189)
Acelaşi Rivlin,pe post de şef al NKVD-ului din RASSM şi de preşedinte al Troicii speciale, pe 7 decembrie 1937, îi ordona lui Pervuhin, responsabil pentru executarea sentinţelor adoptate de acest organ, să fie executate alte 66 de persoane condamnate la moarte de troică, în aceeaşi zi de 25 noiembrie 1937, care figurau în procesul-verbal nr. 28.
A doua zi, pe 8 decembrie, Pervuhin, Dokuţki, sublocotenent, inspector ad-interim al Secţiei a VIII-a a Direcţiei securităţii statului din cadrul NKVD-ului de la Tiraspol, precum şi Korjenko, intendent ad-interim al NKVD-ului, raportau lui Rivlin, şeful NKVD-ului din „autonomia moldovenească” şi preşedintele Troicii speciale, că primii 15 condamnaţi fuseseră deja executaţi. Asta ar însemna că aceştia au fost împuşcaţi peste câteva ore după emiterea ordinului de executare prin împuşcare. Cel mai în vârstă din rândul acestora era Simion Trofimov, care avea 76 de ani.
Patru zile mai târziu, pe 11 decembrie, Rivlin, împreună cu Dokuţki şi Korjenko semnau actul prin care confirmau că 51 de persoane condamnate la moarte din cele 66, câte figurau în procesul-verbal nr. 28, au fost executate în aceeaşi zi de 11 decembrie. Numele acestora sugerează că majoritatea lor covârşitoare erau de origine română şi ucraineană. Opt din cei 51 erau persoane în etate, care împliniseră sau depăşiseră vârsta de 60 de ani. (Ibidem, f.192-192)
În aceeaşi zi de 7 decembrie 1937, acelaşi Rivlin expedia lui Pervuhin o altă directivă, prin intermediul căreia îi ordona să execute sentinţele de condamnare la moarte a încă 39 de persoane, care figurau în procesul-verbal nr. 30, din 26noiembrie 1937. Printre acestea figurau mai mulţi români şi persoane cu nume poloneze, dar şi ucraineni şi ruşi. Din rândul celor 39 de persoane, 13 erau de vârstă înaintată.: Stepan Raicov, de 72 de ani; Gheorghe Munteanu – 70; Hariton Condratiuc – 68; Sava Cartavâi – 67; Nicolaie Doroholschi – 66; Dumitru Dumanschi şi Iacob Pantazi – câte 62 ani; Ignat Melentiev şi Fadei Popov – câte 59 de ani. Două persoane cu acelaşi nume, cu acelaşi prenume şi cu acelaşi patronimic – Simion al lui Ignat Ţurcanu – aveau 67 şi, respectiv, 60 de ani. Un al treilea Ţurcanu, cu prenume Ion, avea 65 de ani. (Ibidem, f. 194-194 v.) La prima vedere, s-ar părea că nkvdiştii au comis o eroare în cazul celor doi Ţurcanu, cu nume, prenume şi patronimic identice. Dar actul care confirmă executarea lor demonstrează că în cazul dat este totuşi vorba despre două persoane diferite. Nu putem să nu dăm crezare acestei ultime mărturii documentare, întrucât se cunoaşte că cei care urmau a fi executaţi aveau cu ei paşaportul care era prezentat călăilor, pentru confirmare şi pentru a exclude executarea, din greşeală, a unei alte persoane.
Pe 8 decembrie cei trei responsabili pentru executarea condamnaţilor – Pervuhin, Dokuţki şi Korjenko – confirmau, prin intermediul unui act, că ordinul emis de Rivlin, pe 7 decembrie, privind executarea celor 39 de persoane, care figurau în procesul-verbal nr. 30 al Troicii speciale din 26 noiembrie, a fost parţial îndeplinit. În doar câteva ore după ce a fost emis respectivul ordin – 13 din cei 39 fuseseră executaţi. (Ibidem, f. 200). Următorii 22 de condamnaţi la moarte au fost executaţi a doua zi, pe 9 decembrie. (Ibidem, f. 195-195 v) Ultimii 4 vor fi executaţi în zilele următoare: 12, 14, 17 şi 29 decembrie.
Pe 7 decembrie 1937 Rivlin mai dispuse executarea a 18 persoane care figurau în procesul-verbal nr. 38 din 30 noiembrie 1937. Pe 9 decembrie toţi 18 au fost executaţi la Tiraspol. (Ibidem, f. 212-213)
Pe 8 decembrie Rivlin ordona lui Pervuhin să fie executate încă 59 de persoane, condamnate la moarte de Troika specială la 27 noiembrie 1937, în baza procesului-verbal nr. 32. Printre acestea figurau români, ucraineni, ruşi, germani şi polonezi. Cei mai în vârstă erau Ivan Işcenko, de 67 de ani, şi Iacob Lukianenko de 66 de ani, şi cel mai tânăr, Efim Zatâka, de 26 de ani (Ibidem, f. 201 -201 v. ) Se pare că printre aceştia figurau şi doi fraţi, de origine română – Ştefan şi Arcadie Josan, cu acelaşi patronimic – Nichita, care aveau 62, şi respectiv, 50 de ani, şi doi fraţi de origine ucraineană – Artiom şi Dimitrie Cosovşciuk, de 46 şi, respectiv, 44 de ani.
În câteva ore după emiterea ordinului de către Rivlin, 57 din cei 59 au fost executaţi, aşa precum reiese şi din actul semnat de Pervuhin, Dokuţki şi Korjenko, la 9 decembrie 1937. (Ibidem, f. 202-202 v.). Ultimii doi din această listă vor fi împuşcaţi pe 11 decembrie, tot în închisoarea NKVD-ului din Tiraspol.
Pe 10 decembrie, adică peste o zi după ce semnase ultima directivă prin care ordona împuşcarea celor 59 de condamnaţi la moarte, Rivlin semnează o nouă directivă, indicând celor trei subalterni ai săi să-i împuşte pe următorii 22, care figurau în procesul-verbal al Troicii speciale din 28 noiembrie 1937. (Ibidem, f. 204). În câteva ore toţi aceşti 22 au fost executaţi în aceeaşi închisoare a NKVD-ului din Tiraspol. (Ibidem, f. 205-206 v.).
Pe 10 decembrie, Rivlin mai semna o directivă, prin care ordona executarea a încă 35 de persoane ce figurau în procesul-verbal nr. 36 al Troicii speciale din 29 noiembrie 1937. Cel mai în vârstă din rândul acestora era rusul Mihail Konopliov, de 73 de ani, iar cel mai tânăr – neamţul Adolf Matvich – de 25 de ani. Opt din cei treizeci şi cinci erau etnici germani, restul români, ucraineni, ruşi, polonezi. Din cei opt germani, cinci erau cu acelaşi nume, iar trei cu acelaşi patronimic. Nu-i exclus ca toţi cei trei – Johann Geist (39 de ani); Christian Geist (34 de ani) şi Friedrich Geist (33 de ani) – fie fraţi, întrucât toţi trei aveau acelaşi patronimic – Karl (ovici). Aşa cum s-a întâmplat şi în cazurile precedente, în doar câteva ore după emiterea ordinului de către Rivlin, 31 din cei 35 au şi fost împuşcaţi. (Ibidem, f. 208-208 v). Ceilalţi patru au fost executaţi pe 12, 17 şi 22 decembrie. (Ididem, f. 209-211).

Ion VARTA,
dr. în istorie, membru al Comisiei prezidenţiale pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar
(Va urma)
sursa: literaturasiarta.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ