Expoziţia "Cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa (1940) – între neputinţă şi iresponsabilitate. O perspectivă românească"

2
13

expozitie arhivele nationale basarabia 1940Expoziţia este deschisă publicului la sediul Arhivelor Nationale ale României, Bucureşti, Bvd. Regina Elisabeta nr. 49 în perioada 22 septembrie-21 decembrie 2010, de luni până vineri, în intervalul orar 8.30-15.30, intrarea fiind liberă.

Organizată de către Arhivele Naţionale ale României în colaborare cu Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Arhivele Diplomatice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe ale României, Serviciul Istoric al Armatei şi Arhiva Naţională de Filme, expoziţia aduce în faţa publicului numeroase documente oficiale, mărturii personale, hărţi, fotografii, precum şi extrase din jurnale sonore şi filme documentare ale vremii.

Dincolo de o reflectare cât mai detaliată a contextului, a evenimentelor în sine şi a consecinţelor acestora, expoziţia propune o relectură a importantelor momente aferente, supuse unui proces de denaturare prin discursul istoriografic atât ante-1989, cât şi ulterior. Prin varietatea materialului documentar, ea se adresează atât publicului specializat, cât şi celui larg.

Expoziţia accentuează momentul iunie 1940, dar nu reduce aria de acoperire asupra ultimatumului sovietic, ci tratează evenimentul în contextul celei de-a doua părţi a anului 1939 şi mai ales a celui din anul 1940. Sunt prezentate relaţiile României cu Germania, Franţa, Marea Britanie şi îndeosebi cu URSS, situaţia politică internă, propaganda guvernamentală românească, propaganda sovietică în estul României, situaţia armatei române, ultimatumurile sovietice din 26 şi 27 iunie 1940, cedarea din partea guvernului de la Bucureşti, pătrunderea sovieticilor în estul României, începând cu 28 iunie acelaşi an, retragerea armatei şi administraţiei româneşti din teritoriile cedate, retragerea civililor şi problema refugiaţilor din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa şi situaţia acestora după iunie 1940 (refugierea lor în teritoriile româneşti neocupate), precum şi reflectarea în presa vremii a tuturor aspectelor de mai sus.

Din prezentarea expoziţiei, un fragment din articolul lui Dorin Dobrincu, directorul Arhivelor Naţionale:

Care au fost consecinţele cedării Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa? Au existat câteva efecte importante, cele mai multe cu impact pe termen mediu şi lung:

1. Începutul dezmembrării României. Cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei și a ținutului Herța a fost începutul sfârșitului  „României Mari”, a fost semnul că aceasta încetase să existe. A fost deopotrivă un asasinat (sovietic) și o sinucidere (românească).
2. Abandonarea fără luptă a unei şesimi din teritoriul naţional şi a unei cincimi din populaţie (cetățeni români!) în brațele unui sistem totalitar. Faptul că românii nu au luptat în iunie 1940 pentru Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța a contribuit la întărirea în rândul locuitorilor acestor teritorii a sentimentului de dezinteres din partea României, a părăsirii în faţa ameninţării vecinului de la răsărit.
3. Umilirea, demoralizarea țării, a armatei în primul rând, a populației în ansamblu. În iunie 1940 o țară întreagă era derutată, înfricoșată, traumatizată, cu guvernanți incapabili să-și asume răspunderea unor acțiuni demne, nu doar dureroase. Populația României era deja obosită din cauza impozitelor considerabile, a concentrărilor repetate şi lungi ale unui mare număr de soldați în ultimii doi ani, mai ales țărani, a rechizițiilor, și acestea efectuate îndeosebi în mediul rural.
4. Slăbirea prestigiului internațional al statului român.
5. Încurajarea pretențiilor Ungariei și Bulgariei asupra unor părți din teritoriul României, care din iulie 1940 au devenit şi mai insistente. În august-septembrie ele aveau să se concretizeze, Transilvania de Nord-Est fiind cedată Ungariei, iar Cadrilaterul Bulgariei.
6. Slăbirea capacităților militare, economice şi demografice ale României.
7. Înrăutățirea situației politice interne, glisarea și mai mult spre extremism a regimului politic carlist: cooptarea legionarilor în guvernul de la București; numirea unui prim-ministru progerman declarat, Ion Gigurtu; măsuri șovine dure, cum a fost cazul cu legile antisemite, rasiste, din 8 august 1940, inspirate direct din legislația nazistă de la Nürnberg. Cedările teritoriale din iunie 1940, urmate de cele din august-septembrie același an, aveau să ducă și la alte schimbări în planul politicii interne, inclusiv la instituirea unui regim militar, în frunte cu generalul Ion Antonescu, cu accente fasciste, în următorii patru ani, ba chiar cu ingrediente totalitare în timpul „statului național legionar”.
8. Căutarea unor „țapi ispășitori” în interior, pentru dezastrul României, pentru lașitățile din vara anului 1940: democrația interbelică, cu sistemul partidelor politice; minoritățile etnice și religioase, în mod special evreii.
9. Represiunea sovietică împotriva unei părţi importante a populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa: arestări, deportări, execuţii/asasinate, spolierea locuitorilor, schimbarea forţată a sistemului social şi a componenţei etnice etc.”

2 COMENTARII

  1. Titlul expozitiei de la Arhivele Nationale, Cedarea Basarabiei, este incorect romaneste si duce la pierderi de fonduri pentru cercetari istorice. Generatia Marii Uniri ar fi vorbit, ca intotdeauna, de Rapirea Basarabiei.
    Intre 6 ianuarie 1940, cand exprima la Chisinau hotararea de a nu ceda, si 26 iunie 1940, cand a inceput bolsevizarea Romaniei, Carol al II-lea a constatat incredibila prabusire a Frantei si a Angliei, pentru ale caror garantii privind Romania Regala Mare sanctiona orbitor Titulescu de la Societatea Natiunilor pe Hitler si pe Mussolini.
    E un miracol ca acest impulsiv Hohenzollern, Regele Carol al II-lea, nu a tras sabia la obraznicia lui Molotov, spre a o lua apoi la sanatoasa cu Lupeasca lui de indata ce tancurile si desantul Armatei Rosii ar fi trecut linia inca nefortificata Focsani-Namoloasa-Galati. Prin extinderea pretentiilor asupra Bucovinei, prin termenul sufocant, prin umilirea militarilor nostri si mai ales prin incitarea cekista a civililor la provocari, puterea sovietica a cautat tot timpul acel casus belli care sa-i permita fixarea granitei Republicii Sovietice Moldova pe Carpati si pe Milcov. Si nimeni n-ar fi prelungit Al Doilea Razboi Mondial numai ca să-i restituie Romaniei macar o granita pe Prut sau pe Siret.

  2. Cum-necum generatia Rapirii Basarabiei si Bucovinei a declansat si purtat pana la Volga si Caucaz Razboiul Sfant pentru dezrobirea acelor romani, de indata ce s-au gasit niste aliati, fie ei si fascisti, pe cand nechezolii nostri din 1992, de exemplu, nici macar n-au fost in stare sa lumineze poporul ceas de ceas despre Razboiul din Transnistria, darmite sa alerge ca voluntari la Tighina sau sa adopte consecvent idealuri monarhiste ori unioniste, cari ar fi dat un sens idealist si condamnarii solemne a bolsevismului. Am auzit si un mare meloman distiland la radio explicarea lasitatii civice de azi tocmai din Cedarea Basarabiei, nu din neluminarea poporului, si ma mir cum de nu este analizat in profunzimea urmarilor exemplul dubios al polonezilor care la 1 septembrie 1939 n-au cedat pretentiilor puterilor revizioniste, asa ca s-a vazut pe viu la ce ne-am fi expus rezistand cu nesabuinta. Polonia interbelica, a ofiterilor cu fumuri nobiliare, privea cu trufie spre noi, ingaduindu-si a boicota livezile si podgoriile basarabene pentru ca dupa grevele din 1929 noi am preferat carbunele din Valea Jiului. Si, previzibil, si-a aparat demonstrativ onoarea, numai ca in trei saptamani si-a refugiat Tezaurul si conducatorii peste Ceremus spre sud! Neignorand Holocaustul nostru din Transnistria, constatam totusi ca romanii regali, conservand cam balcanic Armata si fiinta Statului, au evitat prin cedari cateva catastrofe: un masacru al elitelor ca cel de la Katyn, o exterminare in totalitate a evreilor de dincoace de Prut ca a celor polonezi şi, în fine, o configurare de catre altii, artificial deplasata spre vest, a granitelor, necontestata doar atat cat va dura prosperitatea in Germania.

LĂSAȚI UN MESAJ