Fetiţa care l-a cucerit pe Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

3
54

Anisoara Cebotari
Era ca acum, prin vara fierbinte a lui 1998, când am vizitat prima dată, cu fostul ambasador Marcel Dinu, cimitirul militar românesc de la Tabăra. Pe drumul de întoarcere la Chişinău, profesoara Raisa Bârnaz ne-a primit în casa ei răcoroasă de la marginea satului, să ne arate… pe cineva. Atunci am cunoscut-o pe Anişoara Cibotaru, un copil de 13 ani, care ne-a cântat îngereşte. I-am chemat părinţii, rugându-i s-o lase la şcoala de muzică, în România. N-a fost posibil atunci, pentru că treburile gospodăriei erau mai importante (mama ei ne-a întrebat, ingenuu: «Şi cine o să meargă cu vaca la păscut?…».). Dar uite că azi Anişoara le trimite părinţilor ilustrate din marile capitale ale Europei, unde cântă cu corul Symbol aflat sub binecuvântarea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist.

Drumul spre conservator. Reîntorşi, în 2007, la Tabăra, am vorbit despre Anişoara cu prima ei profesoară de muzică din sat: Raisa Bârnaz. „Nici nu vă-nchipuiţi ce bucurie am eu de la fetiţa asta!”, ne-a spus… „Doi ani a venit permanent la mine, la clasa de muzică din Tabăra. Am luat-o încet-încet. Am fost cu ea la emisiuni radio şi tv. Cu emisiunea «Micul Prinţ» am fost şi la Bucureşti, trei ani la rând, şi ea a luat mereu premii. Mai târziu, am vorbit cu părinţii, i-am încurajat. Era o şansă. Au dat-o, până la urmă, la Bucureşti, la Liceul Dinu Lipatti; a terminat cu 10 şi acum e în anul III la Conservator. A cutreierat toată Europa, a fost chiar invitată să cânte la nunta unei prinţese a Norvegiei.”

O întrebăm pe Raisa Bârnaz ce înseamnă acest copil pentru ea. „Pentru mine… o visez noaptea, mă gândesc cum se descurcă, ce face… N-o despart de copiii mei naturali, în gând…”

Salt în spaţiu, la Bucureşti. Un telefon la numărul Anişoarei Cibotaru şi iată-ne faţă în faţă! Surpriză! Nu ne mai recunoaştem. Dăm timpul înapoi şi aflăm câte ceva despre venirea ei la Bucureşti: „În 1997, am venit la Bucureşti la concursul «Micul Prinţ» cu dna profesoară Raisa Bârnaz. Ea a stat la baza următoarelor mele realizări. La primul concurs, n-am prea ieşit în evidenţă, deoarece aveam un repertoriu mai liric şi nu prea se aprecia asta. După gală, am mers la Patriarhie, unde Preafericitul ne-a ţinut un discurs şi ne-a bine-cuvântat. În timp ce se retrăgea, dna Bârnaz mi-a făcut semn să intru pe scenă, să cânt «Tatăl Nostru». Pe atunci, n-aveam emoţii. Am cântat. Patriarhul s-a întors din drum, a venit lângă mine, m-a binecuvântat şi mi-a zis, nu voi uita niciodată cuvintele acestea: «Ferice de părinţii care te-au născut!… Vei ajunge departe, vom auzi de tine, pe viitor…». Atunci n-am conştientizat; abia după aceea am realizat că această binecuvântare m-a ajutat în drumul meu”. Anişoara Cibotaru e, azi, studentă la clasa de canto a profesoarei Slătinaru-Nistor şi, în afară de corul Symbol, mai cântă în corul Acustic al lui Daniei Jinga. Ca să poată trăi decent în România, şi-a luat un job la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti. „Acum”, ne spune ea, „încerc să prind nişte oferte… E foarte greu, pentru că sunt la mijlocul facultăţii şi e perioada când îţi pui cele mai multe întrebări la care nu poţi răspunde. Aştept un semn de la Dumnezeu. Cred că o să continui cu canto. Nu mă consider foarte bună. Nu mi-am găsit echilibrul acela… Eu sunt soprană lirică şi, în general, îmi place mult opera, dar tind către ceva mai pe sufletul meu, opera e prea dură pentru mine. Aş vrea să fac musichall…, poate să creez ceva special, să fiu aparte, eu… Nu am planuri definitive. Sunt încă în tratative cu mine însămi…”

O REVELAŢIE
„Cinci ani a făcut fetiţa asta zilnic, pe jos, 5 km de la şcoală până acasă. Într-o zi am pus-o să recite. Mi-a spus «Mioriţa» aşa de frumos, cu atât de multă simţire… Pe urmă, a cântat şi momentul acela n-am să-l pot uita niciodată”
Raisa Bârnaz, profesoară, Tabăra O ŞANSĂ
„Când am dat examen am auzit pe cineva cântând la oboi. Sunetul instrumentului mi s-a părut atât de aproape de sufletul meu, încât mi-am spus că la el vreau să cânt… După un an, la Chişinău, consilierul prezidenţial român Radu Negrei a venit la mine acasă şi a insistat să merg la Bucureşti, la şcoala de muzică”
Anişoara Cibotari, studentă la Conservator

http://www.jurnalul.ro/articol.php?artGlobalId=98114

3 COMENTARII

  1. Anisoara Cebotari este o fata foarte sensibila…. si chiar daca nu are o tehnica extraordinara, timbrul ei si sensibilitatea ei vocala iti indunda intotdeauna inima de o emotie puternica… uneori nu-ti dai seama cand iti apar lacrimi in ochi….
    Sunt sigura ca va deveni un artist cunoscut in toata lumea….

  2. Am cunoscut-o prin intermediul unei colege de facultate care facea parte din corul Anisoarei. In scurt timp mergeam aproape jumatate din grupa (electronisti toti!) la spectacolele ei, ne placea la nebunie, ne emotioa pe toti…multa bafta in continuare!!

LĂSAȚI UN MESAJ