Gheorghe Briceag: Ultimul disident

0
69

Ghe
Gheorghe Briceag, aprigul luptător împotriva reinstalării monumentului lui Lenin la Bălţi, împlineşte astăzi 80 de ani. La mulţi ani, domnule Briceag, şi toţi buni! În pofida vârstei înaintate, fostul disident sovietic este gata de o nouă provocare. Briceag promite că va protesta în cazul în care autorităţile bălţene vor încerca să introducă în şcoli cursul de limbă moldovenească.

„Cum să fii indiferent faţă de ceea ce se întâmplă în Basarabia noastră românească?”

Cunoscutul apărător al drepturilor omului în R. Moldova, Gheorghe Briceag, a împlinit astăzi 80 de ani. Condamnat în anii ’40 de puterea bolşevică la zece ani de gulag, iar apoi la şapte ani de exil pentru că a organizat unul dintre primele grupuri de rezistenţă antisovietică din Basarabia, Briceag este cunoscut publicului larg în special datorită opunerii faţă de reinstalarea în 2003 la Bălţi a monumentului lui Lenin. Pentru acest act de curaj, lui Gheorghe Briceag i-a fost acordat Premiul Homo Homini („Premiul pentru Demnitate Umană”), fiind unicul reprezentant al R. Moldova decorat cu această distincţie şi al şaptelea din lume. În pofida vârstei înaintate, Briceag îşi propune să lupte şi mai departe pentru limba română şi valorile naţionale.

– Domnule Briceag, cum vă simţiţi la 80 de ani împliniţi?

Mă simt normal. Nu sunt suferind, nu am complicaţii, nu am boli serioase. Sigur că nu-i ca la 17 ani, dar principalul este că trebuie să mulţumim pentru ceea ce avem. Dacă noi suntem obraznici şi vrem mai mult decât putem duce, atunci n-are rost să te plângi!

– Anii de gulag se resimt acum?

Fără discuţii. Şi mai ales prin faptul că nu te poţi lepăda de ei. În memorie se bagă, vrei sau nu vrei, anumite momente care nu prea sunt dorite, dar ce să-i faci, aşa a fost. Spre exemplu, în timpul cât am stat eu în gulag, cei aproape zece ani, am avut cazuri când am fost nevoit să fac greva foamei până la absolut, căci altfel eram deja lichidat.

– Acum vă simţiţi liber?

Atunci când era vorba de instalarea la Bălţi a monumentului lui Lenin am aflat că domnii de la Securitate încercau să dea zvonul că nu sunt normal şi că chiar dacă îmi voi da foc, după cum promiteam, păi oricum lumea va crede că am făcut-o pentru că sunt nenormal. Atunci am fost nevoit să mă duc la spitalul de psihiatrie unde am scris o cerere ca să mi se facă o analiză şi să se spună oficial: sunt sau nu sunt responsabil. Ştiam că sunt capabili să aducă monumentul într-o noapte şi atunci trebuia să mă ţin de cuvânt şi să-mi dau foc acolo unde l-or aduce. Iată realităţile de astăzi. Cum să fii indiferent faţă de ceea ce se întâmplă în ţărişoara noastră, în Basarabia românească?

– În cazul în care autorităţile de la Bălţi vor introduce în şcoli limba moldovenească, veţi reacţiona la fel de radical ca şi în cazul instalării monumentului lui Lenin?

Mă întâlnesc într-o zi cu o persoană care mă întreabă: „Măi omule, ce înseamnă tricolorul ăsta agăţat în dreapta inimii?”. I-am răspuns că pentru ca să înţeleagă lumea că sunt român get-beget. Nu pot să am un comportament faţă de monumentul lui Lenin şi altul faţă de realitatea noastră de astăzi. Cum putem permite, fără a protesta, fără a ne opune energic, să se facă aceste nedreptăţi? 106 ani ruşii au încercat să ne dezveţe de la limba noastră. Întrebaţi-i pe cei mai renumiţi lingvişti din lumea întreagă, chiar şi din Rusia, ce spun ei despre faptul că există două limbi. Voi protesta alături de studenţii de la Universitatea din Bălţi împotriva introducerii limbii moldoveneşti în şcoli.

– Ce mai e nou pe la Băţi?

Ei, nimic. Ştiţi proverbul cela: „Ce mai e nou, măi Gheorghe? Ei, nu-i nimic. Nici ruşii nu se duc, nici românii nu vin”. Acum îmi vine a zâmbi. Au venit deja şi americanii alături şi tot aia brânză e.

– La mulţi ani cu sănătate!

Vă mulţumesc.

Interviu realizat de Mariana Raţă

http://www.jurnal.md/article/6479/

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ